Mănăstirea Sf. Ana din Orșova în straie de sărbătoare

Biserica Ortodoxă cinstește la 25 iulie Adormirea Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. În Mehedinți, singurul lăcaș de închinare aflat sub purtarea de grijă a acestei sfinte este mănăstirea Sf. Ana din Orșova. Cu ocazia hramului, obștea mănăstirii s-a bucurat de prezența a trei ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Sărbătoarea a început încă din ajun prin slujba Privegherii, iar miercuri 25 iulie 2012 a fost rânduită citirea Acatistului. Începând cu ora 9:00, trei ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, au săvârșit Sfânta Liturghie la altarul de vară al mănăstirii. Astfel, chiriarhului locului, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, i s-au alăturat Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului și Preasfințitul Paisie Lugojeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

după cum ne informează Catalin Cernatescu – Redactor stiri Episcopia Severinului si Strehaiei, În cadrul slujbei s-au citit ectenii speciale pentru cei bolnavi, ținând cont de recomandările Sfântului Sinod, care a declarat anul în curs An Omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor.

După Sfânta Liturghie a fost oficiată slujba parastasului pentru ctitorii acestei vetre monahale. Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului a rostit un cuvânt de învățătură în care a elogiat personalitatea Sfintei Ana, mama Fecioarei Maria, arătând misiunea deosebită pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu, aceea de a zămisli pe Maica Vieții.

Istoricul Mănăstiri Sf. Ana

Începutul vieții monahale în această regiune se leagă de un eveniment deosebit. Sfântul lăcaș a fost ctitorit de ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru, care a luptat, în calitate de tânăr sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie, în primul Război Mondial. Ceea ce l-a făcut să ridice o mănăstire este o întâmplare petrecută în anii războiului, întâmplare care l-a marcat profund. În toamna anului 1916, chiar pe Dealul Moșului, ziaristul a fost acoperit cu pământ, alături de camaradul său de arme, Petre Găvănescu, de explozia unui obuz.

Amândoi au scăpat cu viață, iar Șeicaru a făgăduit să ridice în acest loc, atunci când va avea posibilitați materiale, o mănăstire, în semn de mulțumire lui Dumnezeu, dar și „în memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare”, după cum nota el însuși în actul de donație a mănăstirii către Mitropolia Olteniei, document notificat la München la 24 martie 1975.

Așezământul monahal a fost construit între 1936 și 1939, perioada în care Șeicaru era director al ziarului „Curentul” și deputat în Parlamentul României. În timpul comuniștilor, chiliile au fost transformate în locuri de cazare, în biserică funcționând o discotecă și un restaurant.

Astfel, abia în decembrie 1990, mănăstirea a fost sfințită de episcopul Damaschin Severineanul, vicar al Mitropoliei Olteniei, ajutat de un sobor de preoți localnici.Complexul monahal inițial a fost alcătuit dintr-o biserică de lemn, cu elemente de stil tradițional românesc și chilii pe ambele părți, ansamblul având forma literei ‘U’. În ultimul deceniu, a mai fost construită clopotnița cu un altar de vară și un fost bloc de alimentație publică în care funcționează actualmente Muzeul memorial Pamfil Șeicaru, biblioteca, trapeza și un atelier de croitorie.

Comentarii Facebook


Știri recente