Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresat credincioșilor ortodocși români cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice, 1 octombrie 2010

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, înscrisă în calendar în dreptul datei de 1 octombrie, s-a stabilit în mod oficial în sesiunea ONU din decembrie 1991. Propunerea de a fi desemnată această dată a aparținut delegatului Greciei la acea conferință, profesorul Arghir Anastasios de la Universitatea din Atena, care a socotit că se cuvine ca „toți vârstnicii să se așeze sub Acoperământul Maicii Domnului” – sărbătoare înscrisă în calendarul ortodox la această dată (1 octombrie).

Faptul că s-a convenit pentru alegerea acestei date are o semnificație specială pentru bătrânii întregii lumi: în această zi ei invocă în grai de rugăciune ajutorul și ocrotirea Maicii Domnului: „Preacurată Stăpână, Pururea Fecioară, în vremea necazului nostru acoperă-ne pe noi cu Acoperământul tău cel sfințit, iar în vremea neputințelor și a bătrâneților noastre fii mijlocitoare nouă către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Să nu biruie cumva răutățile lumii anii vieții noastre, iar sfârșitul să nu ne găsească cumva în afara Acoperământului tău cel sfânt„.

Bătrânii noștri, cei pe care îi aniversăm azi și pentru care ne rugăm, sunt părinți și bunici, oameni care s-au dăruit pentru familie și societate, mulți dintre ei au luptat cu demnitate pentru identitatea națională, au construit edificii culturale, administrative sau unități economice.

Întrucât grija pentru bătrâni și pentru cei nevoiași arată gradul de civilizație al unui popor, ne îngrijorează, în mod deosebit, starea de abandon social și de dezinteres față de bătrâni pe care o constatăm adesea în societatea de astăzi.

Dacă pentru trup, timpul, în curgerea sa, aduce îmbătrânirea, sufletul credincios și bun poate cunoaște o îmbogățire în blândețe și înțelepciune. Este condiția specific umană de a crește nu numai fizic, ci și spiritual, creșterea spirituală continuând chiar și atunci când încetează creșterea fizică. Tinerețea sau bătrânețea nu sunt doar etape de viață, ci și stări de spirit, care pot arăta forța spiritului asupra materiei și a speranței asupra descurajării.

Cultivând și apărând demnitatea persoanelor vârstnice, Biserica a manifestat permanent respect, grijă și preocupare față de bătrânii aflați în nevoie, iar expresia acestei preocupări poate fi cu ușurință descoperită în numeroasele așezăminte și cămine înființate și administrate de Biserică pentru persoanele vârstnice, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonați de familie și care prezintă grave probleme de sănătate, în centrele sociale de tranzit și adăposturile de noapte, în centrele de consiliere, cantine sociale și așezăminte social-medicale. Cu toate acestea, mulți bătrâni așteaptă azi să le întindem o mână de ajutor și să le oferim prețuirea, dragostea și ajutorul de care au mare nevoie.

În concluzie, considerăm că este necesar ca familiile bătrânilor, Biserica și societatea să-i ajute mai mult pe bătrâni.

Astăzi, când persoanele vârstnice se luptă cu boala, sărăcia și singurătatea, rugăm pe Hristos Domnul să ne dăruiască puterea de a nu pierde sensibilitatea și bunătatea sufletului și să ne ajute să intensificăm lucrarea noastră de ajutorare a bătrânilor, bolnavilor, orfanilor și săracilor, ca ei să simtă iubirea Preasfintei Treimi și omenia noastră.

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente