O MARE LUMINĂ A BISERICII ȘI UN SFNT RUGĂTOR ÎN CERURI
Anul acesta se împlinesc 1630 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Vasile cel Mare (330-379), mare teolog și înțelept păstor de suflete. Cu acest prilej, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2009, „An comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare și al celorlalți Sfinți Capadocieni”.
Capadocia, provincie a Asiei Mici, odinioară parte din Imperiul Bizantin, astăzi inclusă în statul modern Turcia, a dat Bisericii oameni remarcabili prin formația lor duhovnicească și intelectuală. Specialiștii patrologi au identificat în calendarul bisericesc 56 de sfinți originari din această provincie, între care Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa sunt nume consacrate în istoria Bisericii prin opera lor teologică, pastorală și apologetic-misionară.
În acești Sfinți din Capadocia omagiem pe cei care au realizat fericita întâlnire între credința creștină și cultura antică, între Filocalie și filosofie, între omilia pastorală și retorica antică, între Liturghie și filantropie. În chipurile sfinților capadocieni din icoane strălucește lumina harică a transfigurării lumii și a culturilor.
Sfântul Vasile s-a bucurat de cinstea de a fi numit „cel Mare” datorită darurilor speciale cu care a fost înzestrat: mare dascăl al credinței ortodoxe, înțelept păstor al vieții bisericești, bun organizator al monahismului răsăritean și înnoitor al Liturghiei.
S-a născut în anul 330, în Cezareea Capadociei, într-o familie credincioasă, vestită pentru noblețea, bogăția sa materială și spirituală. Pe mama sa o chema Emilia, iar pe tatăl său, Vasile. Temelia educației sale este așezată de tatăl său, profesor de retorică la Neocezareea în Pont. Sfântul Vasile cel Mare a făcut parte dintr-o familie cu zece copii, dintre care trei vor deveni episcopi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa și Sfântul Petru de Sevasta. Dintre membrii familiei sale, șase sunt cinstiți ca sfinți: cei trei episcopi menționați, Sfânta Macrina cea Tânără (sora marelui ierarh), Sfânta Macrina cea Bătrână (bunica sa) și Sfânta Emilia (mama sa).
Marele ierarh este contemporanul nostru prin mesajul său privind valoarea infinită a persoanei umane, lumea ca dar și limbaj al înțelepciunii lui Dumnezeu, valoarea sacră a familiei credincioase și virtuoase, lumina sfințitoare a vieții monahale, datoria permanentă a fiecărui creștin de a lucra pentru unitatea Bisericii, implicarea creștinului în viața socială, pentru promovarea binelui comun.
Sfântul Vasile cel Mare a sintetizat în persoana sa gândirea profundă teologică greacă creștină și simțul organizatoric latin, fiind numit de unii patrologi „un latin printre greci”. Erudit și evlavios, reflexiv și pragmatic, echilibrat și curajos, stăruitor în rugăciune și convingător în argumentare, toate aceste virtuți erau purtate într-un trup slăbit de asceză și de boală. Felul în care acest sfânt capadocian a unit înălțimea învățăturilor sale cu smerita sa viețuire, teologia duhovnicească și implicarea practică în problemele Bisericii, îl arată a fi un model de urmat în pastorația creștină din toate timpurile.
Felicităm pe organizatorii acestui simpozion național, binecuvântăm cu părintească dragoste pe participanți și rugăm pe Sfântul Vasile cel Mare și pe toți Sfinții Capadocieni să ne călăuzească în slujirea lui Dumnezeu și a semenilor, spre slava Preasfintei Treimi și binele Bisericii lui Hristos.
†DANIEL
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMNE
