Pe drumul ce duce de la Rădăuți spre Câmpulung Moldovenesc, după celebra localitate Marginea a ceramicii negre, pelerinul se poate închina la semeața și domneasca mănăstire a familiei Movileștilor. După ascensiunea între mai-marii țării începută încă din vremea lui Ștefan cel Mare, Movileștii au hotărât ridicarea unei mănăstiri care să pună pecete importanței pe care o căpătaseră în Moldova.
Movileștii i-au avut ca model pe marele Ștefan cu a sa Putna și pe Petru Rareș cu a sa Probota. Astfel, pe la 1586, pe locul unei sihăstrii cu începuturi din vremea lui Daniil Sihastrul, mitropolitul Gheorghe Movilă iniția ridicarea acestei frumoase mănăstiri cu hramul ‘Învierea Domnului’, cu o biserică în stil moldovenesc, în formă de cruce și cu gropnița destinată familiei ce avea să marcheze Moldova la începutul secolului al XVII-lea. La 1595, Ieremia Movilă a fost cel care i-a adăugat bisericii cele două pridvoare deschise, i-a înălțat chilii, casa domnească și un zid de incintă, care i-a conferit mănăstirii un aspect de cetate medievală. Însă poate cel mai important lucru pe care l-a făcut Ieremia Movilă a fost pictarea bisericii în interior și exterior. Mai ales în exterior, în deja buna tradiție pornită de la Petru Rareș, lăcașul a primit o zugrăveală aparte, cu teme precum Imnul Acatist, Pocrovul, Scara virtuților, Arborele lui Iesei sau cicluri complete din viețile unor sfinți.
La 1801, biserica a primit o altă catapeteasmă din lemn de tisă, sculptată în stil baroc-rococo, pentru ca șase ani mai târziu chiliile să fie afectate de un incendiu. Mănăstirea a fost refăcută pe cheltuiala exclusivă a Fondului bisericesc din Bucovina. În 1936, prin hotărârea mitropolitului Visarion Puiu, Sucevița a devenit chinovie de maici. (Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 22 iulie 2011).
