Lacasuri monahale aflate in sarbatoare

Ultima ctitorie a Sf. Voievod Stefan cel Mare isi sarbatoreste hramul

Manastirea Dobrovat, judetul Iasi, este mentionata pentru prima data in documentul emis la Harlau in ziua de 26 noiembrie 1499. Ridicarea bisericii cu hramul ‘Pogorarea Sfantului Duh’ a inceput in anul 1503 si a fost finalizata in 1504. Un scurt istoric al lacasului ne-a fost relatat de catre parintele Mercurie, slujitor la Manastirea Dobrovat: ‘A fost construit intre 1503 – 1504 pe un vechi asezamant de sihastri si a fost pictat in anul 1529 in timpul lui Petru Rares, atat in interior, cat si in exterior. Pictura din naos este cea mai frumoasa din Moldova. Din pictura exterioara se mai pastreaza doar doua mici fragmente. In 1651, in timpul lui Vasile Lupu, manastirea este inchinata Manastirii Zografu de la Muntele Athos pana in 1863, la secularizarea lui Cuza. Pana la 1902 a functionat ca inchisoare, apoi a fost in totala parasire, pentru ca apoi sa devina orfelinat de fete si scoala agricola. Intre anii 1930 – 1948 a revenit vietii monahale, dar in 1948 a fost inchisa pana in 1990, cand a fost redeschisa ca manastire de maici, dar apoi ca manastire de calugari’. Desi este un lacas foarte vechi, Manastirea Dobrovat nu mai detine nici un obiect cu valoare de patrimoniu, acestea fiind instrainate in secolul al XIX-lea. Multe dintre odoare se gasesc astazi in patrimoniul altor lacasuri sau institutii din tara si strainatate. Parintele Mercurie ne-a mai spus ca ‘nu se mai pastreaza nimic, nici ca document scris, nici ca obiecte de patrimoniu intrucat, in 1860, un staret grec a trimis toate documentele, arhivele si tot ceea ce era mai important la Muntele Athos, iar in prezent nu avem nici un obiect. Exista carti de slujba din timpul lui Stefan cel Mare la Academia Romana din Bucuresti si la Manastirea Rila din Bulgaria, o Psaltire de la 1830 pastrata la un muzeu din Moscova, un epitaf si un epitrahil din timpul lui Stefan cel Mare pastrate la Muzeul National de Arte din Bucuresti, incat stiri despre viata monahala de la Dobvovat sunt foare putine’.

Manastirea Dragomirna se afla in sarbatoare

Ctitorit in anul 1602 de catre mitropolitul Anastasie Crimca, sfantul lacas a constituit un puternic centru de cultura, mai ales in secolul al XVI-lea, cand vietuitorii de aici au lucrat intens la copierea textelor religioase si la impodobirea acestora cu miniaturi. Despre contextul in care Manastirea Dragomirna a primit ca hram praznicul Pogorarii Duhului Sfant ne-a vorbit maica Heruvima, stareta manastirii: ‘Mitropolitul Anastasie era un mare iubitor de Biserica, lucru care este oglindit in frumusetea bisericii noastre pe care a ctitorit-o. Mitropolitul Anastasie Crimca a avut in minte si puterea cu care Duhul Sfant a intrarmat neamul romanesc sa biruie orice nazuinta vicleana si sa zdrobeasca orice intaritura pagana, dat fiind contextul in care s-a zidit biserica, Unirea celor Trei Principate la care a luat parte insusi mitropolitul Anastasie. Totodata, mitropolitul Anastasie Crimca a asezat acest hram ca poporul sa inteleaga ca este o binecuvantare si o mare cinste ca apartin acestei minunate Biserici Ortodoxe, pentru ca astfel sa aiba posibilitatea de a se impartasi din Duhul Sfant’. Maica Heruvima ne-a vorbit si despre viata de obste de la Manastirea Dragomirna, mentionand faptul ca ‘vietuitoarele din aceasta manastire, in afara de rugaciune, mai au si alte activitati care trebuiesc facute pentru a se sustine. Lucreaza la ateliere de pictura, broderie vesminte si croitorie. De asemenea, manastirea are si gospodarie anexa, mai avem doua case facute de IPS Pimen, in care putem gazdui pelerini atat din tara, cat si din strainatate, in jur de 200 de persoane’.

Manastirea Cotumba, judetul Bacau, isi sarbatoreste hramul

Asezamantul monahal dateaza documentar din anul 1763, insa a fost sfintit abia in anul 1929. Mai multe detalii in acest sens am aflat de la parintele Daniel Enea, corespondentul Radio TRINITAS la Moinesti: ‘Manastirea Cotumba, din comuna Agas, Protopopiatul Moinesti, judetul Bacau, are stravechi origini si din actul de sfintire de la 27 octombrie 1929 semnat de PS Ilarion Bacauanul se mentioneaza ca ea dateaza de la anul 1763. A fost distrusa in perioada anilor 1916 – 1918, dar restaurata prin Comisia Monumentelor Istorice cu ajutorul credinciosilor din aceasta zona. In perioada anilor 1916 – 1977, sfantul locas a servit ca biserica de parohie. Din 1977 pana in 1995 trece parca in uitare. Desi a fost refacuta prin contributia credinciosilor din parohia Cotumba si sfintita pe 27 iulie 1987 de catre PS Ioachim Vasluianul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului si Husilor, ea a continuat sa ramana oarecum izolata. In ziua de 9 martie 1995 a fost reinnodata viata monahala, fiind de data aceasta o manastire de maici’.

Comentarii Facebook


Știri recente