Socotită încă din timpul Sfinților Apostoli cea care L-a născut pe Hristos Domnul, Maica Domnului a fost numită ‘Maica Vieții’, ‘Nădejdea poporului’. În timp ce Eva, după istorisirea biblică, a împovărat neamul omenesc, Fecioara Maria i-a adoptat pe toți oamenii ca fii ai ei. Ea aduce necazurile și cererile tuturor înaintea Fiului ei, așa cum a făcut de pildă la nunta din Cana Galileii. Despre persoana, sfințenia și rolul Maicii Domnului a vorbit Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, a cărui lucrare de doctorat este despre Maica Domnului.
Preasfinția Voastră, Maica Domnului se bucură, să spunem așa, de o supracinstire adusă de credincioșii ortodocși, dar și catolici. Cum credeți că s-a ajuns la acest lucru?
Într-adevăr, în viața de credință, lumină și har a Bisericii Ortodoxe, Maica Domnului se bucură de o cinstire deosebită. Nu există slujbă în care să nu fie invocată spre ajutor și folosință cea care L-a născut cu trup pe Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos și care este cu adevărat ‘mai cinstită decât heruvimi și mai mărită fără de asemănare decât serafimii’.
Cinstirea de care se bucură Maica Domnului în Ortodoxie și în Catolicism este în strânsă legătură cu rolul pe care Preasfânta Fecioară l-a jucat în iconomia mântuirii neamului omenesc. De fapt, în sfatul Sfintei Treimi, Sfânta Fecioară Maria a fost aleasă mai înainte de veci ca să-L nască pe Unul Născut ‘la plinirea vremii’, Cel ce va mântui neamul omenesc din robia păcatului și a morții celei veșnice în urma căderii protopărinților noștri. Fecioara Maria a fost aleasă ca prin ea să se împlinească ‘taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută’, adică venirea Izbăvitorului ca să răscumpere întreaga creație, să o restabilească ontologic și să o îndumnezeiască.
Fecioara Maria este cinstită de Biserică în chip deosebit datorită întreitei calități pe care ea a avut-o: aceea de Născătoare de Dumnezeu în baza unirii ipostatice a celor două firi din persoana Mântuitorului Hristos; aceea de pururea fecioară, adică fecioară înainte de naștere (cf. Isaia 7, 14), și fecioară după naștere (de aceea în slujba Acatistului Bunei Vestiri credincioșii o fericesc pe Sfânta Fecioară Maria cu apelativul: ‘Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară’). În chip dumnezeiesc, mai presus de puterea noastră de înțelegere, în Fecioara Maria coexistă armonios maternitatea divină și caracterul perpetuu al virginității sale; cinstirea ei mai presus de a tuturor creaturilor văzute și nevăzute.
Cinstirea adusă Maicii Domnului se numește hiperdulie sau supravenerare, fiind distinctă de simpla venerare adusă sfinților, sfintelor moaște și a altor lucruri sau locuri sfințite. Noi o cinstim pe Maica Domnului pentru că Însuși Dumnezeu-Tatăl a cinstit-o când a ales-o să-L nască pe Fiul Său ca om; a cinstit-o apoi îngerul Gavriil la Buna Vestire când a salutat-o cu cuvintele: ‘Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei’. A cinstit-o apoi și Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, care umplându-se de Duhul Sfânt a grăit Sfintei Fecioare: ‘Binecuvântat este rodul pântecelui tău’, fiind prima care a numit-o pe Fecioara Maria ‘Maica Domnului’.
Însăși Sfânta Fecioară a spus despre sine: ‘Iată de acum mă vor ferici toate neamurile’, după cum citim în Evanghelia după Sfântul Ap. Luca (1, 48), pentru că Dumnezeu Cel Preaînalt i-a făcut mărire prin alegerea ei ca instrument al întrupării Logosului divin.
Apoi Sfânta Fecioară a fost cinstită de Hristos-Domnul, care la rugămintea ei săvârșește prima minune, prefăcând apa în vin la nunta din Cana Galileii, iar la poalele Crucii o încredințează lui Ioan, ucenicul său iubit. Pentru aceste lucruri dintru început, Biserica i-a acordat Sfintei Maria o cinstire deosebită, numele ei fiind invocat de către creștini ca solitoare și rugătoare către Fiul ei. Cinstirea Maicii Domnului nu umbrește cu nimic pe cea a Mântuitorului Hristos, ci, dimpotrivă, i-o sporește și-L pune într-o lumină de mai multă sfințenie pe Cel ce S-a întrupat din pântecele său cel preacurat și care primește mijlocirile ei pentru întreg neamul omenesc.
România, grădina Maicii Domnului
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este o sărbătoare dragă poporului român. Preasfinția Voastră, cum explicați această evlavie a românilor la Maica Domnului?
Neamul nostru românesc, ortodox fiind din naștere, a nutrit o evlavie deosebită față de Maica Domnului. Și această evlavie s-a manifestat în primul rând prin cinstirea ei în cadrul sfintelor slujbe, prin zidirea de biserici și mănăstiri închinate ei, prin purtarea cu drag a numelui ei, ca și prin anumite devoțiuni populare prin care s-a manifestat dragostea sa față de ‘Măicuța Domnului’. În fiecare an, în perioada Postului Sfintei Marii, evlavia românilor sporește în chip deosebit, mai ales în Ardeal. În aceste zile, în fiecare seară s-a săvârșit în biserici Paraclisul Maicii Domnului, pe care-l cântă tot poporul în frunte cu preotul, iar în preajma zilei de 15 august se organizează pelerinaje la sanctuarele mariane din Ardeal: Nicula, Rohia, Izbuc, Râmeț, Recea, unde mii de pelerini vin pe jos cu praporii și icoanele în frunte, cântând imne în cinstea Maicii Domnului și participând apoi la slujbele de hram.
Grecii numesc Praznicul Adormirii Maicii Domnului ‘Paștile verii’. Și cu adevărat, și la noi, la români, în aceste zile este o atmosferă pascală, o atmosferă de bucurie și de speranță pentru toți cei care aleargă la folosința Maicii Sfinte, citindu-i Paraclisul și cântându-i în ajun Prohodul, la fel ca și în Vinerea Mare. Nu cred că mai există un popor pe lume care să aibă o așa de mare evlavie către Maica Domnului ca poporul român. Și această evlavie i-a fost răsplătită dintotdeauna prin ocrotirea pe care Sfânta Fecioară Maria a arătat-o pământului românesc și oamenilor lui, ferindu-i de toate încercările și împilările văzuților și nevăzuților vrăjmași. În decursul istoriei lui zbuciumate, neamul nostru a simțit cum ‘Maica Cerului, nădejdea poporului’ i-a fost mereu în ajutor, ocrotind cu cinstitul ei omofor granițele rotunde ca o pâine ale țării noastre.
Preasfinția Voastră, cum explicați expresia ‘România, grădina Maicii Domnului’?
Având în vedere frumusețile naturale ale țării noastre, ca și mulțimea de biserici și mănăstiri închinate Sfintei Fecioare Maria, mulți au considerat că România este ‘grădina Maicii Domnului’. Această expresie a folosit-o și fericitul întru pomenire papa Ioan Paul al II-lea când a vizitat țara noastră, în anul 1999. Iată deci cum episcopul Romei a recunoscut cognomenul dat României – țară latină de religie ortodoxă – de către unii care au cunoscut de-a lungul vremii realitățile noastre.
Așa cum Sfântul Munte Athos este considerat și el a fi o grădină a Maicii Domnului, tot așa și țara noastră este o grădină sădită de rugăciunile și nevoințele înaintașilor noștri întru pomenirea lui Dumnezeu, a Maicii Sale și a Sfinților.
Este de datoria noastră, a celor de astăzi, ca să ne străduim ca într-adevăr denumirea de ‘grădina Maicii Domnului’ să fie viabilă și acum, dar și pentru cei ce vor urma după noi.
Trebuie să lucrăm și să ne rugăm ca valorile creștine, valori ale Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos să se întruchipeze în gând și faptă, ca viața cea nouă și bine-plăcută a lui Dumnezeu și semenilor să înflorească și după cuvântul Sfântului Apostol Pavel ‘să prisosim întru tot lucrul cel bun’.
Cultul Maicii Domnului dă vigoare Bisericii
Care este rolul și eficacitatea cinstirii Maicii Domnului?
Biserica a rânduit prin sinoade ecumenice cinstirea ce trebuie acordată Maicii Domnului. Astfel, la Sinodul III Ecumenic de la Efes din anul 381, s-a stabilit calitatea Sfintei Fecioare de ‘Născătoare de Dumnezeu’; apoi părinții Sinodului V Ecumenic de la Constantinopol din anul 553 au dogmatisit calitatea ‘pururea fecioriei’ Maicii Domnului, iar, în fine, la Sinodul VII Ecumenic de la Niceea din 787 a reiterat cinstirea mai presus de fire a Sfintei Fecioare, ‘supravenerarea’ sau ‘preacinstirea’ ei.
Cinstirea Maicii Domnului se face atât în cadrul cultului divin public, adică la sfintele slujbe și la Sfânta Liturghie îndeosebi, cât și în cadrul cultului particular pe care credincioșii ortodocși îl săvârșesc în casele lor dimineața și seara sau cu anumite ocazii.
Icoana Maicii Domnului este așezată la loc de cinste pe iconostasul fiecărei biserici, în dreapta Mântuitorului, după cum proorocește David: ‘stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta în haină aurită și preaînfrumusețată’, precum și în fiece casă de creștin se află icoana Maicii Domnului cu pruncul care este chipul Bisericii celei adevărate.
Să amintim apoi și de Acatistele și Paraclisele Maicii Domnului, imne de o frumusețe deosebită, pe care credincioșii le citesc cu mare evlavie aproape zilnic spre ajutorul și folosul lor sufletesc.
Toate acestea sunt forme ale preacinstirii Maicii Domnului și cinstind-o pe ea după cuvântul Sfântului Ambrozie cel Mare, îl cinstim pe Fiul ei Cel întrupat spre mântuirea neamului omenesc.
Fără cinstirea Maicii Domnului, cultul Bisericii ar fi mai sărac, mai sec și mai lipsit de vivacitate. Cultul Maicii Domnului dă vigoare Bisericii, trezește în poporul drept-credincios evlavia și dorul după Dumnezeu, precum și iubirea față de semeni.
De aceea, cum spune Serghei Bulgakov, ‘creștinismul numai cu Hristos fără Maica Domnului e în ființa sa o altă religie decât Ortodoxia’, iar Nicolae Steinhardt adăuga și el că două evlavii se cer să fie ținute cu tărie de români și să nu fie uitate sau pierdute: ‘cinstirea Maicii Domnului și cinstirea Sfintei Cruci’.
În Simbolul de credință se afirmă: ‘Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria’. Care a fost rolul Maicii Domnului în întruparea Mântuitorului Iisus Hristos?
În articolul din Credeu se afirmă că Mântuitorul Hristos s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și s-a făcut om. Prin acest articol Biserica mărturisește modul supranatural al nașterii Mântuitorului. El ca Dumnezeu S-a născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, iar ca om S-a întrupat prin lucrarea Sfântului Duh în sânul Preacurat al Fecioarei Maria și s-a făcut om asemenea nouă în afară de păcat.
Rolul Sfintei Fecioare la întruparea Mântuitorului este deosebit de important și de relevat, așa cum îl găsim relatat în episodul Bunei Vestiri. Fecioara Maria a venit în lume asemenea ‘luceafărului dimineții’ care vestește ivirea soarelui. Prin viața ei curată și sfântă petrecută la Templul din Ierusalim, Sfânta Fecioară Maria atrage privirile Tatălui asupra ei – ne spune Sfântul Grigorie Palama – care o găsește vrednică de a-L purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. La Buna Vestire, Fecioara Maria primește vizita Arhanghelului Gavriil, care îi aduce vestea că a fost aleasă să-l nască pe Mesia, arătând și modul în care se va realiza acest lucru: ‘Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, iar Sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va numi’.
