Sute de credincioși din mai multe zone ale țării au participat ieri, 14 septembrie, la hramul Mănăstirii Râșca din județul Suceava, informează „Ziarul Lumina”. Cu acest prilej, au fost aduse din Grecia o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul și capul Sfântului Modest. Trei ierarhi din Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei au săvârșit aici Sfânta Liturghie.
Programul sărbătorii de ieri a început cu primirea, în sunetul buciumelor, a raclelor ce adăpostesc părticele din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie și ale Sfântului Modest de la Mănăstirea Ano- Xenia din Volos, Grecia. Din poarta mănăstirii, soborul de preoți a mers în procesiune până în curtea sfântului lăcaș, unde ierarhii slujitori, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, au sărutat sfintele moaște, pe care le-au condus apoi în Biserica ‘Înălțarea Sfintei Cruci’. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de cei trei ierarhi ai Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, înconjurați de un sobor de 40 de preoți și diaconi, în Agheazmatarul din curtea mănăstirii, închinat Înălțării Sfintei Cruci. Răspunsurile liturgice au fost date de corul Școlii Militare de Subofițeri Jandarmi Fălticeni, dirijat de pr. Cătălin Simion.
‘Învățăm din sărbătoarea de azi că viața noastră este o cruce’
În cuvântul rostit, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul a explicat semnificațiile sărbătorii de pe 14 septembrie, amintind câteva date istorice despre lemnul și minunile Sfintei Cruci. Preasfinția Sa a vorbit și despre importanța cinstirii Sfintei Cruci. ‘Vedem creștinismul primordial închinându-se Sfintei Cruci. Noi învățăm din sărbătoarea de azi că viața noastră este o cruce și că Mântuitorul, la plinirea vremii, nu a venit să facă o altă religie, ci a venit să le vorbească oamenilor despre iubire. Mântuitorul ne spune că cel ce vrea să-L urmeze să-și ia crucea sa și să-I urmeze. Domnul Hristos nu ne-a îndemnat la viață comodă, ci ne-a îndemnat să luăm crucea. El nu a venit să facă o nouă ordine umană din lume, ci a venit să ne îndemne să luptăm împotriva răului, să biruim suferința. Crucea, prin Iisus Hristos, a devenit emblema și drapelul creștinilor. Dincolo de oricare semn al crucii trebuie să vedem ridicându-se soarele Învierii’, a spus Preasfințitul Ioachim Băcăuanul.
Pictură din vremea lui Petru Rareș
Părintele Arhiepiscop Pimen a citit la final mai multe rugăciuni pentru un grup de elevi de la Regimentul de Jandarmi Fălticeni prezenți la evenimentul de ieri. Arhim. Mihail Bălan, starețul Mănăstirii Râșca, a mulțumit arhimandritului Nectarie, starețul Mănăstirii Ano-Xenia, care a adus spre închinare capul Sfântului Modest și o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina. La rândul său, arhim. Nectarie și-a exprimat bucuria de a participa în comuniune la hramul Mănăstirii Râșca și a transmis binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte Ignatie al Volosului. Arhim. Nectarie a oferit Mănăstirii Râșca un set de sfinte vase. Părintele stareț Mihail a remarcat că aducerea sfintelor moaște din Grecia la hramul Mănăstirii Râșca contribuie la întărirea și ajutorul poporului român ‘care are mare evlavie la sfinți, dar în mod deosebit la Sf. Nectarie și la Sf. Modest’. Înaltpreasfințitul Părinte Pimen a vorbit, în continuare, despre valoarea bisericii monument a Mănăstirii Râșca ‘care odihnește ochiul și înalță sufletul’. ‘Aici, dacă venim, vedem pictură din vremea lui Petru Rareș și multe lucruri frumoase din frumusețile arhitecturii noastre românești. Aici, frumusețea odihnește ochiul și înalță sufletul’, a spus IPS Pimen, care a apreciat jertfa arhim. Nectarie care a adus din Grecia sfintele moaște pentru sărbătoarea de la Mănăstirea Râșca.
Ctitoria lui Petru Rareș de la 1542
Biserica Mănăstirii Râșca a început să fie zidită în anul 1542 în timpul domniei lui Petru Rareș. Timp de aproape jumătate de veac mănăstirea a rămas în ruină, mai precis până în 1611, an în care marele vornic al Țării de Jos, Costea Băcioc, a refăcut-o pe cheltuiala sa. Din acel an și până în 1617, cu banii și cu sprijinul acestui mare vornic, s-au început lucrările de refacere a bisericii, adăugând vechiului sfânt lăcaș un pridvor care a dublat dimensiunile edificiului. Mănăstirea Râșca a suferit jefuiri în anii 1686, 1691, 1697, pentru ca în 1716, sub domnia lui Mihai Racoviță, să fie pustiită de tătari. Ultima vitregie asupra acestei așezări monahale a venit în anul 1821, când a fost prădată de 40 de turci. Mănăstirea este refăcută între anii 1823-1827 de arhim. Isaia Râșcanul, egumenul de atunci. În luna decembrie a anului 1921 un incendiu a distrus arhondaricul, acoperișul bisericii și o parte din chilii. Reparațiile au început în 1923 și au fost finalizate în 1931. În ceea ce privește pictura Mănăstirii Râșca, cercetările efectuate în ultimele decenii au scos la iveală informații prețioase. Ceea ce atrage atenția, privind pictura murală de la Mănăstirea Râșca, este bizantinismul chipurilor zugrăvite pe ziduri.
