Luna august pentru istoria românilor este bogată în consemnări. Desigur, aproape oricine s-ar gândi la 23 august 1944, data în care România a întors armele împotriva Germaniei naziste. Însă, în aceeași zi, dar cu 350 de ani înainte, voievodul Mihai Viteazul uimea creștinătatea europeană prin victoria asupra otomanilor de la Călugăreni. Tot în luna august, în anul 1601, Mihai Viteazul și-a găsit sfârșitul pământesc pe câmpia de la Turda. Însă, pe lângă faptele de vitejie, Mihai Viteazul s-a remarcat ca un adevărat urmaș al basileilor, făcând danii importante către mănăstirile din țara sa și de la Muntele Athos.
Pentru milosteniile sale, Mihai Viteazul a fost pictat în naosul bisericii boierești de la Căluiu, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, care era ocrotitorul viteazului voievod. Această mănăstire ascunsă pe drumul ce pornește din Balș, de pe calea ce duce de la Craiova spre Slatina, fusese începută de pe la 1515 de Vlad banul și frații săi. Mai apoi, pe la 1588, boierii Buzești, acei fideli slujitori ai domnitorului Mihai Viteazul de mai târziu, au finalizat construcția bisericii, i-au adăugat chilii și toate cele necesare funcționării unui așezământ monahal. Se pare că biserica a fost construită cu meșteri de prin Ardeal, deoarece toate cele trei abside au câte o rozetă în partea superioară a zidăriei. Chiar dacă este o construcție de mici proporții, cu o turlă pe naos, biserica încântă pelerinul prin decorațiunile în stilul muntenesc al secolului al XVI-lea și prin pictura interioară din 1594 care, printre altele, reprezintă pe frații Buzești și pe domnitorul Mihai Viteazul și fratele său Petru Cercel. La începutul secolului al XX-lea, Comisia monumentelor istorice a declanșat un program de restaurare, care în 1908 s-a concretizat prin spălarea picturii. Tot în aceeași perioadă, Căluiul era schit care aparținea de Episcopia Râmnicului, fiind condus de ieromonahul Ioachim Pâslariu, cu metania la Muntele Athos. (Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 20 august 2011)
