LUMINA ȘI AJUTORUL SFINȚILOR – BUCURIA PELERINILOR

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sărbătoarea hramului Mânăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, 24 iunie 2012:

Cu multă bucurie am aflat de organizarea manifestărilor religioase prilejuite de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și Aducerea Moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, la care participă mulți pelerini din Bucovina și din toată țara.

Biserica întreagă, dar mai ales credincioșii pelerini cinstesc pe sfinții lui Dumnezeu, deoarece în sfinți se arată lucrarea Duhului Sfânt, ca rodire a darurilor primite de ei la Sfântul Botez, daruri pe care însă sfinții le-au cultivat prin credință și nevoință, prin rugăciune și fapte bune.

În fiecare an, la 24 iunie prăznuim doi sfinți cu numele de Ioan, care înseamnă „cel miluit de Dumnezeu” sau „cel agreat de Dumnezeu”, adică pe Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Numele Sfântului Ioan Botezătorul nu a fost ales în mod liber de către părinții săi, ci a fost hotărât și comunicat de Dumnezeu, prin Arhanghelul Gavriil, preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Când Dumnezeu pune direct nume cuiva, acest nume conține tainic în el un plan duhovnicesc pentru o lucrare deosebită, iar planul duhovnicesc de lucrare pentru Sfântul Ioan Botezătorul consta în faptul că el trebuia să fie înaintemergător sau pregătitor al venirii Mântuitorului Iisus Hristos în lume pentru mântuirea oamenilor. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul a pregătit pe oameni prin chemarea lor la pocăință și a mărturisit în fața mulțimilor că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, Care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor. Prin mărturia sa, ca Proroc al Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul prevestește Taina jertfei pascale a lui Hristos ca fiind jertfă mântuitoare, numindu-L pe Iisus din Nazaret „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). De asemenea, el prevestește Taina trimiterii în lume a Sfântului Duh în chip de limbi de foc, când spune că Iisus va boteza cu Duh Sfânt și cu foc (cf. Matei 3, 11).

În mod deosebit, Sfântul Ioan Botezătorul rămâne în evlavia Bisericii ca mare dascăl al pocăinței și, împreună cu Maica Domnului, rugător sau mijlocitor în ziua Judecății de Apoi pentru cei care se pocăiesc, după cum ne arată icoana ortodoxă numită „Deisis”. Totodată, el este și ocrotitorul tuturor celor care cheamă pe oameni să fie cinstiți, drepți și milostivi, după cum el a luptat împotriva relelor din societatea coruptă și decăzută a timpului său (cf. Matei 3, 1-12). El era „glasul care strigă în pustie”, adică în vidul spiritual al timpului său; era glasul lui Dumnezeu care trezește conștiințe adormite și suflete pustiite din cauza îndepărtării oamenilor de poruncile lui Dumnezeu, Izvorul vieții. Deși trupul Sfântului Ioan Botezătorul a fost ucis, din porunca regelui Irod Antipa, pe care l-a chemat la pocăință, sufletul său a biruit duhul lumii înrobite de păcat.

Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, prin viața și moartea sa de mucenic, a urmat oarecum pilda muceniciei Sfântului Ioan Botezătorul și a biruinței lui asupra păcatului ca ură și violență față de oamenii credincioși și drepți. De aceea, Sfântul Ioan de la Suceava se află în ceata „Sfinților buni biruitori Mucenici”.

Deși au fost omorâți în trupul lor, martirii sau mucenicii sunt, totuși, numiți „biruitori” (învingători), întrucât cu sufletul lor ei au învins duhul păcatului sau al răutății care stăpânea pe chinuitorii lor. În martiri existența biologică se transformă în existență teologică; lăcomia posesivă se transformă în iubire milostivă sau dăruire de sine; instinctul conservării egoiste se transformă în elan al comuniunii generoase, iar teama de moarte se transformă în arvună (pregustare) a Învierii, pentru că iubirea jertfelnică a lui Hristos s-a arătat prin ei. Din acest motiv, numai moaște ale mucenicilor sunt folosite la sfințirea bisericii noi și a antimiselor care se așează pe jertfelnicul din spațiul Sfântului Altar.

Marile sărbători religioase, cum este și marea sărbătoare din 24 iunie de la Suceava, oferă oamenilor prilejul să simtă pe Dumnezeu și pe sfinții Lui mai aproape de ei. Mulți pelerini își îndreaptă pașii, an de an, către racla Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, cu evlavie și speranță, spre a primi ajutorul lui. Astfel, pelerinii devin prieteni ai lui Dumnezeu și ai sfinților Lui. Dragostea pelerinilor față de Dumnezeu și de sfinții Lui arată lucrarea harului Duhului Sfânt care sporește în credincioșii pelerini dorința de-a căuta permanent luminile și frumusețile duhovnicești netrecătoare ale rugăciunii și ale faptelor bune. Ajutorul sfinților aduce pelerinilor lumină, pace, bucurie și vindecare sufletului și trupului, potrivit credinței fiecărui pelerin rugător și a celorlalți pelerini care se roagă în fața icoanelor și moaștelor sfinților.

În aceste zile de sărbătoare și de binecuvântare, dăruite nouă de Hristos-Domnul prin Sfinții Săi, felicităm pe toți pelerinii veniți la Suceava și ne rugăm Sfântului Ioan Botezătorul și Sfântului Ioan cel Nou să-i ocrotească și să-i ajute ca să primească în sufletele lor pacea și bucuria Preasfintei Treimi, pentru a purta cu ei pretutindeni binecuvântarea și lumina sărbătorii!

Cu multă prețuire și părintească binecuvântare,

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente