Mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu „cel Sfânt”- 110 ani de la adormirea sa întru Domnul-

Mitropolitul Iosif s-a născut în anul 1820 în familia preotului Anania Mihalache, primind la botez numele Ioan. Rămas orfan de tată la vârsta de un an, a fost crescut de mama sa, Teodosia, până la vârsta de 10 ani, când a fost încredințat purtării de grijă a unei rudenii, ierodiaconul Teofilact din Mănăstirea Frumoasa din Basarabia. Însoțindu-l pe acesta, în anul 1831 a venit la Iași, viețuind în Mănăstirea ‘Sfântul Spiridon’, aflată pe atunci sub conducerea arhiereului Varlaam Cuza Sardeon. L-a urmat pe ierodiaconul Teofilact la Mănăstirea ‘Sfântul Prooroc Samuel’ din Focșani și la Episcopia din Buzău, unde, la 23 noiembrie 1835 a fost tuns în monahism de episcopul Chesarie, iar a doua zi a fost hirotonit diacon. A urmat cursurile nou înființatului seminar din Buzău (1836-1840), mai apoi pe cele ale Colegiului ‘Sf. Sava’ din București (1840-1847). A îndeplinit ascultarea de egumen al mănăstirilor Șerbănești-Morunglavu – jud. Vâlcea (1849-1857) și Găiseni – jud. Dâmbovița (1857-1863), fiind hirotonit ieromonah (29 august 1850) și hirotesit protosinghel (30 noiembrie 1852) și arhimandrit (1860). Pentru o perioadă scurtă (1863-1864) a fost ‘curator’ (egumen) la Mănăstirea Sărindar din București. A desfășurat o bogată activitate didactică în București, funcționând ca profesor de religie la Gimnaziul ‘Gh. Lazăr’ (1864-1866), Liceul ‘Matei Basarab’ (1866-1873) și la Școala Normală ‘Carol I’ (1867-1873). Timp de un an, între 1870-1871, a fost director al Seminarului ‘Central’ din București. La 23 aprilie 1872 a fost hirotonit arhiereu cu titlul de ‘Mireon’ (de Mira Lichiei), iar la 18 ianuarie 1873 a fost ales episcop la Argeș, unde a păstorit o perioadă scurtă, până la alegerea sa, la 10 iunie 1875, ca mitropolit al Moldovei. A fost instalat la Iași la 6 iulie 1875 și a păstorit până la moartea sa, întâmplată la 26 ianuarie 1902.

Cea mai de seamă realizare a mitropolitului Iosif Naniescu, pomenită zilnic la Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala mitropolitană din Iași, este aceea a refacerii lăcașului de cult început de mitropolitul Veniamin Costachi. Prin rânduiala lui Dumnezeu, tânărul Ioan Naniescu fusese martor în 1833 la punerea pietrei de temelie a bisericii. Rămasă neterminată, construcția a fost afectată de trecerea timpului, fiind într-o stare avansată de degradare. După ce a făcut demersurile necesare pentru reluarea lucrărilor, mitropolitul Iosif a pus la 15 aprilie 1881 cea de-a doua piatră de temelie. Pictura a fost realizată de fostul său coleg de studii de la Seminarul din Buzău, Gheorghe Tattarescu. Iubind ‘podoaba Casei lui Dumnezeu’, înaltul ierarh a înzestrat lăcașul cu toate cele de trebuință pentru slujbe. Cu câteva luni înainte de sfințire, la 30 decembrie 1886, a adus de la Mănăstirea Slatina, jud. Suceava, osemintele mitropolitului Veniamin Costachi, pe care le-a așezat în catedrală, în partea dreaptă a pronaosului. Sfințirea bisericii a fost oficiată de un sobor de 12 ierarhi, numeroși preoți și diaconi, în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta, la 23 aprilie 1887, în ziua hramului. La scurt timp au fost așezate în noua catedrală mitropolitană moaștele Cuvioasei Parascheva, păstrate până atunci în biserica Mănăstirii ‘Sfinții Trei Ierarhi’ din Iași. Mitropolitul Iosif a purtat o grijă deosebită ctitoriei sale lucrând, după terminarea și sfințirea zidurilor, la creșterea duhovnicească și sfințirea sufletelor celor care veneau să se închine aici. La rugămintea compozitorului Gavriil Musicescu, dirijorul corului catedralei, a permis și a susținut prezența femeilor într-un cor bisericesc. A selectat cei mai buni cântăreți și predicatori care să înfrumusețeze sfintele slujbe. Între cei care au activat în această perioadă amintim pe arhidiaconul Vasile Marțian și pe protopsaltul Dimitrie Suceveanu. Mitropolitul Iosif era el însuși un bun liturgist, un predicator priceput și un neîntrecut cântăreț, participând zilnic la slujbele oficiate la catedrală.

