Comemorarea voievodului primei Uniri a românilor, la 410 ani de la moartea sa, ne determină să prezentăm câteva documente inedite referitoare la Mihai Viteazul, păstrate în Muzeul din Șcheii Brașovului. Recent ne-a fost dat să descoperim în Șcheii Brașovului piesa de treatru ‘Moartea lui Mihai Viteazul la Torda’, dramă istorică în trei acte și șase tablouri, compusă de Constantin Halepliu și editată la București în tipografia Colegiului Național, în anul 1854, fiind prima piesă cu subiect românesc, scrisă de un român, până la 1854 piesele teatrale fiind traduceri din literatura străină.
Piesa a fost jucată prima dată la București în 1854, apoi dată uitării, fiind una dintre primele piese românești cu temă istorică, între cele 16 piese istorice din perioada anilor 1850-1860. Concepută în trei acte (Infamia – Virtutea în exil; Patriotismul – Triumful Eroismul și Trădarea – Mârșăvia- Moartea prin trădare), piesa prezintă întâmplări din ultimul an al vieții lui Mihai Viteazul, insistând atât asupra personajului, dar și asupra a ceea ce se întâmplă cu familia voievodului, aflată la Făgăraș, unde Mihai o lăsase zălog al înțelegerii sale cu generalul Basta. Tematic și scenic, piesa se încadrează în categoria celor realizate după o jumătate de secol de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Rămasă încă în ediția princeps din 1854 în Șcheii Brașovului, piesa a făcut obiectul unei ediții critice, care a apărut în anul 2001 (Editura Ermetic, Brașov) sub îngrijirea noastră.
Chipul lui Mihai Viteazul la Brașov
Bucurându-se de multă apreciere, chipul său a rămas imortalizat nu numai de cronicile timpului, dar și de artiștii iubitori ai penelului. Nu întâmplător Junii Brașoveni poartă și azi chipul voievodului pe steagurile lor. Legendele locale vorbesc de repetata acțiune a acestora asupra cetății, unii cercetători considerând Junii Brașoveni o reminiscență a acestor vremuri. Avem încredințarea că în perioada venirii sale la Brașov, pe unul dintre pereții interiori ai ctitoriei voievodale din Șchei, a fost imortalizat episodul intrării sale în cetatea Brașovului de către Nicolae Cretanul, pictorul grec care l-a însoțit pe Mihai Viteazul prin Ardeal și a executat portetele voievodului de la Alba Iulia, Râmeț, Ocna Sibiului, Târgu Mureș, Ludișoara etc. Existența acestei fresce pe peretele bisericii nu poate fi contestată, căci în ‘Socotelile Brașovului’ pentru anul 1694 (publicate de Nicolae Iorga) aflăm că s-au plătit de către voievodul muntean Constantin Brâncoveanu ‘șase florini unui zugrav român, care a renovat chipul lui Mihai Vodă din biserica română’, iar cu patru ani înainte ‘de Sfânta Mărie 1690, Constantin Brâncoveanu asista la slujbă în biserică, pe pereții căreia se vedeau chipurile lui Petru Cercel și al lui Mihai Viteazul’, concluziona Nicolae Iorga. Când și de ce a dispărut această frescă nu știm, dar aceste mărturii l-au îndreptățit pe Costin Petrescu, în 1946, cu prilejul restaurării bisericii, să realizeze în frescă, pe același perete, intrarea lui Mihai în Brașov, frescă păstrată și azi.
Chipul eroului la gimnaziu
Între 1860 și 1870, mitropolitul Andrei Șaguna a primit, la Brașov, în dar de la domnișoarele Molnar din Cluj, chipul lui Mihai Viteazul țesut de ele din fire de diferite culori. Acesta se păstra în cadrul Eforiei colegiului brașovean, fiind solicitat de Reuniunea Femeilor Române din Brașov pentru a fi ‘transportat în sala de bal spre înfrumusețare pentru seara de bal’ (ședința din 10-22 ianuarie 1872). După 17 ani, în cadrul unei ședințe similare, s-a hotărât ca acest tablou ‘ce se află într-o ladă pe galeria cea mare a gimnaziului nostru să nu se mânce și astfel să strice prin molii, se propune ca acest tablou să se dea în păstrare Casinei Române’ (ședința din 12-24 ianuarie 1889), gest confirmat de Casină în 17-29 ianuarie a aceluiași an.
Andrei Popovici vorbește și el despre un tablou al marelui erou ‘în sala gimnaziului, tabloul cel mare al lui Mihai Viteazul, pictat, pare-se de Constantin Lecca, în mantie cu căciulă cu agrafă în briliante și cu gene de cocor de baleare’ (N. Iorga, ‘Românii și sașii’, Brașov, 1907, p. 35). Istoric pașoptist, tipograf, traducător și fondator de revistă, pictorul brașovean Constantin Lecca (1807-1887), care a pictat la 1846 iconostasul Bisericii ‘Sfântul Nicolae’ din Șchei, fiind solicitat să colaboreze la prima revistă ilustrată din țară, ‘Biblioteca românească’ a brașoveanului Zaharia Carcalechi, a realizat pentru aceasta portretul cunoscut al lui Mihai Viteazul, pentru ca apoi să continue celelalte tablouri reprezentând: ‘Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia’ și la 1780, ‘Bătălia de la Călugăreni’. Colegul și prietenul său brașovean Mișu Popp (1827-1892) a redat figura lui Mihai Viteazul într-un impresionant tablou, înfățișat în armura de cavaler, cu pelerina agrafată pe umeri, purtând imensa cușmă cu surguci din pene de cocor, folosindu-se de ștampa lui Sadler (contemporan lui Mihai Viteazul), aflată de pictor în arhivele din Viena.
După ce și-a petrecut o vreme la Brașov, Carol Wallenstein (1795-1857), devenit apoi profesor la ‘Sfântul Sava’, a redat cunoscutele tablouri: ‘Bătălia de la Călugăreni’, copiată și de pictorul brașovean Constantin Lecca, ‘Visul lui Mihai Viteazul’ și ‘Jurământul lui Mihai înconjurat de boieri’ (azi, la Muzeul Militar).
Fresca lui Mihai Viteazul, în proiect de la 1940
În 1936, la Brașov s-a desfășurat Congresul Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, sub președinția istoricului Nicolae Iorga, congres care era precedat de o manifestare privind ‘Inaugurarea Muzeului Etnografic Regional în sala Sfatului’ din Brașov. În aceste împrejurări, Nicolae Iorga a susținut mai multe conferințe, născându-se și ideea realizării unei fresce, în cadrul muzeului abia înființat, dedicată marelui voievod al Unirii, Mihai Viteazul.
La 29 februarie 1940, protopopul brașovean dr. Nicolae Stinghe, sprijinit de toți preoții din Țara Bârsei și personalități ale timpului, a înaintat un memoriu rezidentului regal al Ținutului Bucegi, motivând că ‘astăzi (29 februarie 1940) preoțimea județului Brașov, întrunită în sala Sfatului din Brașov se gândește să continue faptele de înalt patriotism ale înaintașilor și Vă roagă Excelență a primi vicepreședenția activă a unui comitet restrâns, care și-a ales ca scop să dureze o frescă, reprezentând pe Mihai Viteazul în sala ‘Mihai Viteazul’ din Sfatul Municipal Brașov… pentru a-i eterniza trecerea prin Țara Bârsei’. Președinte al acestui comitet a fost ales marele istoric Nicolae Iorga (document inedit în arhiva din Șchei).
În acest scop, inginerul-șef al Serviciului tehnic din Brașov a emis un referat pozitiv asupra stării de conservare a clădirii. Fresca trebuia să cuprindă: ‘Pe peretele central din fundul sălii să apară figura lui Mihai Viteazul, care stă pe scaunul de onoare străjuit de doi comandanți ai săi. În dreapta domnitorului se găsește vestitul protopop Mihai, alături de conducătorii români din Țara Barsei în straie de sărbătoare. În stânga domnitorului apar: magistratul Brașovului și ceilalți conducători sași în straie de epocă. Întreaga scenă este înconjurată de bărbați și femei în costume populare românești din Șcheii Brașovului. Pe peretele din dreapta sălii, sub inscripția ‘Uniți-vă în cuget, uniți-vă în simțiri’, se află figura lui Andrei Mureșianu înconjurat de contemporanii săi. Pe peretele din stânga sălii, sub inscripția ‘Pe-al nostru steag e scris Unire’, Ciprian Porumbescu, alături de Andrei Bârseanu, conduc un cor de tineri și tinere în costumele vechilor societăți studențești’.
Intervenind Dictatul de la Viena la 27 noiembrie 1940, această încercare s-a dovedit imposibilă, la care s-a adăugat și moartea președintelui societății, în persoana marelui istoric Nicolae Iorga. Nici până astăzi acest proiect nu a primit soluționare. (Articol publicat în Ziarul Lumina din date de 4 august 2011)
