LAMURIRE ASUPRA CAZULUI IEROMONAHULUI CALISTRAT CHIFAN DE LA MANASTIREA BARNOVA – IASI

MITROPOLIA MOLDOVEI SI BUCOVINEI

EXARHATUL MONAHAL AL ARHIEPISCOPIEI IASILOR

LAMURIRE ASUPRA CAZULUI

IEROMONAHULUI CALISTRAT CHIFAN

DE LA MANASTIREA BARNOVA – IASI

Cunoscand tulburarile sufletesti prin care trec unii credinciosi, sustinatori ai Ieromonahului Calistrat Chifan, si dorind sa lamurim acest caz, prezentam adevarata stare de lucruri.

Desi apreciem dorinta acestora de a apara pe parintele Calistrat, trebuie totusi sa spunem ca, inca de la intrarea in Manastirea Sihastria (judetul Neamt), ieromonahul Calistrat nu a aratat ascultare staretului acestei manastiri, Parintele Arhimandrit Victorin, a carui marturie in acest sens a putut fi citita intr-unul din ziarele iesene.

Starea de neascultare s-a aratat mai ales dupa Revolutie cand, impreuna cu monahul Iustinian – monah care, la randul sau, datorita neascultarii si firii violente, a provocat cu cativa ani in urma un scandal de proportii la Manastirea Varatec, scandal mediatizat de televiziune la vremea respectiva – ierom. Calistrat a incercat sa rastoarne ordinea traditionala din aceasta manastire, act condamnat de toti marii duhovnici ai Sihastriei.

Caracterul violent al ierom. Calistrat reiese si din faptul ca, pe timpul sederii la Manastirea Sihastria, a batut un cal pana l-a ucis.

Alungat din Sihastria din pricina tulburarilor provocate, monahul Calistrat a plecat la Manastirea Dragomirna din jud. Suceava, impreuna cu prietenul sau, ierom. Antonie Campanu, de unde, datorita dezbinarii si vrajbei provocate in aceasta obste, a fost alungat de catre conducerea Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, la insistentele conducerii manastirii.

Prin bunavointa si clementa Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Daniel, li s-a ingaduit sa se aseze in Manastirea Barnova, de curand infiintata, iar ierom. Antonie a fost numit staret. Deoarece era mare nevoie de preoti slujitori, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Daniel a hirotonit preot pe ierodiaconul Calistrat, desi acesta era doar absolvent al unui liceu agricol, cu rezultate foarte modeste – dupa propria-i marturie – neavand nici un fel de studii teologice. De altfel, incercarile sale de a promova examenul de admitere la Facultatea de Teologie au esuat datorita pregatirii insuficiente.

La scurta vreme, si in Manastirea Barnova s-au iscat neintelegeri grave intre staretul Antonie si ierom. Calistrat, altadata prieteni apropiati, datorate incapacitatii celui din urma de a se supune randuielilor monahale. In urma acestui conflict, Mitropolia a dispus mutarea staretului Antonie la Manastirea Bucium, iar a ierom. Calistrat la Schitul Dagata.

Noul staret numit la conducerea manastirii, ierom. Paisie Furdui, a insistat insa pentru ramanerea ierom. Calistrat in Barnova, in speranta unei bune si fratesti colaborari, dar si de aceasta data ierom. Calistrat s-a aratat neascultator si nesupus, continuand sa faca fara binecuvantare diferite slujbe, dezbinand obstea manastirii in doua tabere si manipuland o parte dintre credinciosii care frecventau aceasta manastire, in vederea sustinerii activitatii sale necanonice.

Oprit din aceste motive de la slujirea Sfintei Liturghii in anul 1999 de catre Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Daniel, ierom. Calistrat nu s-a supus nici de aceasta data, continuand sa savarseasca Sf. Liturghie intr-o casa particulara din satul Barnova, si, mai mult decat atat, incercand sa-si creeze o masa de manevra atat impotriva staretului sau cat si a Mitropoliei, calugarind in secret un numar de tineri, majoritatea dintre ei teologi si seminaristi si cultivand in sufletele si mintile ucenicilor sai resentimente fata de ierarhia bisericeasca si fata de clerul de la parohii.

La sfarsitul lunii februarie 2003, la Cancelaria Mitropolitana au fost depuse mai multe plangeri impotriva ierom. Calistrat. In 28 februarie a.c., chemat la Centrul Eparhial, acesta a dat o declaratie scrisa in care recunoaste o serie din invinuirile aduse.

