Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la slujba de înmormântare a Părintelui Arhidiacon Profesor Ioan Ivan

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL la slujba de înmormântare a Părintelui Arhidiacon Profesor Ioan Ivan de la Mănăstirea Neamț, joi, 2 iulie 2009 :

UN IUBITOR DE LITURGHIE ȘI CULTURĂ

– Părintele Arhidiacon și Profesor IOAN IVAN –

(1915-2009)

Părintele Arhidiacon Ioan Ivan a fost profesor și director al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț și slujitor pilduitor al Sfântului Altar aproape 70 de ani.

Ne amintim de ultima întâlnire pe care am avut-o în căsuța sa din vecinătatea Mănăstirii Neamț în ultimul an de păstorire ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei (2008). Am simțit marea dragoste pe care părintele o avea față de Biserica Mântuitorului Hristos. Privindu-i viața sa bogată în rugăciune și fapte bune înțelegem de ce numele său este pomenit cu mult respect de discipoli și de toți cei care l-au cunoscut.

Când am ajuns, prin harul lui Dumnezeu, în anul 1990, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, Părintele Profesor Ioan Ivan avea vârsta psalmistului. Cu toate acestea, râvna și dăruirea sa pentru Biserică erau pătrunse de elan tineresc spre încurajarea numeroșilor slujitori ai Altarului, monahi și preoți de mir, mulți dintre ei foști ucenici ai săi de pe băncile Seminarului Teologic de la Sfânta Mănăstire Neamț, unde Părintele Ioan Ivan a activat timp de un sfert de veac.

Dascăl de vocație, erudit, evalvios și înțelept, Părintele Ioan Ivan s-a dăruit total slujirii Bisericii și Școlii Teologice. După cum își amintesc discipolii săi, Părintele Profesor Ioan Ivan a ridicat mult prestigiul Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, într-o vreme când acesta era singura Școală de Teologie din Mitropolia Moldovei și Sucevei.

Pentru această lucrare, el s-a bucurat de aprecierea înaintașilor noștri întru slujire ai Mitropoliei moldave, vrednicii de pomenire mitropoliții Sebastian Rusan, Justin Moisescu și Teoctist Arăpașu, ca și de aprecierea ierarhilor Episcopiei Romanului și Hușilor, eparhie sufragană a Mitropoliei de la Iași.

Înscris în paginile de istorie ale ținuturilor nemțene, identificat cu Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, Părintele Ioan Ivan a fost un dar pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii noastre. Cu pasiunea cercetătorului și jertfelnicia slujitorului sfințit, Părintele Profesor s-a dedicat atent cercetării istoriei Bisericii Ortodoxe Române. Teolog învățat, îndrumător iscusit și slujitor cucernic, Părintele Ioan Ivan a oferit, cu aleasă bunătate, elan tineresc și speranță celor ce l-au cunoscut.

Părintele Ioan Ivan era ca un bunic pentru cei tineri, ca un părinte pentru cei adulți și ca un frate pentru cei vârstnici.

Mănăstirea Neamț dă mărturie pentru iubirea părintelui față de cultură și pentru evlavia sa față de de cult. Ca slujitor al Altarului a împlinit cu râvnă multă lucrarea liturgică a diaconiei, fiind un om al rugăciunii și al bunei rânduieli.

Am apreciat în mod deosebit îndelungata lui slujire ca diacon și numeroasele împliniri duhovnicești și culturale ale Părintelui Ioan Ivan, fapt pentru care i-am acordat în timpul slujirii Noastre la Iași înalta distincție a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: „Crucea Moldavă” pentru clerici, simbol al aprecierii, prețuirii și recunoștinței față de un slujitor vrednic și harnic al Bisericii noastre.

Iar la împlinirea vârstei de 94 de ani i-am conferit „Crucea Patriarhală” și am binecuvântat cu bucurie apariția la Editura Basilica a Patriarhiei Române a unei cărți în două volume, lucrare omagială care cuprinde pe de o parte aprecieri ale unor ierarhi și slujitori ai Bisericii, iar pe de altă parte cele mai importante studii și articole scrise de sfinția sa.

Părintele Ioan Ivan nu pleacă dintre noi odată cu înhumarea trupului său în cimitirul Mănăstirii Neamț, ci va rămâne în rugăciunile și memoria multor generații de clerici care i-au apreciat erudiția teologică, tactul pedagogic, dar mai ales iubirea sa față de Biserică și de lucrarea ei misionară.

La acest ceas de vremelnică despărțire, întru așteptarea Învierii de obște, rugăm pe Hristos Domnul să așeze sufletul lui în ceata drepților și a sfinților Săi slujitori, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viața fără de sfârșit.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru soborul Mănăstirii Neamț și pentru numeroșii săi ucenici și prieteni,

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente