Mesajul de felicitare al PS Episcop Ambrozie cu prilejul intronizarii PF Parinte Daniel

Imaginea unei Biserici nationale se identifica de cele mai multe ori cu imaginea Patriarhului Sau. Istoria este, in acest sens, mai mult decat concludenta. Fiecare epoca si-a avut omenii potriviti la locurile potrivite, meniti nu doar sa pastoreasca, ci si sa apere dreapta credinta, sa propovaduiasca Adevarul atunci cand cei mai multi i-au intors spatele, sa consolideze pozitia Ortodoxiei atunci cand ratiunea lumii acesteia si-a uitat originea dumnezeiasca. Misiunea patriarhului se reflecta deopotriva in concretul epocii, cu toate caracteristicile ei, dar si in perspectiva vesniciei, a zilei a opta, sub un cer nou si pe un pamant nou.

Cu aceste ganduri am intampinat alegerea celui de-al saselea patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Inal Preasfintitul Daniel – Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Am avut pe de-o parte bucuria ca scaunul patriarhal a fost ocupat, prin purtarea de grija a Sfantului Duh, de cel mai vrednic dintre ierarhi, iar pe de alta parte nutrim nadejdea ca, sub pastorirea Prea Fericirii Sale, Biserica Ortodoxa Romana va cunoaste o noua perioada de inflorire. Sunt multe argumentele ce pot fi aduse in acest sens, insa, mai presus de toate se cuvine sa luam aminte la persoana si faptele Prea Fericirii Sale. De o inalta tinuta intelectuala, veritabil pastor de suflete si reputat teolog, bun chivernisitor al Bisericii si al turmei Sale, Prea Fericitul Daniel este cu siguranta omul potrivit intr-o lume in care secularizarea, globalizrea, consumismul sunt principalele caracteristici ale unei civilizatii tot mai indepãrtate de vietuirea crestinã. Secolul XXI este prin excelenta secolul comunicarii, al dialogului, al puterii cuvantului. Daca perioadele trecute au avut nevoie de patriarhi care, prin sacrificiu, diplomatie si blandete, sa pastreze neatinsa comunitatea credinciosilor si sa pazeasca adevarurile de credinta, timpul actual are nevoie de un bun ambasador al Sfintei Scripturii si al Traditiei Ortodoxe, ancorat deopotriva in realitatea duhovniceasca atemporala a Ortodiei si in schimbarile si in demersurile acestui veac. Este nevoie de omul echilibrului, inzestrat in egala masura cu o dragoste puternica pentru valorile crestine dar si cu mult realism. Nu putem raspunde provocarilor lumii contemporane decat cunoscandu-le, analizandu-le, trecandu-le prin filtrul eclezial. Nu ne putem afirma ca Biserica decat facand dovada importantei pe care o reprezentam pentru societatea actuala. Mai presus de toate, nu ne putem considera pastori spirituali ai turmei lui Hristos fara a cunoaste dificultatile prin care aceasta trece in sporirea duhovnicesca si fara a fi noi insine exempe de autentica viata crestina.

Alegerea Prea Fericitului Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane raspunde pe deplin acestor exigente. Imaginea actuala a Mitropoliei Moldovei este un exemplu mai mult decat graitor. Tezaurul vietii crestine a fost sporit printr-o ampla activitate ce a urmarit atat aspectele de ordin administrativ, cat si pe cele de ordin duhovnicesc, social sau cultural. Bisericile, asezamintele sociale, manastirile, institutiile de invatamant vin sa raspunda nevoilor tuturor credinciosilor. Vechile vetre de viata monahala au fost intarite, bijuteriile arhitectonice pe care le reprezinta manastirile Moldovei si Bucovinei sunt cunoscute astazi in intreaga lume, centrele sociale vin in intampinarea tuturor celor care au nevoie de ajutor, seminariile teologice si Facultatea de Teologie „Dumitru Staniloae’ din Iasi asigura o buna pregatire celor care doresc sa devina slujitori ai Bisericii. Pe langa aceasta, marturia credinciosilor moldovenilor este cea mai importanta dovada a rezultatelor activitatii Prea Fericirii Sale. Multimile de oameni adunati in biserici sau manastiri, ascultand cuvantul Pastorului lor, indiferent de vreme, neputinte sau nevoi sunt dovada iubirii, pretuirii si increderii pe care acestia i-o acorda. Imaginile din timpul slujbelor de sfintire a bisericilor sau a diferitelor asezaminte ale Bisericii, cele din timpul canonizarilor unor sfinti romani, asa cum este cazul Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei, din 29 august 2007, precum si cele din timpul conferintelor, intalnirilor si discutiilor reprezinta tot atatea fragmente ale portretului Intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane.

Un aspect important al activitatii Prea Fericirii Sale il reprezinta si implicarea activa in dialogul interconfesional si interreligios. Intr-o lume a comunicarii, Biserica Ortodoxa este chemata sa-si afirme cu tarie identitatea divino-umana, sa-si precizeze pozitia cu privire la problemele lumii, sa poarte un dialog onest si riguros argumentat.Atitudinea ecumenica a Prefericirii Sale este una realista, izvorata pe de-o parte din constientizarea importantei dialogului inter-confesional, iar pe de alta parte din faptul ca dragostea pentru Hristos si pentru Biserica – trupul Sau, trebuie sa fie astazi, mai mult ca niciodata, marturisita. Nu este vorba despre o minimalizare a traditiei, ci despre o maniera eficienta de a o prezenta intregii lumi, fara a face, insa, vreo concesie sau compromis. Aceasta a fost, de altfel, si atitudinea distinsului dascal al Prea Fericirii Sale, parintele Dumitru Staniloae.

Pentru noi, Episcopia Giurgiului, pastorirea Prea Fericitului Parinte Patriarh Daniel este una plina de bucurie si speranta. Suntem incredintati ca Biserica Ortodoxa Romana va reprezenta un adevarat stalp al dreptei credinte in acest secol atat de zbuciumat, iar activitatea Sa va fi un model real pentru intreaga lume crestina. Preotii si credinciosii din vechiul tinut al Vlascai sunt alaturi de Prea Fericirea Sa in emotionantul monent al inscaunarii, rugand pe Bunul Dumnezeu sa-l daruiasca Sfintelor Sale biserici in pace, intreg, cinstit, sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul adevarului Sau.

Intru multi si fericiti ani, PreaFericite Stapane!

† Ambrozie,

Episcopul Giurgiului

Comentarii Facebook


Știri recente