Pe baza celor recunoscute de catre ierom. Calistrat, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Daniel l-a oprit de la savarsirea oricarei Sfinte Taine, Ierurgii sau Laude, timp in care Ieromonahul Calistrat trebuia sa arate ascultare, pocainta si indreptare.

In cele ce urmeaza va prezentam acuzatiile recunoscute de catre ierom. Calistrat, precum si prevederile Sfintelor Canoane si ale Regulamentului Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pentru organizarea vietii monahale si functionarea administrativa si disciplinara a manastirilor.

1. VINA DE NEASCULTARE FATA DE IERARHUL SAU

SI SLUJIREA SFINTEI LITURGHII SI A ALTOR SLUJBE FARA BINECUVANTARE

Ieromonahul Calistrat a recunoscut in scris ca a savarsit fara binecuvantarea I.P.S. Mitropolit Daniel Sfanta Liturghie (in perioada cat a fost oprit: 1999-2000) si ca a facut – tot fara binecuvantare – tunderi in monahism fara stirea Chiriarhului.

CANONUL 31 APOSTOLIC insa spune foarte clar: “Prezbiterii si diaconii sa nu faca nimic fara incuviintarea episcopului, caci acesta este cel caruia i s-a incredintat poporul Domnului si acela de la care se va cere socoteala pentru sufletele lor”. (Vezi: Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, 1991, p. 28).

REGULAMENTUL PENTRU ORGANIZAREA VIETII MONAHALE SI FUNCTIONAREA ADMINISTRATIVA SI DISCIPLINARA A MANASTIRILOR al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in Cap. IX – Instantele de judecata pentru monahi – la

Art. 129 prevede: Sunt considerate abateri de gradul II si pedepsite conf. art 452 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane:

a) Neascultarea fata de dispozitiile Chiriarhului locului. (…)

m) Savarsirea cu de la sine putere a lucrarilor sfinte de un ieromonah sau ierodiacon oprit (…) pentru vreun delict.

2. ORGANIZAREA IN AFARA MANASTIRII – INTR-O

CASA PARTICULARA – A UNUI ALTAR

Tot in declaratia sa scrisa, ierom. Calistrat marturiseste ca si-a organizat intr-o casa din afara manastirii un altar unde, fara binecuvantarea Ierarhului locului a savarsit zilnic Sfanta Liturghie. Acest lucru il pune, conform Sfintelor Canoane de mai jos, in stare de schisma fata de Biserica, stare pedepsita cu caterisirea si cu anatema.

CANONUL 31 APOSTOLIC: Daca vreun prezbiter (preot), dispretuind pe episcopul sau, ar tine deosebit alta adunare si ar ridica alt altar, nestiind nici o vina asupra episcopului sau cu privire la dreapta credinta si dreptate, sa se cateriseasca – ca un iubitor de stapanire – si ca un tiran. Asemenea si ceilalti clerici si toti cei ce se vor aduna cu dansul sa fie caterisiti, iar laicii (mirenii) sa se afuriseasca.

CANONUL 5 AL SINODULUI DE LA ANTIOHIA (anul 341): “Daca vreun presbiter, ori diacon, defaimand pe episcopul sau, s-a despartit de Biserica si a facut adunare deosebita si a ridicat altar (biserica), si chemandu-l episcopul, nu s-ar supune, nici nu ar voi sa i se plece, nici sa-l asculte, fiind chemat intaia si a doua oara, acela desavarsit sa se cateriseasca, si nicidecum sa nu mai dobandeasca serviciul, nici sa nu mai poata primi cinstea sa. Iar de ar starui in a tulbura si razvrati Biserica, acela prin puterea externa sa se pedepseasca ca un tulburator”. (Vezi: Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, 1991, p. 285).

CANONUL 6 AL SINODULUI DE LA GANGRA (anul 340): “Daca cineva ar face slujbe bisericesti cu totul aparte si impotriva invataturii Bisericii, aducand defaimare Bisericii, si cu de la sine putere voieste sa slujeasca, nefiind in comuniune cu presbiterul, si impotriva aprobarii episcopului, sa fie anatema”. (Vezi: Arhim. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca, Buzau, 1999, p. 210).

CANONUL 10 AL SINODULUI LOCAL DIN CARTAGINA (anul 419): “Daca vreun prezbiter cumva, osandit (pedepsit) de episcopul sau, ingamfandu-se cu oarecare trufie si mandrie, ar socoti ca e dator sa aduca lui Dumnezeu cele sfinte despartit, ori sa ridice altar, unul ca acesta sa fie anatema”. (Vezi: Pidalionul cuprinzand Canoanele Sfintilor Apostoli, Canoanele Sinoadelor Ecumenice…, editia Bucuresti, 1992, p. 81-82.)

CANONUL 12 AL SFANTULUI SINOD AL NOUALEA LOCAL DE LA CONSTANTINOPOL spune printre altele: “… Sfantul si de Dumnezeu ajutatul sinod de acum, de acord cu Ecumenicul si Sfantul Sinod al VI-lea, a hotarat sa fie lepadati din cler cei ce liturghisesc in paraclise, ce sunt prin case, lepadarea din cler facandu-se, fireste, de catre episcopul locului. Iar daca unii, afara de acestia, patrunzand in case, vor indrazni sa se atinga de liturghie, fara de invoirea episcopului, acestia sa se cateriseasca, iar cei ce sunt partasi comuniunii (impartasirii) acestora sa se supuna afurisirii”. (Vezi: Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, 1991, p. 291).

REGULAMENTUL PENTRU ORGANIZAREA VIETII MONAHALE SI FUNCTIONAREA ADMINISTRATIVA SI DISCIPLINARA A MANASTIRILOR al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in Cap. IXInstantele de judecata pentru monahi – la

Art. 129 prevede: Sunt considerate abateri de gradul II si pedepsite conf. art 452 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane:

b) Savarsirea celor sfinte in afara de manastire, fara invoirea staretului si fara consimtamantul preotilor locali…

3. TUNDEREA IN MONAHISM A UNOR MINORI SI TINERI FARA RESPECTAREA CANOANELOR SI RANDUIELILOR BISERICESTI

In aceeasi declaratie scrisa, ierom. Calistrat recunoaste ca a savarsit mai multe calugarii ale unor tineri.

Trebuie stiut ca aceste tunderi in monahism s-au facut in secret, cei calugariti avand obligatia de a pastra cu mare grija secretul acesta. Orice crestin isi poate pune o serie de intrebari:

– de ce aceste calugariri au fost facute in secret, ca si cand ne-am afla in vremuri de persecutie si de ce persoanelor calugarite li s-a cerut sub juramant sa pastreze acest secret?

– nu cumva s-a urmarit crearea unei echipe de presiune impotriva autoritatii bisericesti si a ordinii canonice, din acesti asa-zisi calugari fara uniforme si fara randuiala, insa legati cu juraminte si fagaduinte de duhovnicul lor?

CANONUL 2 AL SFANTULUI SINOD AL NOUALEA LOCAL DE LA CONSTANTINOPOL pedepseste cu caterisirea pe cel ce tunde pe cineva in monahism fara stirea staretului sau: “… iar daca cineva se va vadi ca a tuns pe vreunul fara a fi de fata egumenul, care are datoria de a-l primi sub ascultare, acela sa se supuna caterisirii, ca unul care nu se supune canoanelor si strica buna randuiala monahiceasca… Caci tunderile cele fara de judecata si gresite necinstesc atat schima monahala, cat si numele lui Hristos fac sa se hulesca”. (Vezi: Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, 1991, p. 285).

Ierom Calistrat a facut schimnici, tineri de 17-18 ani, fara experienta nici macar a unei singure zile de vietuire in manastire. Pravila Bisericeasca da schimnicului urmatoarea definitie:

Se numeste schimnic monahul batran, care face fagaduinte si mai inalte, prin care se obliga la o sarcina a Crucii si mai grea, intre altele renuntand la orice fel de sarcina administrativ-pastorala bisericeasca, fie ca episcop si preot in manastire, nici chiar ca staret nu poate fi, decat in sihastrie cu binecuvantare speciala, spre a trai in adancime viata omului duhovnicesc”. (I Cor, 2, 7-16. Sf. Sofia, 2). (Vezi: Arhim. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca, Buzau, 1999, p. 201).

Pe langa intrebarea fireasca de ce ieromonahul Calistrat a pus pe umerii fragezi ai unor tineri elevi si studenti sarcini duhovnicesti atat de grele, pe care si calugari cu lunga experienta de manastire si imbunatatiti duhovniceste le evita, putem observa ca si conditiile materiale lipsesc: acesti schimnici ai parintelui Calistrat sunt niste copii, cel mult niste adolescenti si nicidecum “calugari batrani”, traiesc nu “in sihastrie” cum precizeaza definitia de mai sus, ci in mijlocul orasului, fara uniforma monahala, intr-un mediu ostil vietii sihastresti. De “binecuvantarea episcopala speciala” nici nu poate fi vorba, toate aceste acte savarsite de ierom. Calistrat facandu-se in secret, fara stirea staretului sau, cu atat mai putin a Chiriarhului, in persoana Inalt Prea Sfintitului Daniel.

Despre modul cum cineva poate ajunge schimnic si felul de vietuire al acestuia CANONUL 41 AL SINODULUI TRULAN (V-VI ECUMENIC) DE LA CONSTANTINOPOL (anul 692) spune urmatoarele: “Cei din orase sau sate, care vor sa se retraga in sihastrii si sa duca viata singuratica, trebuie sa mearga intai la manastire si sa se deprinda cu petrecerea in singuratate. Vreme de trei ani sa se supuna, cu frica lui Dumnezeu, celui mai mare peste manastire (staretului) si sa implineasca ascultarea intru toate si cum se cuvine, dand dovada de viata care a imbratisat-o de buna voie si din toata inima, adeverind despre aceasta superiorul locului (staretul). Dupa aceasta, alt an sa locuiasca afara de sihastrie, spre a se vadi mai bine scopul lor, fiindca astfel vor arata cu deplinatate ca nu cauta slava desarta, ci, prin liniste, urmaresc ceea ce este frumos. Implinindu-se acest timp, daca raman in ceea ce si-au ales, sa stea sihastriti, nefiindu-le ingaduit, de ar voi, sa paraseasca aceasta viata singuratica, afara de i-ar sili o nevoie si un folos obstesc, sau alta primejdie de moarte care i-ar chema; aceasta insa cu binecuvantarea episcopului respectiv”.

Nimic din cele scrise in acest canon nu a fost respectat de catre ierom. Calistrat: nu au fost respectate nici perioadele de cercetare, nu s-a cerut nici acordul staretului, nici binecuvantarea episcopului locului.

REGULAMENTUL PENTRU ORGANIZAREA VIETII MONAHALE SI FUNCTIONAREA ADMINISTRATIVA SI DISCIPLINARA A MANASTIRILOR al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, pe baza canoanelor, a traditiei si experientei monahale multiseculare, in Cap. II. B. Ispitirea canonica, la Art. 19 prevede: “Ispitirea canonica sau noviciatul dureaza de la primirea in manastire (schit) si pana la tunderea in monahism a celui admis. Timpul ispitirii canonice cuprinde trei stadii:

Primul stadiu este de la primirea in manastire pana la admiterea noului venit in randul fratilor (adica trei luni)

Art. 20Al doilea stadiu este de la admiterea in randul fratilor pana la imbracarea in haina monahala (dulama)…

Al doilea stadiu dureaza cel putin sase luni si cel mult trei ani.

… pe temeiul referintelor indrumatorului duhovnicesc, sunt recomandati Chiriarhului sa aprobe trecerea lor in randul rasoforilor.

Art. 21Al treilea stadiu este de la imbracarea hainei monahale (rasofor) si pana la tunderea in monahism.

Starea de rasofor dureaza cel putin sase luni si cel mult trei ani.

Cap. II. C. Tunderea in monahism

Art. 23Daca in timpul ispitirii canonice candidatul(a) da dovezi de suficienta pregatire si de chemare pentru monahism si daca si-a insusit temeinic pravilele calugaresti si, mai ales, Regulile Sfantului Vasile cel Mare, daca dovedeste ca-si da seama de rostul calugariei si numai daca a implinit varsta de 20 de ani, avand consimtamantul scris al duhovnicului si la recomandarea Consiliului Duhovnicesc si al staretului, Chiriarhul aproba tunderea in monahism

Art. 25Tunderea in monahism nu este ingaduit a se face decat numai in manastire (schit), de catre Chiriarh sau delegatul sau din cinul monahal…

Aceste invinuiri de mai sus, toate recunoscute in scris de catre ierom. Calistrat, au determinat decizia mitropolitana din 4 martie 2003 prin care susnumitul este oprit de la savarsirea oricarei Sfinte taine, ierurgii sau laude.

Insa, la judecata consistoriului ar putea fi cercetate si alte invinuiri aduse ierom. Calistrat:

4. FOLOSIREA NECANONICA A BUNURILOR ADUSE

MANASTIRII DE CATRE CREDINCIOSI

Unii dintre dumneavoastra apreciati milostenia parintelui Calistrat. Dansul n-a oferit bunuri personale ci bani si alimente din cele aduse de credinciosi pentru manastire (manastire aflata intr-o stare deplorabila, chiar daca este frecventata de multi pelerini care lasa diferite ofrande si sume de bani pentru restaurarea ei), iar milostenia s-a facut fara stirea superiorilor sai. Despre acest lucru Sfintele Canoane hotarasc:

CANONUL 7 AL SINODULUI DE LA GANGRA (anul 340): “Daca cineva ar voi sa ia darurile aduse pentru biserica, sau a le da celor afara de biserica (manastire), fara invoirea episcopului sau celui ce are aceasta insarcinare si n-ar voi sa asculte de socotinta acestuia, sa fie anatema”. (Vezi: Arhim. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca, Buzau, 1999, p. 210).

CANONUL 8 AL SINODULUI DE LA GANGRADaca cineva da sau ia vreun lucru fara voia episcopului sau a celui insarcinat cu administrarea facerii de bine, sa fie anatema, si cel ce da si cel ce ia”.

REGULAMENTUL PENTRU ORGANIZAREA VIETII MONAHALE SI FUNCTIONAREA ADMINISTRATIVA SI DISCIPLINARA A MANASTIRILOR al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in Cap. V – Viata de obste – la

Art. 91 prevede: Monahii nu pot sa imprumute pe cineva cu bunurile manastirii si nici sa imprumute de la cineva fara invoirea staretului. Nici milostenie nu pot face monahii din bunurile obstii fara aprobarea directa a staretului, fiindca bunurile date lor spre folosinta sunt ale comunitatii si ei nu se pot folosi de ele decat in hotarele trebuintei personale.

Manastirile, cu acordul Consiliului Economic, in frunte cu staretul, pot da ajutoare (bani, materiale, alimente) unor manastiri sau parohii sarace… precum si unor credinciosi bolnavi sau aflati in alte nevoi, avand, in prealabil, aprobarea Chiriarhului locului.

Acelasi Regulament, in Cap. IXInstantele de judecata pentru monahi – la

Art. 129 prevede: Sunt considerate abateri de gradul II si pedepsite conf. art 452 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane: (…)

e) Administrarea necinstita a averii manastirii.

5. CLEVETIREA SI DISCREDITAREA IERARHILOR SI PREOTILOR

De asemenea, nu este un secret pentru nimeni ca ierom. Calistrat defaima atat pe Chiriarhul sau cat si pe alti episcopi si preoti. Despre acest lucru Sfintele Canoane spun urmatoarele:

CANONUL 55 APOSTOLIC: “Daca vreun cleric ar ocari pe episcop, sa se cateriseasca; pentru ca «pe mai marele poporului tau nu-l vei grai de rau» (Faptele Apostolilor 23, 5)”. (Vezi: Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, 1991, p. 35).

CANONUL 56 APOSTOLIC: Daca vreun cleric ar ocari pe prezbiter sau pe diacon, sa se afuriseasca”. (Vezi: Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, 1991, p. 35).

REGULAMENTUL PENTRU ORGANIZAREA VIETII MONAHALE SI FUNCTIONAREA ADMINISTRATIVA SI DISCIPLINARA A MANASTIRILOR al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in Cap. IXInstantele de judecata pentru monahi – la

Art. 129 prevede: Sunt considerate abateri de gradul II si pedepsite conf. art 452 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane: (…)

g) Calomnia si acuzarea neintemeiata de fapte necinstite a capeteniilor si conducatorilor bisericesti, precum si participarea la adunari unde Biserica, autoritatile ei si fetele bisericesti sunt atacate si demnitatea lor stirbita.

De asemenea, conform sfintelor canoane, sunt considerate abateri grave de la disciplina bisericeasca si urmatoarele:

6. DIVULGAREA SECRETULUI SPOVEDANIEI

7. AMESTECUL IN VIATA BISERICEASCA A ALTOR EPARHII

8. PROVOCAREA DE NEINTELEGERI IN FAMILII

9. SLUJIREA IN PAROHII FARA ACORDUL PREOTILOR PAROHI

10. INSTIGAREA LA NEASCULTARE

11. INSTIGAREA LA DEZORDINE SI VIOLENTA IN INCINTA MITROPOLIEI

12. INSTIGAREA LA TULBURAREA SLUJBELOR BISERICESTI DE LA CATEDRALA MITROPOLITANA SI A ACTIVITATII CANCELARIEI EPARHIALE

SI ALTELE…

(a se vedea Canoanele Bisericii Ortodoxe, de Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca)

Cine poarta raspunderea indreptarii vietii bisericesti trebuie ajutat sa o faca, iar cine este chemat sa se indrepte, trebuie ajutat sa asculte apelul.

Conducerea Bisericii asculta si binecuvinteaza pe acei clerici si credinciosi care asculta si ei de conducerea bisericeasca.

Exarhatul monahal al Arhiepiscopiei Iasilor

Exarh eparhial,

Arhim. Clement Haralam

Iasi, martie 2003

Comentarii Facebook


Știri recente