„Mântuitorul recuperează oameni pe care alții îi consideră pierduți” – cuvântul de învățătură adresat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel credincioșilor prezenți la hramul Mănăstirii Jercălăi

Mântuitorul Iisus Hristos, Care vede și cunoaște întreaga viață a fiecărui om, a văzut în mulțime nu numai pe cei din fața lui, ci și pe cei de pe marginea drumului. Așa a privit spre Zaheu, pe care l-a chemat pe nume, deși nu îl întâlnise niciodată. Și pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare l-a chemat Mântuitorul, acesta devenind întemeietorul vieții pustnicești, a arătat PF Părinte Patriarh, duminică, 17 ianuarie, în cuvântul ținut la Mănăstirea Jercălăi, informează ‘Ziarul Lumina’.

Explicând înțelesul Evangheliei Dumincii a 32-a după Rusalii, a lui Zaheu Vameșul, Patriarhul României a menționat că Zaheu, din om bogat și lacom după averi, devine un om milostiv și darnic. Sfântul Evanghelist Luca, care prezintă patru bogați diferiți, numai despre vameșul Zaheu spune că s-a mântuit – „pentru că își schimbă modul său de a fi, se convertește, se pocăiește și devine, din lacom și zgârcit, milostiv și darnic”, explică Părintele Patriarh.

Mântuitorul îl cunoaște pe nume și-l cheamă la El „pe cel care-L căuta pe Hristos. La prima vedere se dă impresia că Zaheu era un om curios, dar Mântuitorul vede în copac nu doar un om mic de statură și curios, ci citește în inima acestuia o căutare duhovnicească”. Zaheu auzise că Iisus a schimbat viața multor oameni și avea și el, în sufletul său, o dorință de schimbare. Această căutare este văzută de Hristos Domnul, cunoscătorul inimilor oamenilor. Zaheu știa că Hristos este un vindecător nu numai de răni văzute ale trupului, ci și de răni ascunse ale sufletului, rănile păcatului, a mai arătat Patriarhul nostru.

Cunoscând dorința de luminare a vameșului, Mântuitorul Iisus Hristos l-a chemat la El pe cel ce era în copac, ca împreună să meargă în casa lui Zaheu. „Mai întâi, harul lui Hristos a atins sufletul lui Zaheu, și apoi Mântuitorul s-a autoinvitat în casa lui Zaheu. Aparenta curiozitate era o dorință de convertire, de schimbare”. „Evanghelia mai spune că nu a primit binecuvântare doar Zaheu, ci și toată casa lui. Ceea ce înseamnă că uneori o familie întreagă primește binecuvântare dacă cel puțin unul dintre membrii familiei se apropie de Dumnezeu. Prin unul se dă binecuvântare la mai mulți. De la cărbunele încă aprins din sufletul lui Zaheu, bunătatea lui Hritos scoate de sub cenușa și zgura păcatului lăcomiei tăciunele care mai arde, și-L suflă bunătatea lui Hritos prin harul Duhului Sfânt, luminându-i viața și transformând-o într-o flacără de bunătate și de dărnicie. Mântuitorul recuperează oameni pe care alții îi consideră pierduți”, a spus Părintele Patriarh, care a conti- nuat: „Cunoaștem foarte adesea mai mult păcatele oamenilor decât virtuțile lor. Și îi judecăm, foarte adesea, rapid după patimile lor, dar Dumnezeu are gândire diferită de a noastră, vede dincolo de păcat și o scânteie de lumină a credinței”.

Despre Sfântul Antonie cel Mare, cinstit în fiecare an la 17 ianuarie, Patriarhul României a spus că l-a schimbat tot Mântuitorul Iisus Hristos. După ce a vândut averile moștenite, s-a retras din lume. A dus o viață de rugăciune, nevoință și post, s-a luptat cu patimile, cu gândurile, cu duhurile rele care erau supărate de multa lui rugăciune și postire. Retras în pustiul Egiptului, a întemeiat pe muntele Kolzim o mănăstire care până astăzi este cunoscută ca „Mănăstirea Sfântului Antonie cel Mare”. „A devenit un Părinte al întregului Egipt, un sfătuitor, a vindecat bolnavi, a dat sfaturi împăraților prin scrisori sau prin trimiși ai lor. Era prețuit de toată lumea pentru înțelepciunea lui și pentru puterea lui de a vindeca pe oamenii bolnavi. Atât de mare era Sfântul Antonie în viața sa duhovnicească încât a fost văzător cu duhul”, a spus Părintele Patriarh. „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare este considerat întemeietorul vieții pustnicești, este părintele tuturor mănăstirilor ortodoxe. Din monahismul lui s-a inspirat Sfântul Vasile cel Mare. Este foarte popular pentru întreaga lume creștină, fiind un sfânt ajutător atunci când suntem bolnavi, deznădăjduiți, dezorientați”.

Comentarii Facebook


Știri recente