Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei a avut marea binecuvântare ca, în zilele luminate din săptămâna marelui praznic al Învierii Domnului, să se afle pe aceste meleaguri, pentru întâia oară, moaștele Sfântului Ierarh Nectarie al Pentapolei, informează părintele Silviu Dobai.
Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei, prin grija maicii starețe Stavrofora Mina Bădilă de la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea, o părticică din sfintele moaște ale marelui ierarh, ce se află în insula Eghina din Grecia, a ajuns, vreme de o săptămână, în Oradea, la așezământul monahal din urbea de pe malurile Crișului Repede.
Începând din a doua zi a Sfintelor Paști, luni, 25 aprilie 2011, și până Duminică, 1 mai, racla cu sfintele moaște a fost așezată la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea, mii de pelerini din Oradea dar și din întreaga Eparhie s-au închinat și au sărutat moaștele cele tămăduitoare ale sfântului. Pentru a ajunge la moaștele Sfântului Nectarie credincioșii au stat cuminți la rând, ore în șir, unii purtând pe brațe persoane din familia lor care nu se pot deplasa, toate acestea cu credința și nădejdea că Sfântul îi va ajuta să se vindece.
În ziua în care sfintele moaște s-au întors la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Eghina, Grecia, în Duminica a doua după Învierea Domnului, 1 mai 2011, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea și a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în prezența sfintelor moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, în altarul de vară al mănăstirii.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Preasfințitul Sofronie a vorbit despre semnificația cuvintelor evanghelice, cu referire specială la cuvintele Mântuitorului: „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”, din finalul textului scripturistic:
„Faptul că Domnul Și-a luat trup omenesc pătimitor, El în toate făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat, este dovedit și prin aceea că după Sfânta Sa înviere S-a arătat ucenicilor în însăși ziua învierii Sale, cea dintâi zi a săptămânii, și i-a încredințat pe ei că El a înviat. A intrat prin ușile încuiate și S-a arătat lor, iar pentru a dovedi că nu văd o nălucă le-a întins mâinile și le-a arătat coasta Sa, ca ei, văzând și pipăind, să creadă și să înțeleagă că El este Cel care a murit pe Cruce și a înviat”.
„În ziua cea dintâi a săptămânii, Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat apostolilor, dar Toma nu se afla de față. Peste alte opt zile, tot într-o Duminică, S-a arătat și lui Toma, care era împreună cu apostolii, și l-a încredințat și pe el că El este cel răstignit și înviat. Atunci când Toma se încredințează, exclamă și strigă: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”, iar Mântuitorul îi răspunde: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”
Acum, la aproape două mii de ani de când s-au întâmplat toate acestea, generație după generație de creștini au crezut și vor crede. Și noi, la rândul nostru, am crezut fără să fi văzut, fără să fi fost încredințați direct, dar am crezut pentru că am dorit să credem și credem în învierea Mântuitorului Iisus Hristos.
Credem, așa cum a spus Sfântul Ioan Evanghelistul, că acestea care s-au scris, s-au scris ca să credem că El este Fiul lui Dumnezeu, și crezând viață veșnică să avem, în numele Lui. Calitatea de creștin se dovedește în primul rând prin credința puternică, căci nu poți să fii creștin, să aparții familiei mari a Bisericii, dacă nu crezi în cele trei adevăruri fundamentale: că Iisus Hristos a înviat din morți, că El este Fiul lui Dumnezeu adevărat dar și Om adevărat”.
La finalul Sfintei Liturghii, soborul slujitor, în frunte cu Ierarhul, obștea mănăstirii și pelerinii prezenți, au înconjurat de trei ori, în procesiune, biserica mare a mănăstirii cu sfintele moaște.
În după-amiaza zilei, sfintele moaște au fost purtate în procesiune de la Mănăstirea „Sfânta Cruce” la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea, unde au poposit pentru o vreme, spre închinare, înainte de a pleca în Grecia, în paraclisul de la demisolul catedralei, ce poartă și hramul Sfântului Ierarh Nectarie, alături de cel al Sfinților Ierarhi Nicolae și Spiridon. Alături de sfintele moaște, credincioșii s-au închinat și la icoana Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici, care a fost canonizat chiar în ziua de 1 mai, la Sfânta Mănăstire Lainici. După întâmpinarea sfintelor moaște, clerul catedralei și credincioșii prezenți, în frunte cu Chiriarhul locului, împreună cu soborul monahiilor de la mănăstirile „Sfânta Cruce” și „Buna Vestire” din Oradea, au înconjurat, în procesiune, noua catedrală episcopală cu racla în care se aflau sfintele moaște.
În cuvântul rostit în paraclisul de la demisolul catedralei, înainte ca sfintele moaște să plece spre Grecia, Preasfințitul Părinte Sofronie a evidențiat marea binecuvântare primită de clerul și poporul dreptmăritor din Bihor prin venirea sfintelor moaște ale acestui mare sfânt al Bisericii Ortodoxe, dar și însemnătatea istorică a momentului, Sfântul Nectarie sosind pentru întâia oară în Eparhia Oradiei, aducând alinare, curaj sfânt, mângâiere și bucurie în viața creștinilor, în lupta cu suferințele și răutățile veacului, rugând pe Sfântul Ierarh Nectarie să ocrotească cu rugăciunile sale pe toți credincioșii și să mai vină în Episcopia Oradiei, spre slava lui Dumnezeu și folosul tuturor.
