În Duminica a douăzeci și șaptea după Rusalii, 9 decembrie 2012, sute de credincioși dreptmăritori din municipiul Oradea au participat, în paraclisul de iarnă cu hramurile „Sfinții Ierarhi Nicolae, Spiridon și Nectarie” de la demisolul noii Catedrale Episcopale „Învierea Domnului” și „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, la Sfânta Liturghie arhierească, săvârșită de către Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, după cum ne-a relatat Pr. Cristian Rus.
În predica rostită după citirea pericopei evanghelice duminicale, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre vindecarea miraculoasă pe care Mântuitorul Iisus Hristos a săvârșit-o asupra femeii gârbove, arătând felul în care această pericopă ne pregătește pe noi, duhovnicește, pentru întâmpinarea praznicului Nașterii Domnului:
„În chipul femeii gârbove noi trebuie să vedem firea omenească cea gârbovită de păcat, ținută prizonieră de satana în ghiarele lui, în împărăția întunericului, și pe care Noul Adam, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, a venit să o vindece, să o scoată din robia diavolului, din umilința de a nu mai putea privi în sus, spre cele înalte, spre cer, ci doar în jos, datorită păcatului. Umilința aceasta a venit s-o vindece El, Cel fără de păcat, Domnul Hristos Iisus, luându-și fire omenească din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, a cărei zămislire, din Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana, astăzi o prăznuim.”
„A fi gârbov înseamnă a nu mai avea puterea să te ridici, a privi tot timpul spre pământ, a fi obligat să privești cu umilință spre pământ, în loc de a sta cu demnitate, în dialog cu Creatorul. Femeia gârbovă din Evanghelie era bolnavă de optsprezece ani, fiind captiva puterilor întunericului, iar Domnul Hristos o vindecă în zi de sâmbătă pentru a arăta că nimic nu poate împiedica dragostea lui Dumnezeu, nici măcar răutatea și micimea omenească a oamenilor căzuți, invidioși și geloși pe bunătatea lui Dumnezeu. Este un act de măreție dumnezeiască și omenească, deopotrivă, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Dumnezeul înomenit, a elibera din lanțurile gârboveniei fizice și spirituale pe cineva care suferă.”
„Mântuitorul Iisus Hristos Cel Atotputernic a venit în lume nu ca să îi înfricoșeze pe oameni sau ca să îi țină prizonieri literei legii, ci a venit să ne dăruiască nouă libertatea Duhului Sfânt, ca în această libertate să alegem, în deplină conștiință și dragoste, calea pe care să mergem pentru a ajunge la Tatăl, prin Fiul. Iar această cale ne este deschisă de Cel Care S-a coborât din ceruri pe pământ, Fiul lui Dumnezeu, Cel deoființă cu Tatăl, Care, luându-Și fire omenească, S-a întrupat ca să vindece omenirea de toată răutatea, neputința și boala.”
„Dumnezeu S-a făcut om, a venit în mijlocul oamenilor, în poporul său, pe care El l-a creat și El îl cheamă la mântuire, a venit și a vindecat, chiar și în zi de sâmbătă, pentru că El este și Domn al sâmbetei, pe femeia cea ținută de satana în închisoarea gârboveniei, i-a dat din nou putere că să privească spre cer, iar ea l-a preamărit pe Dumnezeu, deci s-a îndreptat pe sine, așa cum și firea omenească cea căzută și umilită de puterile întunericului, prin asumarea ei de către Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut întru toate asemenea nouă, afară de păcat, a fost îndreptată, ridicată de sub povara păcatelor și așezată în starea de a-L preamări, din nou, pe Dumnezeu.”
„Să ne rugăm Preasfintei Treimi, Care ne-a creat și ne cheamă la mântuire, ca să putem să ne bucurăm, duhovnicește, cât mai intens de praznicul ce vine, să ne luminăm mințile cu prăznuirea, să ne curățim inimile cu mărturisirea și să ne umplem viața noastră de bucuria Duhului Sfânt, care s-a dat în Biserică prin Iisus Hritos Mântuitorul, Fiul Fecioarei și, totodată, Fiul Veșnic al Tatălui.”
La finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul a făcut din nou un apel călduros și a îndemnat părintește pe cei prezenți ca, în această perioadă binecuvântată a Postului Nașterii Domnului, să pună în lucrare darul facerii de bine și al milosteniei, ajutând pe cei lipsiți și împovărați, pe cei bolnavi și neajutorați, prin colectele de bani, alimente, medicamente, îmbrăcăminte și alte obiecte de strictă necesitate, ce se fac în toate bisericile parohiale și mănăstirești din cuprinsul Episcopiei Oradiei.
