‘Libertate si responsabilitate pentru comuniune in Biserica’

1. Necesitatea innoirii Statutului

In Europa Rasariteana, in care fiinteaza cele mai multe Biserici Ortodoxe autocefale si nationale, marile schimbari de regimuri, de ideologii si de politici de stat de la sfarsitul secolului XX, precum si transformarile profunde petrecute in mentalitatea morala, spirituala si sociala a popoarelor au generat, la sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI, urgente si necesare innoiri in legislatia bisericeasca. Schimbarea de regim politic din Romania, dupa decembrie 1989, si reorientarea tarii noastre catre Uniunea Europeana prin aspiratii democratice si libertati depline au oferit Bisericii noastre posibilitatea ca, incepand cu anul 1990, sa aduca peste 100 de amendamente la Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, publicat in anul 1948. Aceste amendamente vizau: afirmarea libertatii de credinta si a autonomiei bisericesti, redefinirea raporturilor dintre Biserica si Stat, eliminarea prevederilor cu un caracter restrictiv, care ingradeau lucrarea bisericeasca in domeniul liturgic, fara acces pastoral-misionar in institutiile publice si fara dreptul de a desfasura activitati sociale. In acest context, dinamismul si complexitatea vietii si misiunii Bisericii Ortodoxe Romane au impus in ultimii ani o actiune sistematica si coordonata de corelare a legislatiei proprii bisericesti cu legislatia de stat, in conformitate cu Sfintele Canoane, cu Traditia ortodoxa si pastrand unitatea dogmatica, liturgica si canonica in comuniune cu Biserica Ortodoxa Universala.

Intemeiata pe libertatea religioasa si pe dreptul de afirmare deplina a autonomiei cultelor din Romania, in temeiul prevederilor constitutionale (art. 29 alin. 3 si 5) si a Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor care au oferit perspective noi pentru a uni libertatea cu responsabilitatea, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa din 13 februarie 2007, sub presedintia vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist, a adoptat un plan de masuri privind redactarea proiectului de Statut pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane.

2. Principii generale

O prima etapa in procesul de redactare a proiectului Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane l-a constituit consfatuirea unei Comisii sinodale largite, formata din Mitropolitii si Ierarhii raportori ai Comisiilor sinodale, care a avut loc in ziua de 4 aprilie 2007, la Resedinta patriarhala din Bucuresti, sub presedintia Parintelui Patriarh Teoctist. In cadrul acestei consfatuiri au fost stabilite principiile majore orientative in procesul de elaborare a unui Anteproiect de Statut. Aceste principii majore, bazate pe Traditia apostolica, pe hotararile sinoadelor ecumenice si pe viata sacramentala a Bisericii universale, sunt:

– unitate de credinta panortodoxa (universala) si autocefalie nationala;

– unitate ierarhica sinodala si autonomie eparhiala;

– coordonare ierarhica primatiala (Patriarh si Mitropolit) si coresponsabilitate episcopala sinodala (nationala – Sfantul Sinod si provinciala – Sinodul Mitropolitan);

– cooperarea ierarhilor cu clerul si cu mirenii – responsabilitati distincte, dar lucrare comuna;

– relatiile Bisericii cu Statul: autonomie fata de Stat si cooperare cu acesta pentru pastrarea si promovarea valorilor credintei ortodoxe, precum si pentru binele societatii.

3. Anteproiect, sinteza de amendamente si proiect

Intr-o a doua etapa, pe baza principiilor adoptate de Comisia sinodala largita, la 4 aprilie 2007, o Comisie sinodala speciala (Comisie de redactare) a elaborat un Anteproiect de statut pe care l-a analizat, diortosit si completat in sedintele de lucru din 9 – 10 mai si 5 iunie 2007. Activitatea Comisiei a necesitat un efort sustinut de cercetare a unui mare fond documentar, constituit din hotararile Sfantului Sinod, ale Sinodului Permanent si ale Adunarii Nationale Bisericesti din perioada 1948 – 2007 care, de-a lungul timpului, au completat, explicat si interpretat Legiuirile bisericesti adoptate, incepand cu anul 1948. De asemenea, Comisia sinodala speciala a consultat, cu titlu orientativ, si Statutele celorlalte Biserici Ortodoxe surori, bogat izvor de experienta si viata bisericeasca, imbracate in haina canonic-juridica, potrivit specificului acestui gen de acte normative. In aceasta Comisie sinodala speciala au lucrat impreuna membri ai Sfantului Sinod, personal din Cancelaria Sfantului Sinod, profesori de teologie si canonisti.

In lunile iunie, iulie si august 2007 a avut loc la Centrele eparhiale din toata tara o temeinica studiere si dezbatere a Anteproiectului de statut, elaborat de Comisia sinodala speciala, cu scopul de a formula observatii si propuneri venind din experienta si practica administrativa a acestora. Apoi, Sinoadele Mitropolitane au procedat la sintetizarea, corelarea si completarea propunerilor venite de la eparhii si, potrivit mandatului primit din partea Sfantului Sinod, au elaborat si inaintat Comisiei sinodale speciale propuneri unitare pentru a imbunatati Anteproiectul de statut pe care Cancelaria Sfantului Sinod le-a centralizat intr-un document-sinteza, insumand aproape 100 de pagini.

Pe baza acestei ample sinteze, in zilele de 3 – 4 octombrie 2007, Comisia sinodala speciala a procedat la elaborarea finala a Proiectului de statut, care a fost adus in dezbaterea Sfantului Sinod in sedinta sa de lucru din zilele de 23 – 24 octombrie 2007.

Procesul de elaborare a unui nou Statut pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane a fost abordat de Sfantul Sinod cu multa responsabilitate, tinand seama de necesitatea pastrarii unitatii ortodoxe universale in plan dogmatic, liturgic si canonic, dar si de cerintele pastorale si social-misionare ale Bisericii Ortodoxe Romane de azi.

In acest context, Sfantul Sinod, intr-o prima sedinta, in zilele de 23 – 24 octombrie 2007, a definitivat articolele 1 – 89 din Proiectul de statut, apoi, in sedinta din 27 – 28 noiembrie, a definitivat articolele 90 – 205, a adoptat un numar de 25 de amendamente la textul definitivat in sedinta anterioara, iar in final, in ziua de 28 noiembrie 2007, a aprobat, cu unanimitate, textul noului Statut pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane (205 articole). A fost o lucrare anevoioasa si migaloasa, care a necesitat o atentie deosebita din partea Patriarhului si a tuturor ierarhilor din Sfantul Sinod, mai ales ca s-a lucrat sub presiunea timpului foarte limitat, anterior termenului de predare a Statutului pentru a fi recunoscut de catre Guvern.

In temeiul Legii nr. 489/ 2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, la solicitarea Patriarhului, Guvernul Romaniei, prin hotararea nr. 53 din 16 ianuarie 2008, a recunoscut Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, care a fost, apoi, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2008.

Dupa ce am prezentat succinct istoricul intregii activitati de elaborare, definitivare si aprobare a Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, precizam ca noul Statut, desi perfectibil, reglementeaza, mai adecvat decat cel anterior, modalitatile dupa care Biserica noastra, prin eparhiile din interiorul si din afara granitelor tarii, conduce si administreaza diferitele ei activitati: liturgic-sacramentala, pastoral-misionara, social-filantropica, cultural-educativa, disciplinar-canonica, organizatoric-administrativa, patrimoniala si financiar contabila, la nivelul tuturor unitatilor sale bisericesti.

4. Note specifice ale noului Statut

Noul Statut pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, in mare parte, continua statutul anterior. Totusi, in unele privinte, noul Statut completeaza sau simplifica pe cel anterior, iar in alte privinte aduce modificari majore, ca de pilda modul alegerii ierarhilor, in armonie cu practica panortodoxa actuala, dar si asimiland cu discernamant experienta romaneasca anterioara.

Noutatea actualului Statut consta, mai intai, intr-o puternica accentuare a legaturii dintre libertate si responsabilitate sau intre autonomie proprie si cooperare cu altii, la nivel national, provincial (regional) si eparhial. In acest mod, se evidentiaza ca adevarata libertate nu este izolare, unitatea nu este constrangere, iar treptele ierarhice sunt trepte ale slujirii comuniunii eclesiale, in care primatul se defineste ca slujire si responsabilitate sporita in interiorul sinodalitatii, pentru a mentine unitatea Bisericii.

Desi este un text canonic-juridic, noul Statut are implicit si semnificatii spirituale profunde, proprii Ortodoxiei.

