Poetul național Mihai Eminescu a fost omagiat astăzi, 15 ianuarie 2012, la împlinirea a 162 de ani de la nașterea sa, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
În cuvântul rostit la finalul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica „Sfântul Pantelimon” din București, Preafericirea Sa a arătat că Mihai Eminescu a susținut construirea Catedralei Mântuirii Neamului: „Mihai Eminescu și Ioan Slavici au fost printre primii care au lansat ideea construirii unei catedrale ca semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu după Războiul de Independență din 1877-1878. Deci, avem o mulțime de mărturii grăitoare care ne îndeamnă să realizăm un ideal în care se exprimă credința, suferința și biruința poporului român, trecând prin multe încercări”.
Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat legătura pe care poetul național Mihai Eminescu a avut-o cu Biserica: „Astăzi este o zi de pomenire și a marelui nostru poet național Mihai Eminescu care s-a născut în 15 ianuarie 1850. Se împlinesc 162 de ani de când s-a născut el în secolul al XIX-lea și în Ziarul Lumina de Duminică au apărut mai multe articole care arată legătura lui Eminescu cu Biserica. Are cuvinte elogioase la adresa Bisericii, arătând că Biserica a plămădit și a păstrat limba română, apărând o limbă de origine latină aici la Dunăre, și păstrând unitatea lingvistică și spirituală a poporului român, mai ales păstrând identitatea sa în fața multor popoare migratoare și a unor vecini de alt neam”.
În finalul cuvântului Său, Patriarhul României a arătat că Mihai Eminescu reprezintă modelul românului dornic de cunoaștere și în același timp fidel și păstrător al identității sale: „Avem astăzi și o datorie morală de a pomeni un fiu al Bisericii noastre care a fost un geniu al literaturii române și un om cu o cultură vastă, din domenii diferite, care arată că era însetat de studiu. A fost un om al trecutului, dar și al prezentului. A avut intuiții deosebite nu numai în ce privește filozofia, dar și structura și finalitatea universului. Are expresii poetice care denotă o vastă cultură filozofică, o bună cunoaștere a întregii realități a universului, cât era posibil în vremea sa. Deci, el reprezintă un român foarte bine ancorat în tradiția poporului, foarte convins, adesea acuzat că este prea naționalist, dar în același timp cu o deschidere universală extraordinară. El nu s-a temut că se pierde dacă dialoghează cu toate culturile. A apărat cultura națională, dar a deschis-o spre universal. Acesta este specificul românului sănătos și integru care nu se teme de dialog izolându-se, dar nici nu se pierde în dialog dizolvându-și identitatea. Mihai Eminescu a fost și rămâne modelul românului dornic de cunoaștere și în același timp fidel și păstrător al identității sale”.
