La Catedrala patriarhala, Sf. Liturghie a fost oficiata de IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale si Meridionale

La Catedrala patriarhala, Sf. Liturghie a fost oficiata de IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale si Meridionale, impreuna cu PS Ambrozie Sinaitul, Episcop vicar patriarhal. Cuvantul de invatatura a fost rostit de catre IPS Parinte Mitropolit Iosif care a explicat credinciosilor prezenti sensul a doua minuni infaptuite de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos si care au fost prezentate in pericopa evanghelica din aceasta duminica. IPS S-a referit mai intai la minunea vindecarii de catre Iisus a unei femei ce avea scurgere de sange: ‘Cine era Hristos pentru aceasta femeie bolnava cu scurgere de sange? Stiti ce inseamna o boala ca aceasta? De 12 ani sa se scurga din tine puterea, pentru ca sangele este cel care poarta viata in trupul nostru, sangele este si simbolul vietii, dar el poarta viata in noi, viata cea de toate zilele, viata trupului. A pierde sange timp de 12 ani inseamna a pierde putin cate putin viata si puterea si capacitatea de a trai zi de zi, si aceasta femeie stia ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu, ca este Cuvantul lui Dumnezeu intrupat? Ea a auzit ca Iisus, pe langa faptul ca vorbeste si face, adica insoteste cuvantul care are putere multa cu fapta, adica propovaduia poporului, dar si alina durerile si suferintele poporului. Aceasta femeie s-a apropiat, cine stie cu cata credinta si cu cata indoiala, dar ca la o ultima sansa a ei, pentru ca a cautat pe la medici, pe la invatati, cheltuindu-si bruma de avere pe care probabil nici nu o avea, la medici ca sa o vindece, si nimeni n-a putut sa o vindece. Nu creste credinta numai asa ca vrem noi. Rugaciunile ei a facut-o ca in acea zi cand Mantuitorul era in locul acela sa fie si ea, dar in prezenta lui Hristos a crescut si credinta ei, ca rugaciunile ei s-au implinit si a cuprins-o aceasta incredere uriasa in Hristos, s-a apropiat si s-a vindecat. Dar, oare, nu stia Hristos care a simtit ca a iesit o putere din El, nu simtea si nu stia cine este aceasta femeie, dar a vrut sa fie o marturie inaintea tuturor, o marturie a credintei’.

IPS Iosif s-a referit apoi la cea de-a doua minune a Mantuitorului Iisus Hristos prezentata in pericopa evanghelica de astazi, respectiv la invierea fiicei lui Iair, care era mai marele Sinagogii din Capernaum:’Invierea fiicei lui Iair, un om care iL cunostea pe Dumnezeu si care nici nu trebuia sa-L accepte pe Hristos ca Mesia, pentru ca majoritatea invatatilor din poporul Israel, majoritatea conducatorilor poporului nu l-au primit pe Hristos, n-au vrut sa auda de El, pentru ca aveau alte norme, alte criterii de a-L primi pe Mesia, pe Cel care trebuia sa scoata poporul din robie, si iata ca acest invatat, acest rabin, il cauta pe Hristos si iL roaga sa vina in casa lui, pentru ca fiica lui este bolnava, dar fiica moare, si apropiindu-se Mantuitorul ii spun: ‘Nu te mai duce, nu te mai osteni, caci a murit’ si’ din nou’ Mantuitorul apeleaza la credinta lui. ‘Crede numai si se va mantui fiica ta’. Mantuitorul o ridica din moarte, o recheama din moarte si o da parintilor ei’.

Totodata, IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale si Meridionale, a evidentiat mesajul care se desprinde din pericopa evanghelica citita in aceasta duminica: ‘Minunea cea mai mare nu este faptul de a fi vindecat, ci credinta este cea mai are minune, pentru ca atunci cand suntem tintuiti la pat de o boala oarecare, pe care o vedem, o simtim, stim despre ce este vorba, dar cand nu avem credinta suntem morti si suntem intr-un fel tintuiti pe un alt pat. Ne gandim uneori: ‘Doamne, sa facem sa cresca credinta noastra. Cum sa avem credinta’? Iata ca ne invata aceasta femeie astazi, ca sa cresca si credinta noastra. Cum oare ne intarim noi in credinta in zilele noastre, pentru ca daca suntem bine, sanatosi, daca avem bunastare, cum putem sa trecem prin lumea aceasta fara sa ne legam sufletul? Sa ramanem, sa trecem, sa traim in lume, sa ne folosim de toate bunatatile pe care Dumnezeu ni le da in dar si sa nu ne lasam omorati, sa nu ne lasam orbiti de toate acestea. Sa nu uitam niciodata, oricine am fi, orice am fi in lumea aceasta, in orice stare sociala, in orice loc ne-am afla in lumea aceasta, in societatea in care traim, in mijlocul comunitatii noastre, sanatos sau bolnav, avut sau sarac, cu putere in societate sau un om oarecare, sa nu uitam ca ceea ce da viata sufletului si vietii noastre este credinta in Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, care singur ne poate mantui din toate’.

Comentarii Facebook


Știri recente