Lupta fără frontiere împotriva drogurilor – Dialog cu pr. Iulian Negru, coordonatorul Programului Antidrog al Patriarhiei Române

Dependența – o boală deopotrivă a sufletului și a trupului, continuă să facă victime în România, o țară insuficient pregătită pentru recuperarea și reabilitarea celor afectați. Implicarea activă a preoților în programele de consiliere a dependenților ar putea constitui o soluție care să vină în sprijinul celorlalți specialiști implicați în diminuarea efectelor consumului de droguri, consideră pr. Iulian Negru, coordonatorul Programului Antidrog al Patriarhiei Române.

În prezent, Centrul de reabilitare a persoanelor dependente de alcool și alte droguri din Iași derulează un proiect european în parteneriat cu Misiunea socială ‘Diaconia’ din Republica Moldova. Ce vizează acest proiect?

Este vorba despre proiectul numit ‘Cooperare transfrontalieră pentru o viață fără droguri’, în valoare de 150.000 de euro, pe care îl derulăm cu frații basarabeni. Proiectul a fost inițiat de noi, cei de la Iași, am obținut o finanțare europeană, iar dânșii ne sunt parteneri. Între noi există o colaborare mai veche, fiind deja la al doilea proiect pe care îl derulăm în parteneriat. Ne-am dorit să continue primul proiect – ‘Un pod de flori, nu de droguri’. În primul proiect am vizat prevenția. Acum am continuat prevenția, dar, mai important, am înființat în Republica Moldova trei centre după modelul celui de la Iași. Pentru partea română proiectul nu vizează latura de consiliere, el dorindu-se mai mult un transfer de expertiză. Dar, pentru că proiectul ne permite, am făcut prevenție și aici, și acolo și am format echipe pentru centrele înființate, pentru a face ei consiliere.

Cum funcționează cele trei centre?

Centrele au fost înființate în Chișinău, Orhei și Leova. Am organizat de traininguri de formare, iar acum în aceste centre se oferă deja consiliere dependenților. Merg în școli, în spitale, peste tot pe unde este nevoie de acest lucru. În ianuarie anul acesta am depus un nou proiect, pentru a obține finanțare în continuare și a ajuta să funcționeze cele trei centre, dar care va include și latura de terapie.

Anul acesta este Anul Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor. Ce activități, ce evenimente derulați sub această egidă în privința dependențelor?

Pentru că anul acesta este Anul Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor, în urma demersurilor făcute de noi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a aprobat includerea pe agenda manifestărilor dedicate acestui an și cele legate de dependență. Pentru că din categoria bolnavilor fac parte și cei bolnavi sufletește. De altfel, teologia noastră spune că din cauza bolilor duhovnicești vin bolile trupești. De aceea, în toamnă vom organiza pe această temă câteva simpozioane internaționale la Iași, Sibiu și Cluj. Vom avea doi invitați de marcă: părintele arhimandrit Meletios Webber, convertit la Ortodoxie, recuperat din alcoolism, care a scris cartea publicată de noi în 2008 – ‘Pașii transformării’, și părintele George Aquaro, misionar al Orthodox Christian Mission Center (OCMC) și preot spiritual la Seminarul ‘St. Herman’ din Alaska. Iar la Iași, în toamnă, aceștia vor conferenția în fața tuturor preoților din Arhiepiscopia Iașilor, împărtășindu-le din experiențele lor legate de această cumplită boală care se numește dependență. De altfel, toate aceste conferințe vor viza boala sufletului și tămăduirea lui din perspectiva psihoterapiei ortodoxe.

Anul trecut au fost aprobate acele cursuri legate de dependențe, care să fie introduse în curricula facultăților de teologie. S-a reușit implementarea lor în cele din urmă?

Conținutul este scris deja, iar cursul, intitulat ‘Curs de pastorație a persoanelor dependente’, a fost aprobat în ședința din 16-17 februarie 2011 a Sfântului Sinod, urmând să fie introdus în curricula disciplinei Teologie pastorală, care se predă în instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar teologic. Din păcate, deocamdată nu avem fonduri pentru printarea acestor cursuri. De aceea, facem eforturi și căutăm surse de finanțare pentru tipărire, astfel încât el să ajungă la fiecare student, la fiecare preot. Acesta va trebui să ajungă în toate cele 11 facultăți de teologie din țară și să se găsească și în biblioteci.

‘Durerea mea este faptul că preotul a fost scos din rândul profesioniștilor într-ale sufletului’

Va exista un curs de pastorație în facultățile de teologie. Dar preoții ar putea absolvi un astfel de curs, așa încât să devină consilieri instruiți pe probleme de adicție?

Asta e și intenția noastră, de a organiza un curs, acreditat de Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților (CNFPA), ca o specializare sau perfecționare a preoților, care să obțină, la finalul cursului, o diplomă de consilieri în adicție. Pentru că durerea mea este faptul că preotul a fost scos din rândul profesioniștilor într-ale sufletului.

De ce spuneți asta?

Pentru că, dacă, să spunem, există un caz cu probleme de ordin psihologic, psihologul îl trimite la psihiatru, psihiatrul îl trimite la medicul curant, pentru că spune că nu-i poate trata problemele psihice dacă tensiunea lui e mică. Adică, doctorii fac referiri de caz cu dosarul pacientului care merge de la unul la altul. Dar unde-i preotul în toată echipa asta interdisciplinară? Numai dacă acel medic e foarte credincios se gândește să trimită bolnavul și la un preot. Referirea de caz ar trebui să fie o practică curentă între profesioniști, care să aibă onestitatea să admită că nu pot să rezolve toate problemele unui pacient. Dar preotul nu este nicăieri. Or, în clipa în care am putea să-l certificăm pe preot cu o diplomă de consilier în adicție, l-am include în cercul de profesioniști.

Înalt Preasfințitul Ierotei Vlachos spune în cartea sa – ‘Psihoterapia ortodoxă’ – că în orice ar face preotul (asistență socială etc.), ar trebui să aibă o conduită terapeutică. Și așa este, pentru că aceasta este specifică Ortodoxiei. El spune că, dacă Ortodoxia ar fi apărut în secolul acesta, nu ar fi fost privită ca o religie, nici ca o teorie, ci ar fi fost asimilată cu medicina, pentru că tot ceea ce se face în Biserica Ortodoxă se face pentru sănătatea sufletului și a trupului, fie că vorbim de Maslu, de spovedanie sau de împărtășanie. Toate vizează această dimensiune a vindecării. Un preot nu poate să îi ofere cuiva mântuirea veșnică dacă nu-i oferă vindecarea de patimi încă din dimensiunea aceasta luptătoare.

Ce demersuri sunt necesare pentru a obține acreditare pentru un astfel de curs?

Profesia de consilier în adicție a fost introdusă relativ recent în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România), cu contribuția echipei noastre. Cursul îl avem, dar avem nevoie de acreditare în ceea ce privește persoanele care să formeze acești consilieri și de acreditarea centrului. Dacă am reuși acest lucru, el va putea fi extins și implementat la nivel național. De altfel, prin Asociația Română a Consilierilor în Adicție (ARCA), intenționăm să organizăm cursuri de formare la nivel național și, de ce nu, să implementăm proiecte europene.

(Interviu publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 12 martie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente