Milostenia – cale spre mântuire

Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Duminica a XXX-a după Rusalii:

Evanghelia Duminicii a XXX-a după Rusalii (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor). Luca 18, 18-27.

În vremea aceea, un om oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât singur Dumnezeu. Știi poruncile: ‘Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta’. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; și vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.

Sfânta Evanghelie din Duminica a XXX-a după Rusalii a fost rânduită de Biserică spre a se citi în această perioadă a Postului Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ea este un îndemn la milostenie sau la ajutorarea celor săraci. Sfântul Evanghelist Luca ne pune în față problema bogăției ca obstacol în calea mântuirii și a desăvârșirii vieții creștine.

Bogăția nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când ne legăm de ea ca de ultima realitate, când ne alipim sufletul atât de mult de cele materiale, încât grija pentru bogăție robește sufletul nostru și nu mai lasă în el loc pentru prezența lui Dumnezeu.

Un bogat evlavios și moral, dar zgârcit și nemilostiv

Spre deosebire de bogatul nebun căruia i-a rodit țarina și care nu știa unde să mai păstreze tot ceea ce a primit de la Dumnezeu în mod neașteptat ca recoltă, bogatul din Evanghelia de astăzi nu este un bogat necredincios sau nepăsător cu privire la mântuirea sufletului său. Bogatul din Evanghelia Duminicii trecute a fost considerat ‘nebun’ tocmai pentru că reducea toată viața sa la nivelul biologic al existenței și zicea sufletului său: ‘suflete, mănâncă, bea și te veselește’ (Luca 12, 19), fără să mai caute hrană spirituală pentru suflet, considerând că sufletul se poate mulțumi doar cu lucruri materiale, limitate și perisabile.

Însă bogatul din Evanghelia de astăzi, un tânăr dregător, cu prestanță în societatea iudaică, este un om duhovnicesc, un om virtuos. Când Mântuitorul Iisus Hristos enumeră poruncile pe care trebuie să le observe acesta potrivit Legii Vechiului Testament, și anume: ‘să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta’ (Ieșire 20, 12-17), tânărul bogat a răspuns: ‘toate acestea le-am păzit din tinerețile mele’ (Luca 18, 21), adică din fragedă copilărie. Deci, este vorba aici de un bogat evlavios și virtuos, un bogat care-și pune întrebarea cea mai serioasă a vieții omului pe pământ: ‘ce să fac ca să moștenesc viața de veci?’ (Luca 18, 18). Tânărul acesta pare a fi un om nemulțumit cu viața pământească, nu pentru că este sărac, nici pentru că ar fi trecut prin multe greutăți, ci deoarece simte că omul este chemat să trăiască veșnic în iubirea veșnică a lui Dumnezeu, întrucât a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic viu (cf. Facere 1, 26).

Mântuitorul Iisus Hristos i-a zis: ‘știi poruncile’, și le-a enumerat, deși era convins că acest tânăr este un cunoscător al Legii și al poruncilor. De ce? Pentru că a voit să-i arate că tot ceea ce făcuse tânărul până atunci nu era suficient. Prin urmare, i-a spus: ‘încă una îți lipsește’ (Luca 18, 22). Îi mai lipsea o componentă importantă a vieții spirituale și morale. Ce anume? Generozitatea sau dărnicia, adică milostenia sau ajutorarea săracilor.

Milostenia, începutul asemănării omului cu Dumnezeu

Dregătorul bogat era evlavios și virtuos, dar zgârcit și nemilostiv. Mântuitorul Iisus Hristos voiește să îi arate acestuia că nu este suficient a fi curat și cinstit și a nu face rău cuiva, ci, pentru a fi cu adevărat fericit, omul trebuie să fie și milostiv sau darnic.

Prin urmare, Evanghelia de astăzi ne atrage atenția că nu este suficient să postim mult, să ne rugăm mult, să ne înfrânăm de la păcat dacă nu suntem și milostivi. De ce? Pentru că milostenia ca iubire sfântă sau bunătate arătată față de semenii noștri este începutul asemănării omului cu Dumnezeu Cel milostiv. Dumnezeu dorește ca noi să fim nu numai recunoscători față de El, ci să fim și milostivi față de semeni. În momentul în care Mântuitorul îi spune: ‘vinde toate câte ai și le împarte săracilor, și vei avea comoară în ceruri; și vino de urmează Mie’ (Luca 18, 22), tânărul bogat s-a întristat pentru că poseda multe averi. De fapt, Domnul Iisus Hristos descoperă în sufletul tânărului bogat o boală ascunsă. Prin urmare, El operează o intervenție spirituală de tăiere a unei bube foarte adânci din sufletul bogatului, și anume prea multa sa alipire de bogățiile din lumea aceasta. Când Iisus i-a recomandat eliberarea din robia ascunsă a lăcomiei, tânărul s-a întristat pentru că i s-a propus o pierdere materială în schimbul unui câștig spiritual. Mântuitorul i-a demolat tânărului un idol ascuns, adică prea multa sa bizuire pe bogățiile pe care le avea, sau relația sa pătimașă față de averile materiale limitate și trecătoare. Bogatul acesta este mai preocupat de ceea ce are decât de ceea ce poate fi sau deveni. Pentru el verbul ‘a avea’ era mai prețios și atractiv decât verbul ‘a fi’. Cu toate acestea, Mântuitorul Iisus Hristos a văzut că tânărul bogat avea în suflet o căutare sinceră și o dorință sfântă, adică dorința dobândirii vieții veșnice. Din acest motiv, Domnul Iisus nu încearcă să-l convingă pe tânăr, ci îl lasă în starea de întristare, de luptă cu sine însuși, pentru ca să răspundă liber la întrebarea dacă poate sau nu să Îi urmeze Lui. De aceea, Hristos Domnul nu-l mai întreabă nimic pe tânărul bogat, nici nu-i mai explică nimic, ci respectă în tăcere libertatea lui de a-I urma sau nu lui Hristos, de a împlini sau nu sfatul pe care i l-a dat El. Deci, Hristos-Domnul propune, dar nu impune; recomandă, dar nu comandă schimbarea vieții; cheamă, dar nu constrânge; fascinează, dar nu fanatizează; povățuiește, dar nu presează sufletul tânărului bogat.

Numai cu ajutorul lui Dumnezeu putem împlini voia Lui

Evanghelia de azi ne arată cât de mult prețuiește Iisus Hristos pe cei care caută desăvârșirea spirituală. În acest sens, Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu subliniază că ‘Iisus l-a privit cu drag’ (Marcu 10, 21) pe acest tânăr care a pus întrebarea esențială și capitală a vieții sale: ‘Ce să fac ca să moștenesc viața de veci?’ (Luca 18, 18). De fapt, Mântuitorul Iisus Hristos a văzut lupta interioară a tânărului bogat, dificultatea lui de a renunța la ceea ce era până atunci idolul ascuns al vieții sale, adică bogățiile materiale.

Iar cei care erau prezenți acolo, în primul rând ucenicii lui Iisus, au văzut cât de greu este pentru omul bogat să urmeze sfatul lui Iisus de-a fi darnic, mai ales după ce Mântuitorul constată că ‘mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu’ (Luca 18, 25). Cămila aceasta poate fi înțeleasă în mod simbolic sau metaforic ca animal sau ca funie. Se spune că în Ierusalim era o poartă numită Urechile Acului fiindcă era foarte strâmtă. Prin acea poartă, o cămilă putea trece doar în genunchi, deci dacă se micșora, se smerea aplecându-se. Indiferent de interpretarea simbolică a cămilei, Mântuitorul vrea să ne arate dificultatea pe care o are bogatul nemilostiv de-a intra în Împărăția lui Dumnezeu dacă nu devine smerit și darnic.

Totuși, Mântuitorul Iisus Hristos nu exclude posibilitatea mântuirii acestui tânăr bogat căutător al vieții veșnice. La întrebarea ucenicilor Săi: ‘Și cine poate să se mântuiască?’ (Luca 18, 26), Iisus răspunde: ‘Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu’ (Luca 18, 27). Cu alte cuvinte, schimbarea modului de a fi și de a gândi a bogatului lacom de averi este posibilă numai cu ajutorul lui Dumnezeu.

