Liturghie arhierească în lavra din inima Olteniei

Sute de credincioși din întreaga țară au venit în lavra Tismanei pentru a aduce cinstire Sfântului Nicodim, ctitorul cinstitului așezământ monahal. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înalt Preasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, alături de Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, și de un numeros sobor de preoți și diaconi, informează „Ziarul Lumina”.

Ca în fiecare an, a doua zi de Crăciun a devenit prilej de pelerinaj pentru sute de credincioși din întreaga țară care s-au adunat la Mănăstirea Tismana pentru a-l lăuda pe Sfântul Nicodim, părintele monahismului din Oltenia. Sărbătoarea a început de duminică seară, pe 25 decembrie, prin slujba Privegherii. A doua zi, a fost săvârșit Acatistul Sfântului și Sfânta Liturghie în sobor de arhierei, preoți și diaconi.

Sfântul Nicodim – ‘model și temelia monahismului din Oltenia’

La finalul slujbei, IPS Părinte Irineu a vorbit despre jertfa pruncilor uciși de împăratul Irod al Iudeii, arătând că ei pot fi socotiți ‘primii mărturisitori ai Domnului Hristos’. ‘Omenirea, care se afla în pragul prăpastiei păcatului, nu reușește să înțeleagă iubirea lui Dumnezeu și nici să deslușească momentul binecuvântat în care se arată Fiul Omului. Cel bogat se face om și se naște într-o peșteră întunecată pentru a dezlega pătimirea oamenilor. Ia asupra Sa suferința noastră și, cu toate că este Dumnezeu veșnic, fără de timp și fără de ani, se face prunc și se naște mai presus de fire din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca toți cei care vor veni după Nașterea Sa să nu mai fie sortiți morții, chinurilor veșnice și robiei vrăjmașului diavol, ci să poată intra în Împărăția cea cerească. De aceea a luat toate treptele existenței noastre, de la prunc la adolescență, la maturitate până la vârsta bărbatului desăvârșit, când S-a răstignit, a Înviat și S-a înălțat la ceruri ca să ne facă din nou copii ai Tatălui Ceresc, să ne readucă în Familia Dumnezeiască a Preasfintei Treimi, după cum spune psalmistul – ‘voi sunteți dumnezei și fii ai Celui Preaînalt’ (Psalmul 81, 6)’, a continuat Mitropolitul Olteniei. IPS Irineu a arătat totodată și rolul pe care îl are Sfântul Nicodim în istoria monahismului din Oltenia: ‘Sfântul Nicodim a împlinit totdeauna cu sfințenie cuvintele Scripturii, fiind cu adevărat copil ascultător al lui Dumnezeu. Pentru viața sa curată, Părintele Ceresc l-a învrednicit de multe daruri spre a fi model și temelie monahismului nostru din Oltenia. I-a dat putere să se roage pentru noi, să ridice mănăstiri și biserici care să dăinuiască peste veacuri, dincolo de vitregiile vremii, spre slava Sfintei noastre Biserici’.

După Sfânta Liturghie, părinții slujitori, în frunte cu cei doi arhierei au oficiat slujba de Sfințire a Aghesmei mici în fața bisericii mănăstirii. După slujbă, soborul, urmat de credincioși, a purtat în procesiune, în jurul sfântului lăcaș, racla în care se află crucea și degetul arătător de la mâna dreaptă ale Sfântului Nicodim.

Minunile Sfântului Nicodim la Tismana

Originar din sudul Dunării, din micuța localitate Prilep, nu departe de Mănăstirea Decani, Sfântul Nicodim s-a născut în anul 1320 din părinți binecredincioși și temători de Dumnezeu, din neamul cneazului Lazăr, împăratul slavilor. Perioada copilăriei a fost marcată de construirea bisericii Mănăstirii Visoki Decani, ctitoria cneazului Ștefan Dușan. Cu toate că ar fi putut avea o viață lipsită de griji, a ales ‘calea cea strâmtă și cu chinuri’ a călugăriei. Pe când avea doar 15 ani, cu ocazia vizitei unor călugări atoniți la Prilep pentru sfințirea bisericii Mănăstirii Decani (1335), tânărul Nicodim se hotărî să-și aleagă ireversibil destinul. Pașii săi au fost purtați spre Sfântul Munte, unde s-a nevoit în Mănăstirea Hilandar. Contextul venirii sale la nord de Dunăre este strâns legat de pericolul răspândirii catolicismului pe aceste meleaguri. În această situație, rolul Sfântului Nicodim a fost unul providențial, prin temeluirea unui misionarism monahal de cea mai înaltă ținută spirituală. Sunt cunoscute în acest sens ctitoriile sale, regulile sale monahale, dar mai ales minunile săvârșite.

Prezența sa la Tismana este strâns legată de prietenia pe care a avut-o cu Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești. Au existat însă și momente tensionate între cei doi. Așa se face că în perioada 1399-1404, sfântul a fost nevoit să-și părăsească ctitoria și să se retragă la Prislop. Împăcarea a venit repede și, în anul 1406, Mircea îl numește în hrisoavele sale: ‘rugătorul domniei mele, popa Nicodim’. În vremea șederii sale la Tismana, sfântul a făcut nenumărate minuni, multe dintre ele regăsindu-se și astăzi în pictura din pridvorul bisericii mănăstirii (transformarea fripturii de purcel în păstrăv cu ocazia praznicului în cinstea lui Sigismund și a lui Mircea cel Bătrân; trecerea miraculoasă a Dunării pe rasa călugărească, mersul prin foc). Printre acestea se numără și vindecarea fiicei regelui Sigismund al Ungariei, care suferea de epilepsie. În urma acestei minunate întâmplări, suveranul a renunțat la catolicism și s-a convertit la ortodoxie, luând numele Sfântului Evanghelist Matei.

Canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române

Cuviosul Nicodim a fost chemat la Domnul în ziua de 26 octombrie 1406, fiind îngropat în mormântul pe care și-l pregătise încă din timpul vieții în pridvorul Mănăstirii Tismana. Moaștele sale s-au păstrat o perioadă la Tismana, după care au fost ascunse de călugări pentru a nu cădea pe mâna necredincioșilor. Momentan la mănăstire nu se mai găsește decât degetul arătător de la mâna dreaptă a sfântului, alături de crucea sa de plumb și toaca în formă de vultur. Deși era considerat sfânt încă din timpul vieții, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la aproape 600 de ani de la trecerea la cele veșnice prin hotărârea Sfântului Sinod din anul 1955, stabilindu-i-se ca zi de prăznuire 26 decembrie.

Comentarii Facebook


Știri recente