Liturghie Arhierească la Catedrala Patriarhală

În Duminica a V-a după Rusalii, Sfânta Liturghie a fost săvârșită la Catedrala patriarhală de către Preasfințitul Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, după cum informează ‘Ziarul Lumina’. În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a tâlcuit pericopa evanghelică despre vindecarea de către Mântuitorul Iisus Hristos a celor doi demonizați din ținutul Gadarenilor. Referindu-se la cerința diavolilor din cei doi posedați de a intra în turma de porci, Preasfințitul Macarie a explicat că diavolul nu are nici o putere în lume fără îngăduința lui Dumnezeu: „Sfântul Ioan Gură de Aur, în comentariul său la Evanghelia după Matei, spune că demonii nici în porci nu pot să intre fără îngăduința lui Dumnezeu. După cum spunea un mare duhovnic, diavolul nu este decât un tolerat. El nu are nici o putere asupra noastră decât în măsura în care îi este îngăduit de Dumnezeu. De aceea, ne rugăm permanent Milostivului Dumnezeu să ne dea putere pentru că diavolul poate fi biruit, în mod deosebit, prin rugăciune și prin săvârșirea faptelor bune”.

Episcopul Europei de Nord a mai arătat că „omul când este stăpânit de păcate se aseamănă celor doi demonizați din ținutul Gadarenilor. Individualismul, nihilismul, criza de identitate, libertinajul moral, goana după împlinirea unor false nevoi constituie câteva dintre pericolele care rup comuniunea noastră cu Mântuitorul Iisus Hristos și cu semenii noștri. De asemenea, grijile cotidiene și robia vieții de consum alterează viața noastră în Hristos și în Biserică, pentru că cea mai mare suferință în lumea aceasta și în lumea de dincolo este lipsa de comuniune. Aceasta înseamnă iadul, pe când viața în Hristos și în Biserica Sa înseamnă Împărăția cea veșnică de care ne împărtășim aici, în Biserica slavei, prin Tainele și slujbele bisericești, prin slujirea lui Hristos și prin împărtășirea din harul Său cel dumnezeiesc în Liturghia euharistică dar și în Liturghia vieții de zi cu zi, atunci când suntem împăcați cu El și cu semenii noștri, în fiecare răsărit de soare, în fiecare fir de respirație și în fiecare bătaie a inimii noastre”.

Preasfințitul Macarie s-a referit în cuvântul său nu doar la singurătatea și înstrăinarea, pricinuite de păcate, care ne îndepărtează de Milostivul Dumnezeu, ci și la singurătatea ziditoare, la pustnicii care prin retragerea lor din lumea păcatului, prin nevoința lor, au intensificat comuniunea de rugăciune și iubire cu Dumnezeu și cu semenii lor, transformând peșterile în cămări împărătești iar pustia făcând-o roditoare. Totodată, Preasfinția Sa s-a referit și la „comuniunea familiei mici din casa fiecăruia și a familiei mari, a familiei de familii, din comunitatea euharistică”, amintind familiaritatea prezenței lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și a sfinților îngeri slujitori și păzitori în viața credinciosului român. În acest sens, Preasfinția Sa a rostit cu emoție o străveche rugăciune populară, în versuri, învățată de la bunica sa, alături de îngeraș, în frageda sa copilărie din satul său năsăudean, care exprimă această frumoasă și minunată comuniune în Taina Crucii: „Cruce-n casă, cruce-n masă / Dumnezeu cu noi la masă / Maica Sfântă la fereastră / Îngerii pe lângă casă”. La final, Preasfințitul Macarie i-a îndemnat pe credincioși „ca prin puterea modelului să-și sfințească viața în Hristos și în Biserică și să-i cerceteze pe cei care, în grijile și însingurarea vieții, au fost abandonați de cei apropiați și să-i poarte în grijă și în slujire sfântă, rugând pe Hristos, ca un Samarinean milostiv, să reverse peste răni untdelemnul mângâierii și vinul cel tare al dumnezeieștii Sale iubiri”.

Comentarii Facebook


Știri recente