Tot ca un continuator al lucrărilor începute de mitropolitul Veniamin Costachi s-a arătat vlădica Iosif și în ceea ce privește Seminarul ‘Veniamin’. Constatând condițiile improprii în care acesta își desfășura activitatea, cursurile fiind ținute, după mutarea de la Socola, în diferite case particulare unde era găzduită cu chirie instituția, mitropolitul Iosif Naniescu a cumpărat palatul din Iași al fostului domnitor Mihail Sturdza pentru a stabili acolo școala. După reparațiile necesare și extinderea impusă de noua destinație a clădirii, Seminarul ‘Veniamin’ a fost mutat în locația din imediata apropiere a Catedralei și a Reședinței mitropolitane din Iași. Profesorii și elevii s-au bucurat de atenția specială a ierarhului. Între 23 martie 1883 și 18 ianuarie 1887, sub îndrumarea și cu cheltuiala mitropolitului Iosif, a apărut la Iași Revista Teologică, redactată de profesorii Constantin Erbiceanu și Dragomir Demetrescu. Revista a avut o înaltă ținută științifică și un profund caracter misionar.

Mitropolitul Iosif Naniescu a fost un iubitor de cultură, preocupările sale în această direcție fiind reflectate și de bogata bibliotecă (peste 10.000 de volume, tipărituri vechi, manuscrise și documente) pe care a avut-o și pe care a donat-o Academiei Române. La 16 aprilie 1888, Academia l-a ales membru de onoare. Înaltul ierarh a fost interesat de literatura română, dar și de cea străină, adunând lucrări cu o tematică variată, multe dintre ele ale unor autori contemporani cu el. Pe lângă valoarea istorică și literară, volumele din biblioteca lui Iosif Naniescu se disting prin legătura în piele și prin autograful sau însemnările sale de posesor.

Mitropolitul Iosif s-a remarcat prin dragostea sa pentru muzica bisericească, rămânând de la el manuscrise muzicale de o deosebită valoare. A scris lucrări mărunte, predici, cuvântări și o lucrare dedicată istoriei seminariilor teologice. A editat lucrarea lui Gavriil Protul, Viața Sfântului Nifon.

‘Iosif cel bun’

A rămas în conștiința contemporanilor și a urmașilor drept un mare filantrop, prin ajutoarele individuale dăruite săracilor și prin înființarea Societății Clerului Român, Binefacerea, care avea misiunea de a ajuta pe copiii de preot rămași orfani și pe preotesele văduve. Numeroși elevi și studenți au fost ajutați de Iosif Naniescu să se întrețină pe perioada studiilor. În timpul Războiului de Independență dintre anii 1877-1878 a organizat colecte pentru armată în mănăstirile și parohiile eparhiei, a mobilizat călugări și călugărițe pentru serviciul sanitar al Armatei Române. A lucrat milostenia cu discreția cerută de Evanghelie, nu puține fiind cazurile când, chiar la o distanță considerabilă de moartea sa, sunt consemnate mărturii potrivit cărora mitropolitul Iosif își împărțea întreaga leafă celor nevoiași și chiar se împrumuta pentru a nu-i lăsa să plece nemiluiți pe cei ce veneau la el.