Numai prin milostenie, averile materiale trecătoare devin comori spirituale veșnice

Dumnezeu dorește ca omul să adune comori spirituale în ceruri, nu comori materiale pe pământ. Iisus îi spune dregătorului: ‘vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri’ (Luca 18, 22), și anume comoara faptelor bune sau comoara milosteniei. Averile nu se pierd când din ele se face milostenie săracilor, ci se transferă de pe pământ la cer, în înțelesul că milostenia sinceră și smerită transformă averile materiale în lumina neapusă a faptelor bune, singura pe care omul o ia cu el în suflet când se mută la cer, după moarte, adică după despărțirea lui de lumea materială. Acest transfer sau transfigurare, adică această schimbare a bunurilor materiale în faptă bună și în comoară cerească, nu se face ușor dacă omul s-a prea obișnuit cu modul de existență posesiv, pătimaș și lacom, acaparator și adunător de averi trecătoare. De aceea, pentru a ne vindeca de patima lăcomiei, avem nevoie de harul lui Dumnezeu. Mântuitorul spune în această privință: ‘Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu’ (Luca 18, 27). Dacă noi Îi cerem ajutorul, Dumnezeu ne ajută să ne schimbăm, să realizăm acest transfer sau mutație din comoară pământească în comoară cerească și să-I urmăm Lui. Să renunțăm la ceva pentru a primi pe Cineva, să renunțăm la daruri pentru a primi pe Dumnezeu-Dăruitorul, pentru ca El să devină Viața vieții noastre. Potrivit Sfintei Tradiții, cuvintele tainice ale Mântuitorului Hristos: ‘cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu’, s-au adeverit în viața acestui tânăr, întrucât el era sincer în căutarea sa spirituală, dar îi era greu să se schimbe imediat. Se spune că tânărul bogat a avut nevoie de un an ca să lupte cu propriul său egoism, pentru a împlini sfatul Mântuitorului Hristos. Deci, după o luptă interioară duhovnicească în care, desigur, a cerut ajutorul lui Dumnezeu, tânărul bogat a renunțat la averi, le-a vândut, iar banii i-a împărțit săracilor, a devenit unul dintre ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos, iar mai târziu a ajuns episcop în Asia Mică. Așadar, Hristos Domnul a prevăzut această schimbare sau convertire a tânărului bogat. De aceea, a zis că cele ce sunt cu neputință la oameni când ei se luptă singuri sunt cu putință la Dumnezeu când oamenii Îi cer ajutorul Lui, iar El îi scoate din singurătate, îi ridică din patimi, îi luminează, îi ajută și îi mântuiește, adică îi unește cu El și le dăruiește viață veșnică.

Îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos adresat tânărului bogat de-a transforma, prin milostenie, comorile materiale pământești în comori spirituale cerești a fost urmat, în istorie, de o mulțime de oameni bogați, care au devenit monahi sau monahii în mănăstiri, sau ctitori și donatori care au susținut cu averea lor materială lucrarea filantropică și spiritual-misionară a Bisericii, dobândind astfel mântuirea sufletului sau fericirea vieții veșnice.

Să ne ajute Dumnezeu să înțelegem din Evanghelia de astăzi că, deși adesea este greu, ne putem totuși schimba felul nostru de a fi, de a gândi și de a făptui, iar aceasta este cu putință dacă Îl chemăm pe Dumnezeu în ajutor. Să-L chemăm, așadar, pe Dumnezeu prin rugăciune cât mai deasă, îndeosebi acum în această perioadă a Postului Nașterii Domnului, să ne ajute să fim milostivi și darnici. Iar pe lângă evlavie și viață virtuoasă, să arătăm celor din jur iubire milostivă, prin cuvântul bun și fapta bună, spre slava lui Dumnezeu Cel Milostiv și spre a noastră mântuire. Amin!

* Text revizuit de autor în anul 2011

Comentarii Facebook


Știri recente

Mănăstirea Mușinoaele are un nou stareţ

Ieromonahul Sofronie Nechita este noul stareţ al Mănăstirii Mușinoaele din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Părintele a fost prezentat obştii duminică de Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, care şi-a exprimat convingerea că noul stareţ va continua cu aceeași…