Mitropoliei Basarabiei i s-a recunoscut si reconfirmat succesiunea

Oficialitatile de stat ale Republicii Moldova au recunoscut si reconfirmat succesiunea Mitropoliei Basarabiei cu institutia omonima desfiintata de rusi. Astfel, prin ordinul nr. 33, Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor de pe langa guvernul basarabean a adus la cunostinta Mitropoliei Basarabiei ca s-au inregistrat oficial o serie de modificari si completari la Statutul pentru organizarea si functionarea Mitropoliei Basarabiei. Mitropolia amintita a fost recunoscuta de statul moldovean ca institutie legal infiintata la 30 iulie 2002. Despre istoricul regiunii pe care astazi o numim Basarabia ne-a vorbit pr. prof. acad. dr. Mircea Pacurariu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Andrei Saguna’ din Sibiu: ‘Teritoriul dintre Prut si Nistru a facut parte totdeauna din Tara Moldovei, tara lui Alexandru cel Bun, a lui Stefan cel Mare si a urmasilor lor. Acolo a existat si o frumoasa viata bisericeasca, in sensul ca o parte din teritoriul din nordul provinciei, Basarabia de mai tarziu, facea parte din Mitropolia Moldovei, iar partea centrala si cea de sud apartinea de Episcopia Romanului. Abia in 1538, cand turcii, condusi de sultanul Soliman Magnificul, au cucerit partea de sud a Basarabiei si au creat raionul Tighina, abia atunci parohiile din acest teritoriu anexat la Imperiul Otoman au fost incorporate in asa numita Mitropolie a Proilaviei sau a Brailei. In 1598, dupa ce s-a creat Eparhia Husilor, o parte din teritoriul respectiv a fost cedata noii eparhii. Situatia s-a schimbat radical in 1812, cand teritoriul respectiv dintre Prut si Nistru a fost anexat de Rusia tarista’.

Parintele prof. dr. Mircea Pacurariu ne-a vorbit si despre viata bisericeasca a acestei provincii dupa anul 1812 cand, dupa Pacea de la Bucuresti, prin care se incheie razboiul ruso-turc, Basarabia intra in componenta Rusiei: ‘Dupa 1812 s-au produs schimbari insemnate in viata bisericeasca si nu numai, ci si politica, a teritoriului care se va numi de acum inainte Basarabia, pentru ca treptat-treptat a devenit o simpla gubernie a Imperiului Tarist, parte integranta a acestui imperiu. In anul 1813, la rugamintea fostului mitropolit de Poltava si apoi de Kiev, si exarh al bisericilor din Tara Romaneasca si Moldova, Gavriil Banulescu Bodoni, s-a creat o arhiepiscopie noua sub numele de ‘Arhiepiscopia Chisinaului si Hotinului’, coordonata direct de Sfantul Sinod de la Sankt Petersburg. In fruntea acestei noi unitati administrative bisericesti, tarul Alexandru I a numit pe Gavriil Banulescu Bodoni, care a pastorit pana in anul 1821. Insa, dupa moartea lui, autoritatile centrale de la Petersburg, cele politice si cele bisericesti, au numit la carma Mitropoliei numai ierarhi rusi. Au fost in total 12 ierarhi rusi care s-au straduit sa rusifice aceasta provincie romaneasca, s-o integreze in formele de viata tipic rusesti’.

In anul 1941, tinutul Basarabiei se alipeste din nou la trupul tarii mama, insa numai pana in 1944, cand revine sub stapanire sovietica. Mai multe detalii despre situatia Bisericii din acest spatiu, dupa 1944, am aflat tot de la pr. prof. dr. Mircea Pacurariu: ‘Dupa cum se stie, Basarabia a fost anexata din nou Uniunii Sovietice, eliberata de trupele noastre in vara anului 1941, dar pierduta din nou in 1944. In acel prim an de stapanire sovietica foarte multi preoti din Basarabia au parasit parohiile, foarte multi din cei care au ramas au fost deportati, multi dintre ei au murit in inchisoare si in deportare, iar despre altii nu s-a mai stiut nimic. Dupa 1944, marea majoritate a preotilor au parasit Basarabia si s-au refugiat in Romania. In locul Mitropoliei Basarabiei a ramas o arhiepiscopie, dar subordonata Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse de la Moscova. Din cele aproximativ 1000 de biserici cate existau pe teritoriul Basarabiei in 1944, rand pe rand au fost inchise cele mai multe dintre ele, incat in 1989 mai erau deschise abia 200 de biserici romanesti in toata Basarabia. Cateva zeci de biserici au mai ramas si in Basarabia. Intre manastirile basarabene, rand pe rand, toate au fost desfiintate, insa a ramas doar o singura manastire, in Sapca, dar acolo au fost admise numai calugarite rusoaice’.

Parintele prof. dr. Mircea Pacurariu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Andrei Saguna’ din Sibiu, ne-a facut, de asemenea, o prezentare a situatiei Bisericii Ortodoxe Romane din Basarabia dupa anul 1989: ‘In 1989 se desparte Basarabia de fosta Uniune Sovietica si se creaza statul nou numit Republica Moldova. In aceasta situatie se incearca si o revigorare a vietii bisericesti, este ales un nou carmuitor al Bisericii din Basarabia, Vladimir Cantareanu, dar care a ramas in continuare sub jurisdictia Bisericii Ruse. Au fost alesi si doi episcopi vicari, intre care si PS Petru Paduraru, care a cerut sa fie luat sub obladuirea Sfantului Sinod din Bucuresti. In aceasta situatie, Sfantul Sinod al Bisericii noastre l-a numit loctiitor de mitropolit al Basarabiei, fiind vorba de o revigorare, o reinviere, o refacere a vechii Mitropolii a Basarabiei, subordonata Sfantului Sinod de la Bucuresti, iar IPS Petru este declarat arhiepiscop si mitropolit al Basarabiei in 1992. Din nefericire, IPS Sa a obtinut recunoasterea autoritatilor de stat de la Chisinau abia in urma unor repetate demersuri pe plan international, chiar in anii din urma’.

Comentarii Facebook


Știri recente