Manastiri iesene cu hramul Sf. Gheorghe, purtatorul de biruinta

Manastirea Barnova isi praznuieste astazi hramul

Constructia acestui sfant asezamant a fost inceputa de catre domnitorul Miron Barnovschi, insa meritul construirii manastirii apartine domnitorului Eustratie Dabija care este inmormantat aici. Parintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural al manastirilor din Arhiepiscopia Iasilor, ne-a oferit mai multe detalii despre aceasta manastire: ‘Manastirea Barnova a fost construita intre 1626-1666 de catre voievozii moldoveni Miron Barnovschi si Eustratie Dabija pe locul unei vechi biserici din lemn care data din 1603 si care avea hramul ‘Sf. Mare Mucenic Gheorghe’. Miron Barnovschi a pus piatra de temelie si a inaltat biserica pana la bolta, iar Eustratie Dabija a desavarsit sfantul locas, l-a inzestrat cu odoare fara de pret, carti de cult, icoane si candele. Piatra de mormant a lui Eustratie Dabija si cea a fiicei sale, Maria Dabija Voda, se afla in partea dreapta a pronaosului. Din anul 1662, cand manastirea a fost inchinata pe rand Patriarhiei Ierusalimului, Muntelui Athos, Muntelui Sinai, Patriarhiei din Constantinopol si Patriarhiei din Alexandria, acest locas manastiresc a fost administrat de calugari greci timp de 200 de ani. In 1728, Grigorie al II-lea Ghica a refacut cladirile din incinta care erau degradate complet si a inaltat zid de imprejmuire prevazut cu creneluri si foisor de paza. La 15 septembrie 1863, domeniile si bunurile manastirii trec in proprietatea statului, in timp ce palatul doamnei Dafina este transformat in scoala satului si casa parohiala. Intre anii 1863-1948, manastirea a avut statut de parohie, apoi, din 1948 pana in 1950 a fost manastire de calugarite. Intre anii 1950-1990, manastirea a avut din nou statut de parohie, iar din iulie 1991 a primit statutul de manastire de calugari’.

Manastirea Hlincea il are si ea ca ocrotitor pe Sf. Gheorghe

Sf. lacas a fost inaltat pe hotarul orasului Iasi avand drept ctitori pe domnita Maria, fiica lui Petru Schiopul, si pe sotul ei, Zottu Tzigara, fost spatar si mare vistiernic. Si despre aceasta manastire ne-a oferit detalii parintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural al manastirilor din Arhiepiscopia Iasilor: ‘Manastirea Hlincea a fost zidita in penultimul deceniu al veacului al XVI-lea, inainte de anul 1951, in apropierea Manastirii Cetatuia de catre doamna Maria, fiica lui Petru Schiopul, domnul Moldovei. Biserica a fost inchinata Manastirii Dionisiu de la Muntele Athos, insa din prima jumatatea veacului al XVII-lea totul s-a pustiit. La 8 septembrie 1591, Petru Schiopul a fost obligat sa paraseasca tara. In 1616, cand s-a intors, doamna Maria a luat masuri de restaurare a manastirii, facand-o metoc al Manastirii Galata. In 1626, Miron Barnovschi a intarit manastirea cu un zid de incinta. Lucrarile de restaurare le-a continuat apoi Vasile Lupu si fiul sau, Stefanita, in perioada 1639-1660. In 1670, Gheorghe Duca a dat Manastirea Hlincea ca metoc al Manastirii Cetatuia. In timpul razboiului ruso-turco-prusac, in perioada 1778-1792, manastirea a fost transformata in spital militar, iar in vremea unei epidemii de holera, la jumatatea veacului al XIX-lea, in jurul anului 1848, locul din jurul manastirii a fost destinat pentru ingroparea mortilor din Iasi. Manastirea a trecut in veacul XX prin perioade de incercare, ramanand o perioada inchisa. Dupa anul 1990, manastirea a trecut printr-o perioada de inflorire. In prezent, in acest loc sunt mai multi calugari si aici sau facut importante lucrari de restaurare si chiar constructii noi’.

Comentarii Facebook


Știri recente

Episcopia Canadei: Conferințele Postului Mare, online

Episcopia Ortodoxă Română a Canadei vă invită la seria de întâlniri duhovnicești „Conferințele Postului Mare 2021 – «Prin ușile pocăinței spre bucuria Învierii»”. Întâlnirile vor fi transmise online (via Zoom/Facebook) în primele cinci duminici ale…