Mărturisitorul Adrian Cărăușu în temnița comunistă

Adrian Cărăușu s-a născut la 25 iulie 1920, în familia plugarului Gheorghe Cărăușu, din Scorțeni, județul Bacău. Ca student la Facultatea de Teologie din Cernăuți este arestat la 11 februarie 1942, pentru suspiciunea de activitate în organizație politică interzisă. Din acest motiv este condamnat prin Sentința nr. 1493 din 28 martie 1943 a Curții Marțiale a Diviziei 21 Infanterie la 10 ani de muncă silnică. Execută o parte a pedepsei la Aiud și Vaslui, deoarece la 21 iunie 1944 este trimis pe frontul din est. După lăsarea la vatră își continuă studiile de teologie, ajungând în anul III. Însă în noaptea de 8 spre 9 mai 1947 este arestat din nou pentru presupusă activitate legionară, anchetat într-un grup de 30 de tineri, la Suceava, apoi, din 5 iunie, la București, cercetările fiind sub directa supraveghere a lui Alexandru Nicolschi. Este condamnat de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară București, prin Sentința nr. 1546 din 1 august 1947, primind 12 ani și 6 luni temniță grea, pentru infracțiunea de „complot pentru distrugerea statului”. În februarie 1948 este trimis la Aiud, pentru ca la 10 ianuarie 1950 să fie mutat în Penitenciarul Pitești. Este trecut prin reeducare, rezistând torturilor. Bolnav de TBC, în martie 1951 este mutat la Spitalul-penitenciar Târgu Ocna. Potrivit lui Gheorghe Calciu, Adrian Cărăușu era un model de viețuire creștină în închisoare: „Era așa de credincios și așa de dedicat, încât toată lumea nu-i spunea decât «părintele Cărăușu». A făcut închisoare din â41, cu Gafencu și cu ceilalți. El ne-a vorbit prima dată despre viața celor arestați din perioada lui Antonescu, despre cum trăiau ei acolo, despre rugăciuni, despre tot ce făceau și despre trăirea duhovnicească la care ajunseseră. Era foarte interesant, pentru noi părea ceva din altă lume. Și toate aceste lucruri pe care ni le-a povestit el, și rugăciunile – că ne-a învățat o serie de rugăciuni – și cântările bisericești, ne-au ajutat foarte mult. A fost prima dată când am avut o legătură cu teologi în închisoare și pentru mine întâlnirea asta cu părintele Cărăușu a fost o mare rezervă de putere duhovnicească pentru cele ce au urmat”. Aceste aspecte sunt confirmate de documentele Securității. Datorită „educației religioase” pe care o făcea deținuților și pentru veșmintele bisericești confecționate din cearșafuri și haine găsite asupra sa în celulă, Cărăușu a suportat sute de zile de izolare.

După o scurtă detenție la Jilava, în aprilie 1952 este mutat în Penitenciarul Aiud. În primele 6 luni este ținut la izolator, pentru ca doi ani mai târziu să se îmbolnăvească, din nou, de TBC. La 4 ianuarie 1955 este „reprimit în cercetări”, la Penitenciarul Suceava, apoi, pe 26 ianuarie, transferat la Penitenciarul Văcărești, probabil pentru spitalizare în urma anchetelor la care fusese supus. În martie 1955, este mutat la Aiud. Se îmbolnăvește din nou, de unde, în mai 1955, este mutat la Văcărești. În mai 1955, printr-o hotărâre a Tribunalului Militar București, i se compută detenția de la 9 mai 1947, cu executare până la 1 noiembrie 1959.

La încheierea pedepsei, printr-un ordin al MAI din 13 septembrie 1959, lui Adrian Cărăușu i se fixează loc de muncă pentru 60 de luni. Primea această decizie, pentru neacceptarea reeducării. După o scurtă detenție la Gherla (noiembrie 1959), avea să fie mutat în lagărul de la Culmea, pentru ca din aprilie 1960 să figureze la Periprava. A fost eliberat la 6 mai 1964. Și-a finalizat studiile de teologie la Institutul din Sibiu, după care a fost hirotonit preot. Conform unor evidențe informative ale Securității, în 1971, Adrian Cărăușu era preot în satul Nadișa, comuna Strugari, jud. Bacău.

(Articol publicat în Ziarul Lumina din 28 iunie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente