EROII NEAMULUI – ICOANĂ DE IUBIRE JERTFELNICĂ
HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT !
„Mai mare dragoste decât acesta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15,13)
Iubiți credincioși !
Purtând în noi bucuria și revărsările de lumină ale Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, am parcurs aceste patruzeci de zile în care ne-am împărtășit de roadele iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu, arătată nouă prin Sfânta Cruce, pregătindu-ne pentru momentul în care ne vom minuna împreună cu îngerii de slăvita Înălțare a lui Hristos cu trupul la cer, la „locul unde era mai înainte”.
Anticipată și cuprinsă fiind în Taina Învierii, Taina Înălțării la cer a naturii Sale umane reprezintă trecerea la viața cerească, nestricăcioasă, netrecătoare și nemuritoare a trupului înviat, intrarea în Împărăția cerurilor, acolo unde El ca Dumnezeu era totdeauna. Pentru aceasta, însă, a fost nevoie ca Hristos să biruiască prin Cruce mai întâi păcatul, ca neascultare de Dumnezeu, iar prin Înviere a biruit moartea ca despărțire a sufletului de trup și ca descompunere a trupului; astfel, puterea Învierii este ascunsă în Crucea smereniei lui Hristos, iar slava Crucii se arată în lumina Învierii, dovedind că iubirea lui Dumnezeu este mai tare decât păcatul și moartea.
Așadar, Taina Crucii și Învierii lui Hristos unește cerul cu pământul, pentru ca să schimbe pe oamenii pământești și muritori în oameni cerești și nemuritori, să-i înalțe în iubirea veșnică a lui Dumnezeu, tot atât cât de mult a coborât Dumnezeu în adâncul vieții oamenilor.
Astăzi se înalță la cer Hristos Cel Răstignit și Înviat, rămânând pururi izvorul de iubire și de ajutor pentru toți oamenii care se luptă pentru a păstra credința în Dumnezeu și a asculta de poruncile Lui. Cei care au simțit cel mai mult ajutorul lui Hristos Cel Înviat în vreme de încercare au fost martirii sau mucenicii, dar și toți credincioșii care luptă pentru adevăr și dreptate, pentru libertate și unitate sau se ostenesc pentru a ajuta pe semenii lor în mod sincer și dezinteresat.
Pentru noi, românii, Sărbătoarea Înălțării Domnului are o semnificație profundă, pentru că, în această zi în care pomenim eroii neamului românesc, mărturisim lumina botezului sau a creștinării poporului român, lumina darurilor și virtuților specifice creștinismului românesc și, în special, puterea de luptă, jertfă și îndurare întru speranță ca factor de unitate și continuitate națională. Puterea Crucii și a Învierii lui Hristos se vede permanent în viața poporului nostru creștin, iar puterea primită de români din credința lor, din legătura lor cu Hristos Cel Răstignit și Înviat, i-a ajutat să dea sens vieții chiar și în situații grele când nu se întrevedea vreo speranță.
Puterea de a îndura istoria, atunci când nu o poți schimba, echivalează cu o înțelepciune și cu o forță de supraviețuire în fața pericolului autodistrugerii sau a sinuciderii fără rost. Poporul român a rezistat pe acest pământ pentru că a avut înțelepciune, putere de jertfă și de răbdare atunci când nu putea să biruie cu armele. Prin această înțeleaptă îndurare cu speranță a supraviețuit și migratorilor, și imperialiștilor lacomi și dictaturilor distructive, umplând istoria cu Crucile de pe mormintele lor și de pe bisericile înălțate ca pe făclii de înviere și speranță.
De aceea, cultul eroilor, adică pomenirea din neam în neam sau din generație în generație a celor jertfiți pentru apărarea credinței și a patriei, este o adevărată cultură a sufletului românesc care simte că iubirea e mai tare decât moartea. Mulțimea pomelnicelor și parastaselor pentru eroi constituie un puternic factor de cultivare a conștiinței continuității noastre din neam în neam, din generație în generație. Pomenirea eroilor din toate timpurile și din toate locurile și cultul morților sunt elemente de mare statornicie, continuitate și unitate în cuget și simțiri de-a lungul generațiilor. Astfel, e semnificativ faptul că pomelnicul a stat la baza Cronicelor românești (exemplul sugestiv: Pomelnicul de la Bistrița de Neamț).
Cronicile și Letopisețele care consemnează jertfa acestui popor sunt admirabil rezumate în textul inscripției de pe Arcul de Triumf din capitala României: „După secole de suferințe, creștinește îndurate, și după lupte grele pentru păstrarea ființei naționale, după apărarea plină de sacrificii a civilizației umane, se îndeplini dreptatea și pentru poporul român…”. Așadar, eliberarea noastră a fost trăită tot ca experiență a puterii sau a luminii lui Hristos Cel Înviat, cuvintele imnului de biruință a iubirii jertfelnice peste timp, „Hristos a Înviat”, fiind înscrise, ca pavăză, pe frontispiciul Mausoleului de la Mărășești.
Mulțimea eroilor și martirilor pe care cu smerenie îi pomenim astăzi demonstrează că poporul nostru a interiorizat Taina Crucii și a Învierii și a trăit istoria ca pe o Cruce și o Înviere, suferință și speranță, întristare și bucurie, plinind cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, (…) credința am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății” (II Timotei 4, 7). Taina Crucii care se înalță în slava Învierii este înscrisă pe Stema României, ca simbol al istoriei noastre și program spiritual permanent.
De aceea, în această zi se cuvine ca mormintele eroilor și martirilor noștri să nu rămână fără lumânări și fără flori prin care ne exprimăm recunoștința și iubirea rugăciunii mai tare decât moartea, adică legătura neîntreruptă cu cei care și-au dăruit viața lor în trecut pentru existența noastră de astăzi. Prin urmare, cu toții suntem datori să-i cinstim cu respect și să pomenim jertfa lor, mai ales în această zi când trebuie să ne redescoperim pe noi înșine ca neam de voievozi creștini și eroi martiri.
În încheiere, rugăm pe Hristos Cel Răstignit, Înviat și Înălțat la cer, să reverse harul Său, al luminii și vieții veșnice, peste eroii neamului românesc, dăruindu-le lor odihnă sfântă întru nădejdea Învierii, iar nouă, celor ce îi cinstim prin rugăciune și fapte bune, să ne dăruiască puterea să păstrăm dreapta credință, să ne iubim poporul și patria, să ne rugăm și să lucrăm pentru pace, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor.
†Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
