Minunile Sfântului Arhanghel Mihail

Sfântul Arhanghel Mihail este denumit în cântările Bisericii Ortodoxe ‘Mare Voievod’ sau ‘Arhistrateg al puterilor cerești’, fiind considerat căpetenia cetelor îngerești. El este înfățișat în iconografia bisericească în chip de oștean purtând o sabie vâlvâietoare de foc, semn că el vestește dreptatea Lui Dumnezeu și apără pe credincioși. Pe 6 septembrie, Biserica face pomenirea minunii înfăptuite de Sfântul Arhanghel în orașul Colose.

Orașul Colose, din regiunea Frigia, astăzi în Turcia, a fost locul unei înfloritoare comunități creștine, pentru că aici Evanghelia lui Hristos a fost vestită de Sfinții Apostoli Ioan, Filip și Bartolomeu. Sfântul Apostol Pavel a scris și o epistolă colosenilor, rămasă în canonul Sfintei Scripturi. Evanghelia lui Hristos a fost vestită colosenilor ‘întru adeverirea Duhului și puterii’, adică însoțită de minuni și semne, spre întărirea credinței creștinilor. Astfel, Sfântul Ioan Evanghelistul a biruit prin ‘sabia duhovnicească a cuvântului lui Dumnezeu’ pe preoții păgâni și a sfărâmat cu puterea numelui lui Hristos statuia zeiței Artemis. Tot Sfântul Ioan a ucis și o viperă pe care păgânii o cinsteau, proorocind că peste acest loc se va arăta darul Sfântului Arhanghel Mihail.

Izvorul Arhanghelului vindeca pe oricine venea cu credință

După plecarea Apostolului din Colose, aici a răsărit un izvor minunat care tămăduia de boală pe oricine se apropia cu credință, prin lucrarea dumnezeiască a Sfântului Arhanghel Mihail. Foarte mulți păgâni au fost chemați de Dumnezeu la credință prin lucrarea acestui izvor minunat. Nu numai poporul devenise creștin, dar și căpeteniile și dregătorii din Colose se botezau din pricina minunilor ce se făceau la acest izvor. Lângă izvorul Arhanghelului Mihail, un om bogat a ridicat o bisericuță, spre slava lui Dumnezeu care i-a vindecat fiica. În această biserică și lângă izvorul tămăduitor a trăit și Cuviosul Arhip, cel care vorbea cu Dumnezeu și petrecea o viață cu adevărat cerească. Acest sfânt al lui Dumnezeu era ca un far călăuzitor pentru creștini, pentru că se îngrijea cu rugăciunea și cu sfaturile spre mântuirea credincioșilor. Păgânii din Colose, știind de faima cuviosului, au încercat prin multe lupte și chinuri să-l ucidă pe Arhip. Adeseori îl ocărau, îl batjocoreau trăgându-l de barbă și de păr, îl tărau călcându-l cu picioarele. Cuviosul Arhip și mai mult se ruga lui Dumnezeu.

Oprește năvălirea apelor

Neputând să-l înduplece cu chinurile pe cuvios, păgânii s-au hotărât ca biserica și întreg locul unde era izvorul Arhanghelului să le piardă. Au pus stăvilar pe două râuri care curgeau aproape de locul unde trăia cuviosul, astfel încât atunci când se va sfărâma barajul, apele învolburate să distrugă biserica și izvorul Sfântului Arhanghel. Când au dărâmat stăvilarul și când apele învolburate se îndreptau spre biserică, Sfântul Arhanghel Mihail s-a arătat în chip minunat și însemnând în semnul Sfintei Cruci a oprit năvălirea apelor, care au rămas ca un zid nemișcat înaintea bisericii. Apoi Arhanghelul a însemnat o piatră și despicându-se ea s-a făcut ca o adâncime în pământ. Acolo Sfântul Mihail a prăvălit întreg muntele de apă care stătea nemișcat în fața lui Arhip și a bisericii, zicând: ‘Aici să se sfărâme toată puterea cea potrivnică și să fie izbăvire de toate răutățile tuturor celor care vor alerga cu credință’. De când s-a făcut această minune, locul unde se află piatra despicată care a înghițit apele se numește Hones, adică mistuire, pentru că acolo s-au mistuit apele în piatră.

Mihail l-a salvat pe cel aruncat în adâncul mării

Tot astăzi se mai face pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail de la Mănăstirea Dochiariu din Sfântul Munte. Minunea a vut loc puțin timp înainte de anul 1092, căci de atunci biserica așezământului a fost închinată Sfântului Arhanghel. Se povestește că un oarecare tânăr, dorind să vină la mănăstire, a călătorit pe uscat spre mănăstirea athonită. În drumul lui a găsit o comoară foarte mare și ascunzând-o a spus egumenului Mănăstirii Dochiariu. Acesta a trimis trei călugări împreună cu tânărul pentru a o aduce la mănăstire. Când călugării au văzut comoara, s-au învoit între ei să-l ucidă pe tânăr și să ia comoara pentru ei. Pe drumul de întoarcere i-au legat tânărului o piatră de gât și l-au aruncat în apele mării. Atunci Sfântul Arhanghel Mihail l-a luat pe cel aruncat în adâncurile mării și l-a adus viu în biserica Mănăstirii Dochiariu, unde a fost găsit de paracliser. Toată obștea mănăstirii a aflat astfel de salvarea minunată a tânărului, dar și de fapta urâtă a fraților lor. Întorcându-se călugării cu pricina la mănăstire, au zis că tânărul a fost mincinos și a fugit de ei, dar fiind vădită fapta lor, fiindcă tânărul era acolo, au muțit în momentul acela. Piatra de care a fost legat tânărul și aruncat în mare se păstrează și astăzi la Mănăstirea Dochiariu din Sfântul Munte Athos. Numele Sfântului Arhanghel Mihail este pomenit în tradiția creștină apuseană cu ocazia mai multor minuni pe care le-a făcut. Astfel se spune că i s-a arătat de mai multe ori Sfântului Împărat Constantin cel Mare, spunându-i că el l-a apărat în bătăliile pe care le-a avut cu dușmanii. În timpul Sfântului Grigorie cel Mare, episcopul Romei (590-604), Sfântul Arhanghel a apărut deasupra orașului și a pus capăt unei epidemii ce cuprinsese Roma.

‘Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!’

Numele Arhanghelului Mihail înseamnă ‘Cine este ca Dumnezeu!’, și tradiția spune că el a fost căpetenia îngerească care i-a alungat pe satan și ceata îngerilor căzuți din ceruri, rostind cuvintele care se regăsesc și în Sfânta Liturghie: ‘Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!’ În Vechiul Testament, Mihail s-a arătat lui Iosua Navi și profetului Daniel. Sfinții Părinți ai Bisericii spun că Sfântul Arhanghel Mihail a mers înaintea evreilor în timpul exodului din Egipt, el i-a păzit pe cei trei tineri evrei aruncați în cuptorul de foc pentru că nu au vrut să se închine idolilor și tot el s-a certat cu diavolul pentru trupul lui Moise. Arhanghelul Mihail, în calitatea sa de conducător al oștilor cerești, poartă în mâna dreaptă o sabie de foc și în cealaltă mână poartă adesea un scut, o creangă de curmal, o lance sau un steag alb. De multe ori este înfățișat călcându-l în picioare pe diavol, reprezentat în chipul unui dragon.(Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 6 septembrie)

Comentarii Facebook


Știri recente

FOTO | Toamna în București – 2021

Vă prezentăm o serie de fotografii care să vă încurajeze să vizitați și să vă bucurați de locuri frumoase din București: Mănăstirea Stravropoleos, Grădina Cișmigiu, Parcul Izvor – Paraclisul CMN – Catedrala Națională. Foto credit:…