Mâna Sfântului Nicolae, ferecată în inima Capitalei

De 400 de ani, Biserica voievodală ‘Sfântul Gheorghe Nou’ din București, amplasată la kilometrul zero al României, ocrotește mâna dreaptă a Sfântului Nicolae. De cel puțin tot atâta timp, sfântul a înflorit credința în oamenii acestei țări prin minunile sale, drept care mărturiile scrise sau nescrise ale celor săraci, flămânzi, bolnavi, triști, rătăciți sau deznădăjduiți sunt nenumărate. Iar minunile nu mai contenesc să apară, chiar și astăzi.

Cu toate că Nicolae este unul dintre cei mai iubiți sfinți prăznuiți peste an, puțini bucureșteni știu de prezența sfintelor sale moaște în ultima și singura ctitorie din Capitală a Sfântului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), fapt confirmat și de preot profesor Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii ‘Sfântul Gheorghe Nou’, care adaugă: ‘Mâna dreaptă a marelui ierarh al bisericii noastre este o binecuvântare mare pentru București și pentru toată țara.’ Cu trupul la Bari, în sudul Italiei, cu un braț în nord-estul Franței și cu moaște ale mâinii drepte în țara noastră, Sfântul mărturisitor neînfricat al Evangheliei continuă să facă minuni chiar și în zilele noastre, după cum ne informează ziarul „Lumina de Duminică”.

‘Anul trecut, pe 6 decembrie, o credincioasă bolnavă de cancer de-abia a ajuns la racla sfintelor moaște să se roage – se ținea de pereții bisericii, atât îi era de rău. După o săptămână de la praznicul Sfântului Nicolae, a venit la mine și mi-a spus că s-a vindecat ca urmare a rugăciunilor stăruitoare’, mărturisește părintele Cărămizaru.

În ceea ce privește ajutorul primit în misiunea sa de preot, parohul invocă îndrumarea și ajutorul permanent, venite din partea marelui făcător de minuni. Aceasta este explicația potrivit căreia, în numai doi ani de zile, s-a realizat mai mult de jumătate din lucrările de refacere a picturii (momentan, în plină derulare, la fel ca și lucrările de protejare și conservare ale bisericii) în tehnica frescă.

Drumul moaștelor

Vă întrebați, firește, cum a ajuns mâna dreaptă a Sfântului Nicolae în sfântul lăcaș din centrul Bucureștiului.

Întâi, trebuie spus că Sfântul Nicolae a trecut la Domnul la începutul secolului al IV-lea și a fost înhumat în locul său de origine, Mira Lichiei, unde a și păstorit ca ierarh. După moartea sa, Biserica a organizat pelerinaje la mormânt, iar vestea despre viața și faptele săvârșite de marele ierarh a făcut înconjurul Europei.

Prin anul 1087, mormântul a fost deschis de niște negustori italieni, care au dus moaștele sfântului la Bari, în sudul Italiei. Mult mai târziu, un călător valah a luat cu sine, la bordul unei corăbii ancorate în portul Constanța, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, pe care a dăruit-o Mitropoliei din București. Unele surse spun că mâna sfântului i-a fost trimisă lui Mihai Viteazul chiar de Cardinalul de Bari, printr-un pelerin român, ca semn de prețuire pentru vitejia domnitorului împotriva păgânismului.

În continuare, voievodul Mihai Viteazul a îmbrăcat caseta în care se aflau sfintele moaște cu aur de 24 de carate, argint și nestemate și le-a oferit Bisericii bucureștene ‘Sfântul Gheorghe Nou’, fapt atestat de documente istorice de la sfârșitul secolului al XVI-lea: ‘Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod (Viteazul) și Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic (fiind) Mitropolitul Eftimie’.

Furtul și pedeapsa sfântului

Enoriașii seniori ai parohiei își amintesc și-acum de anul 1993, când sipetul cu moaștele mâinii Sfântului Nicolae a fost furat de trei hoți. Prădătorii au avut îndrăzneala să intre pe furiș, în puterea nopții, în biserică și să ia și epitaful brodat cu fir de aur de la mormântul voievodului martir Constantin Brâncoveanu. Hoții au tăiat caseta de aur, pe care au topit-o între timp, dar au fost prinși și judecați pentru fapta lor. Epitaful a fost recuperat. La fel și sfintele moaște, care au fost așezate într-o lădiță de argint, la loc de cinste, neatinse până astăzi de vreo altă mână prădalnică.

Cum nici o faptă nu rămâne fără răsplată, chiar în data de 6 decembrie, la un an după furt, numitul Carabulea, capul bandei, a murit în pușcărie în urma unui infarct. Tot din presa vremii mai aflăm că ceilalți complici ai răposatului, odată ajunși în închisoare, s-au căit îndelung pentru fapta lor, însă unul dintre ei și-a pierdut mințile, irecuperabil.

‘Trebuie să trăiești mesajul pe care ți-l dă un sfânt’

De la incidentul furtului, nimic nu a mai tulburat liniștea frumoasei ctitorii brâncovenești, cu o rezonanță spirituală și culturală aparte (se spune că în 17 iunie 1889, în această biserică

s-a oficiat slujba de înmormântare a lui Mihai Eminescu).

Chiar dacă pe ușa bisericii se perindă zilnic duzine de suflete însetate de alinare duhovnicească, totul se desfășoară în bună-cuviință. Printre schelele proptite de pereții îmbrăcați în pictura cea nouă, oamenii fac rânduri-rânduri la moaștele Sfântului Nicolae, în fața icoanelor făcătoare de minuni a Sfintei Cuvioase Parascheva (1836), a Maicii Domnului (sec. al XVIII-lea), dar și a mormântului domnitorului-martir Constantin Brâncoveanu.

De vreo doi ani încoace, în fiecare miercuri a săptămânii, biserica devine neîncăpătoare. După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu și a rostirii Acatistului Sfântului Nicolae, în intervalul orar 17:00 – 20:00, racla cu sfintele moaștele se deschide, pentru ca fiecare credincios să se poate închina. Mare parte dintre cei prezenți sunt tineri, semn că moștenirea credinței străbune lăstărește neîncetat, ca o dovadă a dragostei lui Dumnezeu pentru acest neam.

Cât privește sărbătoarea de luni, 6 decembrie, Biserica ‘Sfântul Gheorghe Nou’ s-a pregătit din timp pentru a-și întâmpina cum se cuvine pelerinii, primiți cu bucurie de Sfântul Nicolae an de an. Rugăciunile de slavă și mulțumire adresate acestui sfânt, venerat atât în Răsărit, cât și în Apus, vor începe sâmbătă seară, cu slujba Vecerniei. Potrivit spuselor preotului Cărămizaru, moaștele Sfântului Nicolae vor fi scoase afară, după care se va înconjura biserica, pentru ca mai apoi să fie așezate într-o raclă nouă. Un baldachin cu racla special pregătită pentru ziua praznicului va fi amplasat în pridvorul bisericii. Va sta acolo până când și ultimul credincios se va închina, în liniște, cu multă răbdare și seninătate pentru că, în astfel de zile mari, după cum arată părintele Dumitru Stăniloae, ‘prin toți porii ființei tale trebuie să trăiești mesajul pe care ți-l dă un Sfânt’.

Mesajul Sfântului Nicolae către oameni poate fi unul asemănător cuvintelor pe care David Împăratul le-a adresat Divinității: ‘Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; către Tine sunt aruncat din pântecele maicii mele, Dumnezeul meu ești Tu’.

Comentarii Facebook


Știri recente