Prin ascultarea ei deplină către Dumnezeu concretizată în cuvintele: ‘Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău’, Maria devine instrumentul prin care se coboară la noi Mântuitorul lumii. Ea, care nu avea păcate personale, ci doar păcatul strămoșesc, și acesta ținut într-o stare de latență, a fost curățită la Buna Vestire prin puterea Sfântului Duh, devenind astfel ‘Biserică sfințită și rai cuvântător’; cădelniță de aur’ și ‘vas al alegerii’, cum o numesc cântările bisericești.
Despre rolul și importanța Sfintei Fecioare în iconomia mântuirii neamului omenesc au vorbit atât de frumos Sfinții Părinți ai Bisericii noastre: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Gherman al Constantinopolului, Sfântul Proclu, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Grigorie Palama și Sfântul Nicolae Cabasila. Toți au scos în evidență că Fecioara Maria, prin faptul că s-a întrupat dintr-însa Fiul lui Dumnezeu, este mai presus de toate făpturile. Aleasă dintre toate neamurile, Sfânta Fecioară este cu adevărat comparată cu ‘rugul cel nears’ și cu scara cerească pe care a văzut-o Iacob patriarhul. De aceea în Imnul Acatist este numită: ‘bucură-te scara cerului pe care s-a pogorât Dumnezeu’.
Preasfinția Voastră, ce trebuie să știe credincioșii ortodocși și să afirme, astăzi, când aud cuvinte jignitoare cu privire la Maica Domnului?
Față de toate acestea, adevăratul creștin ortodox trebuie să fie cu luare aminte, să fie cu reținere și să încerce să-i lămurească pe cei mai slabi de înger de rolul pe care Sfânta Fecioară Maria l-a avut în istoria mântuirii, ca de sfințenia și de curăția vieții sale.
Să nu uităm apoi că și noi putem păcătui împotriva cinstirii Maicii Domnului, prin luarea numelui ei în deșert, prin necunoașterea vieții ei, ca și prin faptul că nu știm de multe ori nici o rugăciune adresată ei. Învățătura despre Maica Domnului trebuie să fie cunoscută bine de către credincioși, trăită cu intensitate și apărată în fața celor care o necinstesc pe Împărăteasa Cerurilor.
Rugătoare caldă și zid nebiruit
De ce Maica Domnului este socotită grabnic-ajutătoare?
Maica Domnului este socotită grabnic-ajutătoare pentru că ea, primind rugăciunile noastre, le duce Fiului ei, mijlocește pentru noi ca să ne împărtășim din bunătățile cerești pe care le dorim. Păcătoși fiind, de multe ori, nu îndrăznim să ne adresăm direct Mântuitorului Hristos și de aceea, rugându-ne către Maica Domnului, nădăjduim că rugăciunile noastre vor fi ascultate și împlinite prin mijlocirea ei. Tot ceea ce cerem în rugăciunile către Maica Domnului cerem de la Mântuitorul Hristos prin solirea Maicii Sale. ‘Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat’, spune Paraclisul Maicii Domnului, una dintre cele mai frumoase și luminoase rugăciuni adresate Maicii Preacurate și care se cântă sau se citește ‘la întristarea sufletului și la vreme de nevoie’. Cred că nu există creștin ortodox care să nu fi simțit cel puțin o dată în viață ajutorul Maicii Domnului în clipe de încercare sau de suferință.
Tocmai de aceea ea este socotită ‘grabnic ajutătoare’ ‘prefacerea celor scârbiți, izbăvirea celor neputincioși’, ‘rugătoare caldă și zid nebiruit’. Se cade să o cinstim mereu pe Maica Domnului, la fel ca și strămoșii noștri, să ne plecăm genunchii înaintea sfintei sale icoane, rugându-ne să ne păzească și să ne izbăvească de tot răul, și să ne insufle curaj, tărie și stăruință întru dobândirea vieții celei noi, căci ea este Maica Domnului și Maica noastră, iar noi suntem fiii ei. (Interviu publicat în Ziarul Lumina din data de 15 august 2010)
