Liturghie arhierească la Catedrala mitropolitană din Iași

În Duminica a XXXI-a după Rusalii, ieri, 2 decembrie 2012, Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a slujit Sfânta Liturghie la Catedrala mitropolitană din Iași, alături de un numeros sobor de preoți și diaconi, informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova.

În cea de-a treia Duminică din Postul Nașterii Domnului, sute de credincioși ieșeni au participat în Catedrala mitropolitană la Sfânta Liturghie oficiată în sobor de preoți și diaconi de IPS Mitropolit Teofan. Din soborul slujitor au făcut parte arhim. Hrisostom Rădășanu, consilier al Sectorului Învățământ al Arhiepiscopiei Iașilor, și arhim. Dosoftei Șcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iași, iar răspunsurile la strană au fost date de Corul „Sanctus” al catedralei.

După rostirea Sfintei Evanghelii de la Luca, cap. 18, versetele 35-43, în care s-a relatat vindecarea orbului din Ierihon, IPS Teofan a ținut un cuvânt de învățătură explicativ: „Evanghelia rânduită de Biserică astăzi, apropiindu-ne de Lumina care este Hristos Domnul, ne-a prezentat vindecarea unui orb, numit Bartimeu, fiul lui Timeu, care a așteptat milă de la Domnul Hristos și a primit tămăduire de boala sa. Evanghelistul ne dă detalii despre numele orbului, cât și despre localitatea în care locuia, anume Ierihon, pentru a arăta că mântuirea unui om este un act concret care îl cuprinde pe om, cu toate cele ale lui, și nu o teorie. Din dialogul dintre Mântuitorul și orbul Bartimeu reiese limpezimea cu care Dumnezeu vede nevoia omului, precum și rapiditatea cu care Dumnezeu răspunde cererii omului, dacă aceasta este înălțată cu toată credința, cu smerenie și cu evlavie”. În cadrul predicii, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a subliniat în mod deosebit importanța cuvintelor evanghelice „Doamne, să văd”: „Dorința exprimată de orbul din Evanghelia de astăzi ar trebui să fie dorința prezentă în inima, în mintea și în cugetul fiecărui pământean. Nu este o rugăciune mai adâncă, nu este un dor mai intens decât ca orbul din noi manifestat în atâtea chipuri să strige către Dumnezeu. Rugăciunea noastră este chemată să se îndrepte către înaltul cerului ca Dumnezeu, în milostivirea Sa, cu degetul Său dumnezeiesc, să atingă coardele cele sensibile ale vederii noastre lăuntrice și să aflăm ce trebuie să vedem. Dar ce anume să vedem? Doamne, să vedem în primul rând că Tu ești Dumnezeu Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, să vedem, să simțim și să credem că Tu ai trimis pe Fiul Tău cel născut în lume ca să mântuiască lumea, să vedem că Duhul Tău cel Sfânt din Tine purcede și a fost trimis prin Fiul Tău în lume ca să întemeieze Biserica, loc de sfințire a sufletelor și a vieților noastre”.

Comentarii Facebook


Știri recente