Astăzi, 29 august, de praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, mai multe biserici de mir și de mănăstire ți-au serbat hramul.
În ziua prăznuirii martiriului Sfântului Ioan Botezătorul, Schitul Troianu din județul Vâlcea și-a serbat hramul. Încă din ajunul hramului, numeroși pelerini au venit acolo unde, în noua biserică ridicată în incinta Schitului Troianu, au participat la slujba de Priveghere săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Astăzi, pe o scenă special amenajată pe platoul ce străjuiește Schitul Troianu, a fost oficiată cu emoție în suflet, dar și cu aleasă bucurie duhovnicească, slujba Sfintei Liturghii de către un ales sobor de preoți și diaconi în prezența a numeroși credincioși.
După cum ne informează arhid. Cristian Ioan Cioteanu, la slujbă a luat parte și Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, care i-a binecuvântat pe credincioșii prezenți și a ținut un cuvânt de învățătură în care a elogiat viața, activitatea și moartea martirică a celui mai mare prooroc, care face trecerea de la Vechiul la Noul Testament, Sfântul Ioan Botezătorul – Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos. În încheiere, Înaltpreasfinția Sa a apreciat activitatea Părintelui Arhimandrit Sava Pleșa, starețul schitului care într-o perioadă scurtă de timp a construit noua biserică a complexului monahal de la Troianu.
La final, a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru ctitorii, stareții, viețuitorii, închinătorii, donatorii și binefăcătorii acestui schit, adormiți întru Domnul.
Scurt istoric al Schitului Troianu
Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, datând din secolul al XVIII-lea și casa stăreției au fost refăcute de Hrisant Penetis (Hurezeanul), egumenul Mânăstirii Hurez, în anii 1840-1842 ca metoh al Mânăstirii Hurez, pe un teren al acestuia, invecinat cu proprietatea Mânăstirii Bistrița. Întregul teren din zonă, cu mult mai mare decât cel pe care se află complexul muzeal de astăzi, a aparținut celor două mânăstiri vâlcene.
În vara și toamna anului 1848, cu asentimentul autorităților eclesiastice, aici s-a aflat comandamentul militar al armatei de panduri și voluntari condusă de generalul Gheorghe Magheru.
La secularizarea averilor mânăstirești, efectuată prin legea din 1864, schitul Troianu a fost trecut în proprietatea statului, devenind metoh al mânăstirii Hurez. Ulterior, din 3-5 martie 1949 intră în stăpânirea statului comunist.
Până în anul 1972, biserica, turnul clopotniță, casa stăreției și terenul aferent au aparținut de I.A.S. Rm. Vâlcea. Casa stăreției fusese transformată în depozit, foișorul și pridvorul dărâmate, iar biserica devenise grajd pentru vite. Și toate acestea în condițiile în care fostul schit de la Troianu figura din iulie 1966 la poziția nr. 7243 pe lista monumentelor istorice protejate de stat (la lista nouă din 1992 figura la poziția 39/ B/ 341).
În anii 1972-1975, întregul complex de clădiri a fost restaurat de Comitetul de Cultură și Educație Socialistă Vâlcea. Din 18 octombrie 1973, monumentul istoric a fost transferat în administrarea Muzeului Județean Vâlcea, fiind numit la acea vreme, „Casa Magheru”. După restaurare, aici a fost amenajat Muzeul „General Gheorghe Magheru”. Aflat într-o zonă periferică a orașului, muzeul a avut un flux mic de vizitatori, cu mult sub cheltuielile de salarizare a personalului și de întreținere a clădirilor.
Mânăstirea a fost restaurată prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului și a starețului Sava Pleșa. Este în construcție o nouă biserică cu demisol unde se pot organiza conferințe bisericești, simpozioane, expoziții s-au alte evenimente religioase și culturale.
Poziția mănăstirii oferă pelerinilor posibilitatea de a admira valea Oltului, o parte din orașul Rm. Vâlcea și Platforma Combinatului Oltchim.
