Biserica Ortodoxă Română îi sărbătorește mâine, 8 noiembrie, pe Sfintii Arhangheli Mihail și Gavriil. Zeci de lăcașuri de cult din România sunt închinate Sfinților. Dintre acestea un loc aparte îl ocupă binecunoscutele mănăstiri Războieni și Agapia.
Străveche vatră de credință și cultură, dar și un neprețuit tezaur de artă, Manastirea Agapia a fost ctitorită de un sihastru vestit, cu numele de Agapie. Distrusă de o avalanșă de zăpadă, biserica lui Agapie a fost refăcută pe o altă temelie în apropiere. La sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui următor s-a construit o biserică pe actualul amplasament al sihăstriei de la Agapia din Deal, sub indrumarea hatmanului Gavriil, fratele voievodului Vasile Lupu.
O prezentare a acestui lăcaș ne este făcută de maica Irina, ghidul mănăstirii, pentru Radio TRINITAS : ” Biserica fondată de hatmanul Gavriil a fost construită după un plan architectural asemănător bisericilor construite în vremea domnitorului Vasile Lupu, are un plan treslat și este împărțită în pridvor, pronaos, naos și altar. Este construită pe o temelie solidă de piatră brută, de pe care se înalță zidurile de piatră de o impresionantă grosime, ajungând chiar până la 2 m; acestea au asigurat trainicia bisericii în ciuda deselor pustiiri cutremure și incendii. Biserica a avut la început 2 turle mari una din lemn, situată deasupra pronaosului și cea de-a doua, existentă, de piatră, deasupra naosului. Restaurarea facută în 1858-1862 a adăugat bisericii proscomidiarul, diaconiconul și încă un pridvor. Tot atunci au fost lărgite ferestrele în marimea actuală, a fost desfințat zidul despărțitor dintre naos și pronaos și cel dintre pronaos și pridvor, inlocuindu-se cu trei arce ce se sprijină pe 4 coloane de piatră. Fațadele bisericii, spoite în alb, imită piatra cioplită, iar ferestrele și ușile sunt încadrate cu arcade oarbe ce se sprijină pe pilaștri în stil corintic simulate în tencuială.”
Mănăstirea Războieni este situată în localitatea care îi poartă numele, din jud. Neamț. Cronicarul Grigore Ureche scrie că după marele război din vara anului 1476, domnitorul Ștefan cel Mare al Moldovei a strâns trupurile morților săi, de pe câmpul de luptă, și a facut cu ele o movilă. Pe urmă a zidit deasupra oaselor o biserica întru pomenirea sufletelor lor.
Maica stareță Acachia Căuș a oferit amănunte pentru Radio TRINITAS: „Biserica Mănăstirii Războieni a fost construită de Sf. Ștefan cel Mare, la 1496, la 1476 a avut loc lupta de la Valea Albă, unde din cauza mulțimii turcilor față de oștenii moldoveni (moledovenii erau în număr de 20.000, iar turcii în număr de 200.000), Ștefan cel Mare s-a retras, deși nu a fost o înfrângere. După 20 de ani de la luptă, voievodul moldovean a adunat osemintele ostașilor pieriți în luptă și a ridicat pe acestea biserica. Din naos până în Sfântul Altar, pe o lungime de 10 m, o lățime de 3,5 m și o grosime de 30 de cm se află, sub lespezile de piatră, aceste oseminte.”
Maica Acachia Căuș a făcut și o prezentare a bisericii Mănăstirii Războieni: „Biserica este în formă de navă, cu naos, pronaos și Sfântul Altar; nu are pridvor și nu a avut niciodată turle. Biserica nu este pictată, nu a fost niciodată, dar are ornamente la geamuri și uși.”
