Mănăstirea Războieni la 1900

Era 26 iulie 1476 când armatele Islamului conduse de sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, se întâlneau cu oștile creștine ale Moldovei în frunte cu piosul voievod Ștefan cel Mare pe drumul ce ducea de la Roman spre cetatea de scaun de la Suceava, în dreptul pârâului Valea Albă. Confruntarea a fost sângeroasă, oștile creștine având pierderi grele, mai ales că Moldova fusese atacată de hoardele tătare. Deși nu câștigase bătălia, voievodul creștin a considerat că acest moment trebuie să rămână în memoria colectivă a moldovenilor. Douăzeci de ani mai târziu, pe osuarul oștenilor căzuți, domnitorul a ridicat o biserică, care la 8 noiembrie 1496 era sfințită cu hramul ‘Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil’. După 1734, aceasta a funcționat ca mănăstire, iar în 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a transformat-o în chinovie de maici. După această dată au fost ridicate chilii, turnul clopotniță și stăreția. În sec. al XIX-lea, biserica a fost reparată, prin adăugarea a două turle, fără legătură cu bolțile inițiale, un pridvor, iar fațadele au fost tencuite. La începutul sec. al XX-lea, mănăstirea era condusă de arhimandrita Suzana Ștefănescu, sora episcopului Melchisedec al Romanului, și depindea de Epitropia ‘Sf. Spiridon’ din Iași, informează „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente