‘Mitropolitul Visarion Puiu este un roman cu deschidere internationala.’, a spus IPS Daniel cu prilejul Simpozionului ‘Mitropolitul Visarion Puiu’.

La Manastirea Neamt s-a desfasurat astazi Simpozionul intitulat ‘Mitropolitul Visarion Puiu – 125 de ani de la nastere si 40 de ani de la trecerea la cele vesnice’.

Manifestarea a debutat la Schitul Vovidenia cu slujba Sfintei Liturghii oficiata de Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, inconjurat de un sobor de ierarhi, stareti, preoti si diaconi, dintre care amintim pe Prea Sfintitul Ioachim Bacauanul – Arhiereu vicar al Episcopiei Romanului si Prea Sfintitul Corneliu Barladeanu – Arhiereu vicar al Episcopiei Husilor.

La sfarsitul Sfintei Liturghii, Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a tinut un cuvant de invatatura in care a prezentat mai intai cateva date biografice despre Mitropolitul Visarion Puiu, dupa care s-a referit la formarea sa ca teolog: ‘Pomenirea Mitropolitului Visarion Puiu al Bucovinei este nu numai o datorie crestineasca, ci si un act de cultura a sufletului, de intarire a credintei prin pilda pe care el ne-a lasat-o, prin lumina pe care el a daruit-o prin ceea ce a scris si prin ceea ce a facut, prin felul sau de a iubi Biserica si neamul romanesc. Mitropolitul Visarion Puiu s-a nascut la data de 27 februarie 1879 la Pascani, primind la botez numele de Victor, in familia lui Ioan Puiu, un om cu multa constiinciozitate, care era un slujbas al Cailor Ferate Romane, la randul sau fiu de preot din Girov. Mitropolitul Visarion Puiu a studiat Teologia incepand cu Seminarul Teologic Veniamin Costachi de la Iasi, la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti si apoi la Academia Teologica din Kiev, invatand peste tot cu receptivitate, apreciind ceea ce este frumos si regretand ceea ce nu era potrivit pentru el, luand hotarari mari de urmat inspirandu-ma din ceea ce a fost frumos, din slujbele, din arta, din evlavia credinciosilor din Kiev. Mitropolitul Visarion Puiu are o formare teologica solida, o cultura vasta dobandita nu numai in scoli, ci ca autodidact, si o experienta nationala si internationala bogata. Avem de-a face cu un pastor misionar. Constiinta de pastor misionar este cea dintai calitate a sa, o constiinta misionara asemanatoare Sfantului Apostol Pavel, potrivit caruia timpul din istorie trece repede, dar el trebuie sfintit ca sa fie invesnicit, sa fie umplut cu roade. Deci, are constiinta pastorului responsabil in fata lui Dumnezeu, a Bisericii si a oamenilor.’

De asemenea, Inalt Prea Sfintitul Daniel a subliniat si activitatea misionara a activitatii pe care Mitropolitul Visarion Puiu a desfasurat-o in slujba Bisericii: ‘Zelul sau misionar este atat de mare incat aproape in fiecare pagina pe care a scris-o si in fiecare lucrare pe care a savarsit-o se vede o dinamica misionara deosebita. Mitropolitul Visarion Puiu se plange de faptul ca veacul sau este unul secularizat, in care se vede delasarea in multe sectoare ale Bisericii si ale societatii. Dar, el nu se lasa antrenat de aceasta comoditate si delasare si lupta impotriva ei pana in final ca un misionar care trezeste constiinta, care mobilizeaza maini si picioare, care mobilizeaza resurse, care suscita si mobilizeaza talente pentru viata Bisericii si a societatii. Zelul sau misionar se vede in scrierile sale care au unele titluri de-a dreptul semnificative: una din lucrarile sale se intituleaza Biserica misionara; o carte de predici este intitulata Predici pentru orase; o alta scriere a sa este intitulata Preotii sateni; mai multe studii ale sale se refera la viata din manastiri. Toate compartimentele vietii bisericesti sunt in preocuparea sa imediata si constanta. Mitropolitul Visarion Puiu arata insa zelul sau misionar nu numai in cuvinte frumoase, in scrieri frumoase, nu prea lungi, bine intocmite si inspirate de dragostea pentru Hristos, pentru Biserica si pentru neam, ci se vede indeosebi si in lucrarea sa, in limbajul faptelor, avand constiinta ca teritoriul Bisericii trebuie permanent organizat, permanent improspatat cu lucrarea misionara. Lucrarea sa misionara se refera nu numai la pamantul romanesc, ci si la romanii din strainatate. Cu multa constiinciozitate si cu multa bucurie isi aduce aminte de faptul ca el a contribuit personal la organizarea Eparhiei pentru romanii ortodocsi din Statele Unite ale Americii, precum si la reorganizarea vietii bisericesti din Basarabia in 3 eparhii, el alegandu-si Eparhia Hotinului si la infiintarea Episcopiei Maramuresului de atunci. Mai tarziu, a contribuit la organizarea Episcopiei misionare a romanilor ortodocsi din Franta. In anii ’40 a facut eforturi pentru organizarea unei Eparhii a romanilor ortodocsi in Canada, lucru nerealizat pana acum, existand pana astazi o singura structura bisericeasca pentru Statele Unite ale Americii si Canada, Arhiepiscopia Ortodoxa Romana Misionara pentru SUA si Canada. Acestea sunt doar cateva exemple de zel misionar, care a insemnat nu doar infiintarea de eparhii ortodoxe romanesti, ci si dotarea acestor eparhii cu biserici, cu asezaminte: frumoasa Catedrala Ortodoxa din Balti, frumoasa Catedrala Ortodoxa din Cernauti; a reparat biserici mai vechi; a aratat o grija deosebita pentru ca Biserica sa aiba surse proprii pentru misiune. Ca Mitropolit al Bucovinei s-a luptat sa organizeze Fondul Bisericesc Ortodox pentru Bucovina pentru care a pus mult suflet si pentru care a si patimit. In timpul sau, cele 230.000 ha de padure ale Fondului Bisericesc au fost scoase, bine administrate si organizate, avand 7 fabrici de cherestea, 3 izvoare de apa minerala, cateva mine, multe helestee. Astfel, Mitropolia Bucovinei purtea ajuta si alte Eparhii din tara. Mitropolitul Visarion Puiu nu a uitat Seminarul Teologic Veniamin Costachi din Iasi unde a studiat, ajutandu-l cat a fost mitropolit al Bucovinei cu bani si materiale dupa posibilitati. El a fost un om care nu s-a preocupat doar de institutiile din Eparhia sa, ci era misionar prin faptul ca ajuta si alte Eparhii. De asemenea, zelul sau misionar se vede in preocuparea sa de a face cunoscuta credinta ortodoxa in societate. El s-a luptat nu numai pentru drepturile Bisericii si ale romanilor, ci pentru drepturile cetatenilor, drepturi care nu erau doar idei frumoase, ci erau drepturi pentru o viata mai buna. Deci, se implica si in lucrari de ordin social, administrativ, gospodaresc, chiar daca nu avea directa responsabilitate pentru aceste lucrari, fapt pentru care insistenta sa a devenit incomoda pentru Autoritatile de Stat. Mitropolitul Visarion Puiu era un bun roman, avea constiinta ca nu poti sa fii doar slujitor al Bisericii in mod liturgic si ca Liturghia trebuie extinsa ca lucrare sfanta, de ridicare a demnitatii natiunii, de ridicare a demnitatii omului in general.’

In final, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei s-a referit la personalitatea europeana a Mitropolitului Visarion Puiu: ‘Pe langa acest mare dar de a fi pastor misionar si luptator pentru demnitatea Bisericii si a neamului, Mitropolitul Visarion Puiu este si un roman cu deschidere internationala foarte mare; nu este un pastor sectar, provincial, inchis intr-o autosuficienta, ci este un om care apreciaza valorile altor Biserici Ortodoxe surori si chiar ale altor Biserici de alta confesiune, pastrand insa cu fidelitate credinta sa ortodoxa si dragostea sa fata de neamul sau, si, in acelasi timp, aratand o deschidere pentru cooperare internationala: are legaturi deosebite cu alte Biserici Ortodoxe si cu personalitati din Occident. In timpul exilului sau in Occident, in Italia, Elvetia si Franta, Mitropolitul Visarion Puiu a scris o multime de scrisori catre oameni politici in favoarea Romaniei, in favoarea Bisericii si in favoarea demnitatii umane. Noi avem fericita ocazie ca, prin bunavointa Bibliotecii Romanesti din Freiburg si a Parintelui Dumitru Popa, care a trecut la Domnul in acest an, sa detinem arhiva personala a Mitropolitului Visarion Puiu ce va fi pusa la dispozitia cercetatorilor. Din aceasta arhiva constatam cata activitate misionara a desfasurat acest om cand nu mai era episcop in functie, cand nu mai era mitropolit, cand nu a mai avut la dispozitie aproape nici o resursa financiara. A trait adesea in saracie, in modestie intotdeauna si a fost un luptator pana la moarte pentru Biserica, pentru neam si pentru demnitatea romaneasca oriunde s-ar afla.’

Comentarii Facebook


Știri recente