Ultimele momente ale vieții

Mitropolitul Iosif Naniescu s-a mutat la Domnul în dimineața zilei de sâmbătă, 26 ianuarie 1902, la ora 09:40. Cu o zi înainte, la prăznuirea Sfântului Grigorie Teologul, nu a mai putut sluji Sfânta Liturghie la catedrală, primind Sfintele Taine din mâna ucenicului său, arhimandritul Nicodim Munteanu, viitorul patriarh. Acesta descrie atmosfera care era în acele zile în eparhia pe care blândul ierarh o păstorise cu atâta vrednicie: ‘Când a murit mitropolitul Iosif, pe toate buzele fluturau cuvintele: ‘Iosif cel Sfânt’ și în tot Iașul și Moldova toată l-au petrecut la mormânt în murmurul acestor cuvinte. Biruise viața lui pilduitoare și faptele sale creștinești’. Mitropolitul Iosif a fost înmormântat în ziua pomenirii Sfinților Trei Ierarhi, în exteriorul Catedralei mitropolitane din Iași, în partea dreaptă, paralel cu locul din biserică unde se află moaștele Cuvioasei Parascheva și mormântul mitropolitului Veniamin Costachi.

Personalitatea mitropolitului Iosif, în memoria urmașilor

Personalitatea mitropolitului Iosif Naniescu a marcat puternic pe contemporani, dar și pe urmași, mormântul său devenind loc de pelerinaj. Cei care s-au rugat la mormântul lui și au văzut moștenirea pe a lăsat-o au căutat ca, prin mijloacele pe care le-au avut la îndemână, să afle mai multe despre viața și activitatea vlădicăi Iosif. Mulți dintre acești cercetători au fost ostenitori ai Centrului eparhial Iași și slujitori ai Catedralei mitropolitane: protosinghelul (mai apoi arhimandritul) Vasile Vasilache, teologul Velicu Dudu, preotul Scarlat Porcescu, mitropolitul (apoi patriarh) Teoctist Arăpașul. Între cei care au scris despre mitropolitul Iosif mai amintim pe preotul istoric Gabriel Cocora de la Buzău, preotul Iustin Gașpar, profesorul Toma G. Bulat, profesorul diacon Petre I. David, preotul Ion Vicovan și cercetătorii Ion Vârtosu, Petre Constantinescu, Florin Marinescu, Constantin C. Anghelescu, Vasile Vasile. Părintele profesor Mircea Păcurariu a acordat în lucrările sale, care vorbesc despre istoria Mitropoliei Moldovei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, locul și importanța cuvenită activității mitropolitului Iosif.

Mormântul înaltului ierarh este străjuit în permanență de candela și lumânările aprinse de credincioșii veniți să se roage aici. Cu prilejul împlinirii a 110 ani de la trecerea la Domnul a mitropolitului Iosif Naniescu, răsună parcă cuvintele pe care patriarhul Nicodim Munteanu le rostea cu prilejul unei alte pomeniri, în 1940: ‘Iosif al II-lea a fost cinstit cu numele de ‘Iosif cel Sfânt’. Așa l-a numit poporul. El l-a canonizat și l-a pus în rândul sfinților. Așa zic cei ce se închină la mormântul lui: ‘Iosif cel Sfânt”.

O zi obișnuită din viața mitropolitului Iosif Naniescu:

‘La slujbele de la această mănăstire (Catedrala mitropolitană din Iași, n. ns.) ca cea dintâi a mitropolitului, blând și preaevlaviosul Iosif nu lipsea niciodată, când era la reședința sa. În fiecare zi se scula înaintea tuturor, și la ora 5 dimineața număra bătăile clopotului celui mare, pentru a vedea dacă clopotarul ține exact la socoteală cele trei soroace de către patruzeci de bătăi fiecare.

