Mii de credincioși l-au condus pe ultimul drum pe starețul Mănăstirii Pângărați

Vrednicul de pomenire arhimandrit Teofil Lefter, starețul Mănăstirii Pângărați, din județul Neamț, a fost condus duminică, 5 februarie 2012, pe ultimul drum de peste 1.500 de credincioși. În biserica nouă a așezării monahale a fost oficiată Sfânta Liturghie și slujba înmormântării de către Înalt Preasfințitul Teofan după cum ne informează Ziarul Lumina, Ed. de Moldova. Încă de joi, 2 februarie, pe lângă sicriul părintelui Teofil au trecut mii de oameni. Sicriul cu trupul neînsuflețit a fost înmormântat lângă noua biserică de la Pângărați pe care părintele Teofil a ridicat-o, alături de obștea așezării monahale.

Părintele Teofil a plecat la Domnul în ziua praznicului Întâmpinării Domnului, după 25 de ani de viețuire în monahism. Încă de la primele ore ale dimineții, pelerinii din toată Moldova, clerici, viețuitori ai mănăstirilor sau credincioși, și-au îndreptat pașii către Mănăstirea Pângărați pentru a-și lua rămas-bun de la părintele Teofil. Vremea rece și ninsoarea nu i-au împiedicat pe oameni să ajungă la Pângărați, locul de unde plecau mereu cu un sfat de la părintele Teofil sau mai îmbogățiți duhovnicește în urma rugăciunilor înălțate. În jurul Bisericii cu hramurile ‘Sfinții Simeon și Amfilohie de la Pângărați’ și ‘Toți Sfinții Români’ au fost așezate zecile de coroane aduse de către cei care l-au prețuit pe părintele Teofil. În sfântul lăcaș, florile au înconjurat, pe lângă cele patru sfeșnice cu lumânări, sicriul în care se afla fostul stareț al Mănăstirii Pângărați. Sfânta Liturghie din Duminica a 33-a după Rusalii a fost săvârșită de Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor de 50 de preoți și diaconi.

Mesaj de condoleanțe de la Patriarhul României

Biserica nouă a așezării monahale a fost arhiplină de numărul mare de oameni adunați în jurul sicriului în care se afla părintele Teofil. Rând pe rând, cei care l-au cunoscut pe starețul așezării monahale, care a plecat în lumea veșniciei, au trecut prin dreptul sicriului. Clericii și credincioșii au aprins lumânări și au sărutat icoana Învierii Domnului. În timpul slujbei, pelerinii au cântat răspunsurile liturgice alături de corul de tineri. Un moment deosebit și emoționant din cadrul Sfintei Liturghii a avut loc după citirea Sfintei Evanghelii. Atunci s-au înălțat rugăciuni pentru vrednicul de pomenire arhimandrit Teofil Lefter. Toată biserica a cântat într-un glas ‘Veșnică pomenire’ pentru părintele la care adesea credincioșii găseau un cuvânt de folos duhovnicesc. Înainte de începerea slujbei, Înalt Preasfinția Sa a amintit că momentul prohodirii părintelui Teofil este ultima rugăciune lângă ‘trupul neînsuflețit, dar așteptător de înviere’ al celui care a fost starețul Mănăstirii Pângărați. Atât la slujba Sfintei Liturghii, cât și la slujba înmormântării au participat, pe lângă cei aproape 1.500 de credincioși, stareți și starețe de la mănăstirile din județul Neamț, monahi, monahii, preoți profesori de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox ‘Sfinții Împărați Constantin și Elena’ din Piatra Neamț, preoți parohi și autorități locale și județene. La final, arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor, a citit mesajul de condoleanțe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la trecerea la cele veșnice a arhimandritului Teofil Lefter.

‘Acum 25 de ani, părintele Teofil s-a îmbisericit în viața monahală’

Înalt Preasfințitul Teofan a rostit o predică în care a vorbit despre trecerea la cele veșnice a părintelui Teofil Lefter. ‘Într-o zi de 2 februarie, în fața icoanei Sfânta Ana de la Mănăstirea Bistrița, acum 25 de ani, un tânăr se răstignea în fața sfântului altar, făgăduind că va fi dedicat în exclusivitate lui Dumnezeu și împărăției Sale. Cel mai important moment de care călugărul își aduce aminte este tunderea în monahism, când monahul se răstignește în fața lui Dumnezeu și a obștii mănăstirii. Cu certitudine, părintele și-a amintit adesea clipa în care și-a închinat viața lui Dumnezeu. În aceeași zi de 2 februarie, peste 25 de ani, la vârsta de 52 de ani, părintele Teofil va trece printr-o altă tundere, printr-o altă dedicare, de data aceasta totală, absolută și veșnică către Dumnezeu. Pe 2 februarie 1987, părintele Teofil, precum Dreptul Simeon, a rostit ‘Acum slobozește-mă, Doamne, de toate poftele cele deșarte, de duhul acestei lumi’. În ziua morții, de Întâmpinarea Domnului, părintele a rostit aceleași cuvinte, de data aceasta oferindu-și ființa întreagă în fața lui Dumnezeu. Acum 25 de ani, părintele Teofil s-a îmbisericit în viața monahală. Anul acesta, pe 2 februarie, părintele a fost îmbisericit în ceruri, bucurându-se de frumusețea cea nespusă a slavei lui Dumnezeu. Acum 25 de ani, la călugărie, părintele Teofil a fost luat pe brațele mănăstirii pentru a fi purtat spre împărăția cerurilor. Mersul prin viața monahală l-a adus la momentul în care, luat în brațe de Dumnezeu, este așezat în sânul lui Avraam. Ce taină este aceasta, ca sărbătoarea Întâmpinării Domnului să-i definească cele două sosiri: plecarea din lume și sosirea în mănăstire și plecarea din această viață și sosirea în slava împărăției cerurilor’, a spus IPS Părinte Mitropolit Teofan, care a evidențiat în continuare câteva din virtuțile părintelui Teofil.

‘Părinte, vei fi stareț până la sfârșitul vieții!’

‘A fost un om care a iubit deopotrivă viața duhovnicească și cea de ctitorie, încercând să se împartă între clipele de rugăciune și cele dedicate administrării unei mănăstiri (la Pângărați). A fost un iubitor de pustie. Nu de puține ori, chiar înainte de a cădea în boală, îmi cerea adesea dezlegare de sarcina administrativă de stareț, ca într-o bună zi să se retragă mai adânc în chiliile pe care le-a construit nu departe de Tarcău, sau aici, în Poiana Sfinților Simeon și Amfilohie. Totdeauna i-am răspuns: ‘Părinte, vei fi stareț până la sfârșitul vieții!’, neștiind că momentul plecării din această lume se apropie. A fost om iubitor de canoane și, în același timp, înțelegător față de omul care cade, care greșește, dar care prin pocăință are capacitatea să se ridice. A fost un om iubitor de ascultare, având curaj mărturisitor. A simțit nevoia să mărturisească adevărul de credință sau calea cea dreaptă pe care o simțea că este cea chemată să definească trecerea Bisericii prin această lume’, a mărturisit Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. A urmat o procesiune în jurul bisericii, după care sicriul cu trupul părintelui Teofil a fost înmormântat lângă sfântul lăcaș sfințit în luna septembrie a anului 2010.

Comentarii Facebook


Știri recente