De pilda, dupa ce defineste Biserica Ortodoxa universala ca fiind comuniunea de credinta si de viata sfanta a persoanelor umane cu Persoanele Preasfintei Treimi, noul Statut accentueaza comuniunea Bisericii Ortodoxe Romane autocefale cu Biserica Ortodoxa universala, iar apoi, in spiritul Canonului 34 Apostolic, se vede peste tot cadrul statutar pentru comuniunea din interiorul Bisericii Ortodoxe autocefale, mai precis comuniunea eparhiilor intre ele in Sinodul Mitropolitan si in Sfantul Sinod autocefal. Toate acestea sunt reflex si apel al comuniunii din interiorul Sfintei Treimi, comuniunea dintre Tatal, Fiul si Sfantul Duh, ca relatie a unuia cu ceilalti, a primului cu cei egali si a fiecaruia cu toti, ca taina a paternitatii, filiatiei si fraternitatii spirituale in Sfanta Biserica, aceasta fiind casa Tatalui ceresc, Trupul tainic al lui Hristos-Fiul si Templu al Sfantului Duh. In Biserica, atat parintii duhovnicesti care pastoresc, cat si fiii duhovnicesti pastoriti raman, in baza Sfantului Botez, totdeauna frati in Hristos. De asemenea, treptele ierarhice diferite, oricat de mari ar fi ele, nu anuleaza calitatea de frate in Hristos.

Noul Statut intensifica sinodalitatea, in sensul ca acorda responsabilitate sporita Sfantului Sinod, Sinodului Permanent si Sinodului Mitropolitan. In acelasi timp, noul Statut ofera un cadru mai larg pentru cooperarea intre cler si mireni in Adunarea Nationala Bisericeasca, in Adunarea eparhiala si mai ales in parohie, care se bucura de o atentie deosebita in textul acestui Statut.

Noul Statut ofera, de asemenea, un cadru mai bogat pentru prezenta activa a Bisericii in viata societatii, folosind si mijloace noi de comunicare in masa, cu scopul intensificarii misiunii sale liturgice, pastorale, culturale si filantropice in societate.

In plus, noul Statut acorda o atentie sporita modului de pastrare si administrare a bunurilor bisericesti, accentuand mai mult coresponsabilitatea clerului si mirenilor in aceasta privinta.

Intrucat fenomenul migratiei romanilor in afara tarii a luat o amploare fara precedent, noul Statut accentueaza dreptul si responsabilitatea Sfantului Sinod de a se ingriji de romanii ortodocsi din afara granitelor Romaniei, adica de a crea mai multe parohii si, implicit, mai multe eparhii, ca lucrare pastorala pentru acestia.

In perioada urmatoare, avand ca baza noul Statut, trebuie elaborate unele regulamente de aplicare a acestuia in diferite domenii ale vietii bisericesti. Regulamentele vor aprofunda si explicita, aplicativ, principiile de baza cuprinse in Statut.

In aceasta lucrare ampla de elaborare, definitivare si aprobare a noului Statut, ne-a fost de mare folos tuturor experienta vrednicilor Arhipastori ortodocsi romani care au contribuit la aparitia unor statute similare, incepand cu Mitropolitul Andrei Saguna si continuand cu patriarhii Miron Cristea si Justinian Marina, fara a uita nici contributia unor mari canonisti care au ostenit la perfectionarea Legiuirilor bisericesti.

Odata cu publicarea acestui nou Statut, impartasim confratilor ierarhi din Sfantul Sinod, preotilor, diaconilor, monahilor si monahiilor, profesorilor de teologie, studentilor si elevilor din institutiile de invatamant teologic, precum si tuturor fiilor si fiicelor Bisericii noastre, indatorirea de a cerceta cu multa atentie si de a aplica totdeauna, cu multa fidelitate, prevederile noului Statut pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, in speranta ca acesta va deveni pentru noi toti calauza si pavaza a lucrarii si slujirii noastre spre binele Bisericii lui Hristos, intr-o societate din ce in ce mai pluralista, individualista si secularizata.

In incheiere, aducem multumiri Preasfintei Treimi pentru ca ne-a ajutat sa avem acest nou Statut pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, lucrare esentiala pentru identitatea si activitatea Ortodoxiei romanesti la inceputul secolului XXI, in context romanesc european si in comuniune panortodoxa, lucrare inceputa prin stradaniile vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist si finalizata impreuna cu toti ierarhii Sfantului Sinod acum, in cel dintai an al pastoririi noastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane,

Presedintele Sfantului Sinod

Comentarii Facebook


Știri recente