După aceea, citea viața sfântului din acea zi din Minei, sau alte vieți de sfinți, pentru a vedea care e învățătura zilei, care e sfatul sfânt pe care trebuie să-l urmeze, și pe cine să slăvească în acea zi, pentru strălucirea vieții celei creștinești…., ca apoi cel mai întâi să trăiască și să dea și altora sfatul și pilda sfântă a zilei celei creștinești, patronată de Dumnezeu cu sfinții Săi.

Apoi mergea și Înaltpreasfinția Sa să asculte o parte măcar, dacă nu totul, din dumnezeiasca slujbă. Și toți slujitorii mitropoliei, știind aceasta, dis-de-dimineață erau în biserică, spre a lăuda pe Domnul, alăturea de mult credinciosul lor stăpân….

Psaltirea era citită cu multă atenție, știindu-se râvna ascultării pe care o avea mitropolitul pentru ea. Nu mai vorbesc de cântările bisericești, în care însăși Înaltpreasfinția Sa era un neîntrecut cântăreț. (…)

Și așa, precum în dimineți, mitropolitul Iosif era nelipsit de la sfintele slujbe, tot așa și seara la vecernie, cuvioșii părinți de la mitropolie auzeau mai întâi toaca, iar apoi răsunetul cârjei stărețești a mitropolitului, care răsuna pe mozaicul catedralei.

Această viață curat duhovnicească, păstorul Moldovei continua a o duce, până în cele mai neînsemnate clipe ale zilei, când duhovnicul său, arhimandritul mitrofor Ieroftei Maximescu, era nelipsit de lângă el. La masa sa, și în vizitele sale prin eparhie, duhovnicul Ieroftei era totdeauna prezent…’

(VASILE VASILACHE, Iosif Naniescu strălucit mitropolit al Moldovei, Mănăstirea Neamț, 1940, pp. 149-151)

Inscripția de pe piatra de mormânt:

‘Aici, sub această piatră, lângă zidul bisericei mari, Catedrala Mitropoliei Moldovei din Iași, în partea dreaptă din afară, spre miadădi, odihnesc în sfânt etern repaos pămenteștele remășițe a le mitropolitului Moldovei și Sucevei Iosif Naniescu, încetat din viață în anul 1902, luna ianuarie, diua 26, sâmbătă.

Reposatul, născut în Basarabia, în micul sat Răzălăii, anul 1820, fiul preotului Anania din acel sat, a fost adus în Iași copil de 11 ani (1831). De aci la Buzeu anul 1835, septembrie, când episcopul Chesarie al Buzeului l-a și călugărit în acelaș an, noembrie 23, sâmbătă, și a doua zi, duminică, l-a hirotonit diacon însuși episcopul Chesarie. Studiile și le-a făcut în Seminarul de la Buzeu, 1836 și în urmă în Colegiul Sfântul Sava din București până în anul 1847. Iar dupe încetarea din viață a episcopului Chesarie, anul 1846, noemvrie 30, ierodiaconul Iosif trecend prin tote treptele ierarhice bisericești și ocupând diferite posturi, precum: egumen la Monastirea Șerbăneștii Morunglavului – Vîlcea (1848-1857), egumen la Monastirea Găisenii (1857-1863), egumen la Monastirea Sărindaru din București (1863-1866), profesor de religiune la liceele Lazăr, Mateiu Bassarab, Școla Normală Carol 1iu din București și director al Seminarului Central. La anul 1872 aprilie 23 a fost hirotonit arhiereu în București de către mitropolitul Nifon, apoi la anul 1873 ianuarie 18 ales episcop la Argeș și în cele din urmă, la 10 iunie 1875, ales mitropolit al Moldovei și Sucevei.

Înmormântarea s-a făcut în acest loc afară, lângă zidul bisericei mari, despre miadădi după însăși a sa dorință ca restaurator și terminător al acestei biserici carea a stat neterminată peste 40 de ani, începută în anul 1833 și terminată în anul 1886’. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 26 ianuarie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente