Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la înmormântarea Părintelui Arhimandrit Teofil Bădoiu, stareț al mănăstirii Slănic, Județul Argeș: Un stareț îndelung răbdător, evlavios și statornic

Cu multă durere în suflet am primit vestea trecerii la cele veșnice a părintelui arhimandrit Teofil Bădoiu, fost stareț al mănăstirii Slănic de Argeș între anii 1978-2010 și cunoscut duhovnic al credincioșilor din satele aflate în vecinătatea acestei mănăstiri.

Evlavia și vrednicia arhimandritului Teofil Bădoiu au făcut ca în timpul stăreției sale mănăstirea Slănic să devină un adevărat „Tabor al Argeșului” și să fie înveșmântată în chip luminos atât prin lucrări de zidire duhovnicească a ucenicilor săi deveniți monahi râvnitori, cât și prin construirea unei biserici de piatră care se împodobește acum cu o frumoasă pictură, și a două paraclise cu hramurile Schimbarea la Față a Domnului și Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.

Intrat în mănăstire în anul 1944, călugărit trei ani mai târziu, hirotonit ierodiacon în anul 1947 și ieromonah în anul 1968, arhimandritul Teofil Bădoiu a continuat lucrarea spirituală a unui stareț vestit, cu viețuire filocalică, protosinghelul Vitimion Nițoiu, căruia i-a fost până la vârsta de 50 de ani ucenic apropiat. Împreună au înfruntat încercările anilor de dictatură comunistă, cu tot felul de îngrădiri și presiuni, fiind obligat chiar să părăsească pentru un timp mănăstirea, în urma Decretului abuziv nr. 410 din anul 1959, locuind cinci ani în comuna Corbi din jud. Argeș, și doi ani ca simplu paznic la mănăstirea Dintr-un lemn din jud. Vâlcea.

Împlinirile sale misionar-pastorale și administrativ-gospodărești de la mănăstirea Slănic i-au luminat sufletul și chipul, pregătindu-l pentru ziua întâlnirii sale cu Mântuitorul Hristos, Păstorul cel Bun, Căruia i-a închinat întreaga viață.

Arhimandritul Teofil Bădoiu lasă în urmă o obște de 25 de monahi, mulți ucenici în diferite mănăstiri din România și chiar la Sfântul Munte Athos, dar și numeroși ucenici pe care i-a îndrumat către Hristos sau i-a ajutat cu fapta cea bună ca un părinte iubitor.

Trecerea sa la cele veșnice, întâmplată cu puțin timp înainte de sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul și de praznicul Schimbării la Față – hramul mănăstirii Slănic, are o semnificație aparte și nădăjduim că Dumnezeu l-a primit întru lumina slavei Sale pe care arhimandritul Teofil Bădoiu a căutat-o în pilduitoarea sa slujire.

Rugăm pe Hristos Domnul Cel Înviat din morți să așeze sufletul părintelui arhimandrit Teofil Bădoiu în lumina Preasfintei Treimi, împreună cu sfinții săi slujitori.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente