Minunile Maicii Domnului la izvoare românești

Sinaxarul sărbătorii Izvorul Tămăduirii vorbește de minunile făcute de Maica Domnului la izvorul din apropierea Constantinopolului și despre bisericile construite ca mulțumire aici de împărații Leon cel Mare (457-474) și Justinian (527-565). Dar și pe întinsul țării noastre Maica Domnului a făcut minuni la diferite izvoare. În jurul lor s-au ridicat biserici și mănăstiri care au ca hram ‘Izvorul Tămăduirii’.

Izvorul tămăduitor de la Mănăstirea Ghighiu, județul Prahova, a fost descoperit în jurul anului 1817 de un călugăr pe nume Agapie, care a venit de la Mănăstirea Cernica pentru a căuta un loc unde să ridice o mănăstire. ‘Aici exista o livadă cu meri, în care călugărul s-a odihnit. Ațipind, a fost trezit de susurul apei care a izvorât atunci. Această minune l-a făcut să înțeleagă că acesta era locul pe care el îl căuta, loc binecuvântat de Dumnezeu’, spune maica stareță Eupraxia Neacșu. Biserica mănăstirii a primit hramul ‘Izvorul Tămăduirii’. ‘De atunci curge încontinuu și nu are nici pompă care să scoată apa. Multă lume s-a tămăduit la apa aceasta. În ziua hramului, după ce stau la Sfânta Liturghie, oamenii merg la izvor și iau apă. Credincioșii au mare evlavie la acest izvor, stau la coadă chiar și câteva ore. Multe minuni se fac la acest izvor cu cei care vin cu evlavie și credință’, mai spune maica stareță.

Lângă Mănăstirea Glavacioc din județul Argeș se află un izvor, despre apa căruia se spune că este făcătoare de minuni. Acesta izvorăște de sub altarul bisericii și iese la suprafață la poalele colinei pe care este așezată mănăstirea. Apa lui formează un mic lac. Prima minune s-a petrecut cu Vlad Vodă Călugărul, care s-a vindecat de o boală de stomac, ulcer sau gastrită.

Când a ajuns voievod al Țării Românești, n-a uitat binefacerea pe care a primit-o de la această apă binecuvântată, devenind unul dintre cei mai importanți ctitori. Credincioșii care poposesc la mănăstire coboară și la ‘sfânta fântână cu apă pururea curgătoare și de minuni făcătoare’, cum spune pisania. ‘Minuni se întâmplă în fiecare zi la acest izvor. Oameni de peste tot din țară vin și iau din această apă și o păstrează timp îndelungat, fără ca să-și piardă proprietățile. Cei bolnavi simt în trupul lor puterea acestei ape vindecătoare, care o face să fie atât de căutată’, spune protos. Casian Crețu, starețul Mănăstirii Glavacioc.

Tot în județul Argeș se află și Biserica ‘Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul și Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica’, din satul Vâlcelele-Crâmpotani, comuna Merișani. În acest loc ‘știut din moși-strămoși ca spațiu tainic de rugăciune, meditație și tămăduire pentru înaintașii noștri se găsesc șapte izvoare tămăduitoare’, spune pr. Daniel Gligore, parohul bisericii.

Tainic și tămăduitor a fost acest loc atât pentru Vlad Țepeș, Mihnea Turcitul și alți domnitori și pelerini, care se opreau aici pentru rugăciune, meditație și pentru a bea din apa izvoarelor, cât și pentru Mircea cel Bătrân și oștașii săi retrași aici când au otrăvit apele în lupta cu turcii de la Rovine.

Părintele paroh Daniel Gligore spune că printre cei vindecați aici au fost de orbire o pustnică, care se nevoia pe aceste meleaguri, și o fetiță de 10 ani, de muțenie un copil, iar de boli de piele, paralizie, boli digestive și cancer mulți alți credincioși care, mulțumind lui Dumnezeu, au ajutat la ridicarea acestei biserici.

I-a botezat în apa izvorului

Izvorul Tămăduirii de la Mănăstirea Dervent din județul Constanța este mărturie a trecerii Sfântului Apostol Andrei prin aceste locuri. ‘Pentru a-i întări în credință pe cei care au crezut în Hristos, a lovit cu toiagul în pământ și a izvorât apă cu care i-a botezat’, spune arhim. Andrei Tudor, starețul mănăstirii. În perioada comunistă, în 1959, când mănăstirea a fost închisă, izvorul a ripostat oprindu-și curgerea apelor tămăduitoare și revărsându-și apa numai de Izvorul Tămduirii. ‘După 1990, odată cu deschiderea mănăstirii, izvorul a început să curgă din ce în ce mai mult, astfel că din anul 2000 până astăzi izvorul nu s-a mai oprit decât pentru câteva zile, când a fost o secetă foarte mare’, explică starețul. Datorită numărului mare de credincioși care vin și se închină și iau apă din izvor, debitul izvorului fiind foarte mic, s-a construit un bazin care să colecteze apa izvorului și s-a amenajat un mic paraclis pictat cu scene din viața Sfântului Apostol Andrei. ‘În aceste zile, mulți oameni bolnavi vin să-și caute vindecarea sufletească și trupească. Mulți dintre ei au primit ajutorul și alinarea suferințelor și vin și aduc mulțumire și rugăciuni. Ei sunt cei care au mers și au vestit în țară și în afara ei. Vin credincioși și din Bulgaria, chiar în număr foarte mare’, mai spune părintele stareț Andrei. Dovada minunilor petrecute la acest izvor, susține părintele stareț, sunt cârjele lăsate la mănăstire de către credincioși ca mulțumire pentru vindecările miraculoase.

În monografia județului Romanați din anul 1923 se menționează legenda care povestește că Matei Basarab s-a vindecat cu apa izvorului de la Mănăstirea Brâncoveni din Olt. Acesta suferea de o boală de piele. El a mers într-o dimineață în pădurea care în vremea aceea era lângă satul Brâncoveni, mănăstirea fiind înconjurată de o pădure, însoțit de Dună Pietraru, omul său de încredere, și mergând și culegând flori și umplându-se de tină pe mâini, s-a spălat la izvor. Când s-a șters cu batista, a observat că bubele pe care le avea de multă vreme pe mâini și pe care nici un medic nu reușise să i le vindece s-au vindecat ca prin minune. Și-a scos și încălțămintea și s-a spălat și pe picioare, unde avea bube. În urma vindecării, Matei Basarab a refăcut această mănăstire.

La ora actuală, izvorul este împodobit cu un mozaic reprezentând icoana Izvorul Tămăduirii a Maicii Domnului, care este și unul dintre hramurile mănăstirii. ‘De această sărbătoare vine foartă multe lume la mănăstire. În anii trecuți veneau oameni și din țări străine. Cu toții au credința că li se ușurează bolile și primesc ajutor. Atât la Izvorul Tămăduirii, cât și la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la ora actuală, se întâmplă tămăduiri și trupești, și sufletești. Întotdeauna Dumnezeu lucrează după credința omului’, susține sora Andreea Niculae, ghidul mănăstirii.

Și în Brăila se află un izvor tămăduitor care izvorăște de sub altarul Bisericii ‘Buna Vestire’, cunoscută ca biserica comunității grecești din Brăila. A fost descoperit în anul 1863, în timp ce se efectuau lucrările de construcție a sfântului lăcaș. Încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a dus vestea despre această apă tămăduitoare. Credincioșii vin aici cu nădejdea în ajutorul tămăduitor al Maicii Domnului.

S-a vindecat de paralizie generalizată

Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus are unul din hramuri ‘Izvorul Tămăduirii’, deoarece în centrul mănăstirii se află o fântână cu un izvor cunoscut din vechime ca având o apă tămăduitoare pentru bolile trupești și sufletești. Izvorul este atestat în documente pe la anul 1500. Sfântul martir voievod Constantin Brâncoveanu a ctitorit în 1696 biserica veche din centrul mănăstirii pentru călugării care erau adunați în jurul acestei surse de apă binefăcătoare. ‘Când a ales Sfântul Constantin Brâncoveanu hramul ‘Izvorul Tămăduirii’ s-a gândit mai mult la tămăduirea sufletească, pentru că izvorul tămăduirii cel cu adevărat vindecător de toate bolile sufletești și trupești este mijlocirea și ajutorul Maicii Domnului’, spune ieromonahul Mihail Bobârnac, eclesiarhul mănăstirii, care știe că până astăzi s-a păstrat tradiția că apa de la fântână este tămăduitoare.

Oamenii au o evlavie deosebită și la izvorul părintelui Arsenie Boca. Situat în afara mănăstirii, la 20 de minute de mers pe jos, credincioșii iau apă de la acest izvor și pentru faptul că este o apă foarte curată. S-au făcut diferite teste și s-a ajuns la concluzia că apa este asemănătoare cu apa distilată ca structură, având foarte puține impurități. Nu își strică proprietățile nici dacă stă un an de zile în sticlă. ‘La izvorul părintelui Arsenie, fântânița, cum îi spunem noi, s-au petrecut o seamă de fapte minunate prin puterea lui Dumnezeu. Unul dintre ele este povestit de părintele ieromonah Dionisie Ignat de la Albac, care povestește că student fiind, la începutul anilor â90, a venit după Paști cu o fată care suferea de paralizie generalizată de 17 ani. Dar după ce a băut din apa izvorului a reușit să meargă pe picioarele ei, vindecându-se de paralizie’, conchide părintele Mihail Bobârnac.

Un alt izvor cu apă vindecătoare se află la Mănăstirea Horăicioara din județul Neamț. Aici are loc cea mai cunoscută procesiune din zona Neamțului, care se organizează cu ocazia sărbătorii Izvorului Tămăduirii. De zeci de ani, credincioșii vin la Mănăstirea Horaița, de unde pornesc în procesiune, pe distanță de un kilometru, prin pădure, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului (‘Izbăvitoarea de secetă’), spre Mănăstirea Horăicioara, lângă care se află un izvor. Acesta, singura sursă de apă din împrejurimi, este binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufletești și trupești ale celor care merg acolo cu credință. Anual, mii de pelerini vin aici să se roage și să primească apa de la izvorul minunat.

Așadar, vedem că puterea tămăduitoare a Maicii Domnului arătată la izvorul din capitala fostului imperiu bizantin, Constantinopol, s-a făcut simțită, peste veacuri, și în apele care izvorăsc din pământul românesc, considerat cu bună dreptate grădina Maicii Domnului.

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 20 aprilie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente