La Catedrala Mitropolitana din Iasi s-a oficiat aseara slujba Canonului Sfantului Andrei Criteanul.

Canonul cel Mare a fost alcatuit de Sfantul Andrei, Episcopul Cretei, in secolul al VIII-lea. Sfantul Andrei Criteanul a trecut la cele vesnice in anul 726, fiind unul dintre cei mai de seama imnografi ai Bisericii. Este un canon de pocainta pentru pacatele noastre, la care participa toti crestinii ortodocsi.

La Catedrala Mitropolitana din Iasi, slujba Canonului Sfantului Andrei Criteanul a fost oficiata de un sobor de preoti si diaconi in frunte cu Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, care in cuvantul sau de invatatura a subliniat faptul ca Sfantul Andrei Criteanul este pentru noi un dascal al pocaintei si un impreuna rugator pentru iertarea pacatelor: ‘In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.Amin. Milueste-ma, Dumnezeule, milueste-ma!

Prea Cuviosi si Prea Cucernici Parinti, iubiti credinciosi si credincioase,

Cu slujba Canonului celui Mare a Sfantului Andrei Criteanul savarsita in aceasta seara incepe perioada intensa de pocainta a Sfantului si Marelui Post al Sfintelor Pasti. Canonul Sfantului Andrei Criteanul este cel mai mare canon de pocainta, intr-o alcatuire de smerenie si plina de arta a vindecarii sufletului, folosind deodata rugaciunea, cantarea si teologhisirea pe baza Sfintei Scripturi. Acest canon de pocainta este o capodopera a literaturii liturgice penitentiale a Bisericii Ortodoxe, pentru ca odata cu indemnul la pocainta, acest canon ne antreneaza in lucrarea de vindecare si de inviere a sufletului din moartea pacatului. Sfantul Andrei Criteanul, autorul acestui canon, a fost el insusi un om al pocaintei care a adunat in tot ceea ce ne-a lasat noua ca alcatuire liturgica de pocainta pildele si duhul de pocainta al multor persoane din Vechiul Testament si Noul Testament. Pentru a nu se da pe sine pilda de pocainta, a dat ca pilda de pocainta pe toti cei pe care Dumnezeu i-a invrednicit pentru sinceritatea lor sa dobandeasca iertarea pacatelor prin pocainta. Sfantul Andrei Criteanul devine pentru noi un dascal al pocaintei si un impreuna-rugator pentru iertarea pacatelor.

Postul Sfintelor Pasti este o perioada de pocainta. Deci, postul nu este un scop in sine, nu postim doar pentru ca sa ne aflam in starea de post, ci postim cu un scop precis, anume acela de a ne pocai. Postul este un ajutor pentru pocainta; nu postim ca sa facem economii, nu postim pentru ratiuni de estetica a trupului, ci postim pentru ca ne pocaim. De aceea, postul insusi este o cale de a pune pe om in starea de smerenie. Pocainta adevarata cere mai intai smerenia recunoasterii limitelor noastre si a dependentei noastre de Dumnezeu, Datatorul vietii. Prin pocainta recunoastem nu numai ca am gresit, dar recunoastem ca am fi putut savarsi mai multe fapte bune si nu am facut. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca vom fi judecati nu numai pentru relele pe care le-am facut, ci si pentru binele pe care am fi putut sa-l facem si nu l-am savarsit. Orice om este pacatos in intelesul ca daca nu a pacatuit cu lucrul sau cu fapta, a pacatuit cu cuvantul sau cu gandul. Chiar daca a pacatuit mai putin, totusi trebuie sa se pocaiasca si pentru faptul ca ar fi putut savarsi adesea mai mult bine in viata si nu a facut. Pocainta este asadar singura usa de intrare in Imparatia Cerurilor. Nimeni nu poate sa se mantuiasca fara pocainta. Mantuitorul Insusi a fost fara de pacat, dar a luat asupra Sa pacatul lumii si a primit botezul pocaintei, al lui Ioan in Iordan, desi nu avea nevoie de acest botez, dar a facut-o pentru noi ca sa ne dea pilda de smerenie si de pocainta. Acest fapt arata ca nu exista posibilitatea mantuirii fara pocainta. In rugaciunile noastre se spune clar ca Dumnezeu nu trece pacatul cu vederea, ci a pus pocainta spre indreptare; nu trece pacatul cu vederea, nu-l aproba, nu-l accepta, pentru ca este contrar sfinteniei lui Dumnezeu; il trece insa cu vederea si-l iarta atunci cand omul il recunoaste si cere iertare pentru pacat. Deci, scopul principal al postului este sa ne ajute sa traim in stare de pocainta si sa ne ajute sa cerem iertare lui Dumnezeu. Nu se concepe post crestin fara rugaciune; prin postire ne punem in stare de smerenie; prin smerenie ne punem in stare de rugaciune; iar prin rugaciune cerem iertarea pacatelor si refacerea legaturii noastre cu Dumnezeu. Pentru a intelege mai bine ce inseamna aceasta lucrare de pocainta, de cerere si iertare de pacate, de vindecare a sufletului din pacat ca pregatire a noastra si urcus al nostru spre Inviere, trebuie sa ne aducem aminte ce ne invata Sfanta Scriptura despre pacat, aceasta boala a sufletului. Sfanta Scriptura ne arata ca pacatul este incalcare Legii sau a voii lui Dumnezeu. Primii oameni care au pacatuit au fost Adam si Eva care au incalcat voia lui Dumnezeu, neascultand de El. Neascultarea de Dumnezeu este definita cea mai simpla data pacatului; prin neascultare de Dumnezeu, prin neinfranare de a manca din pomul oprit, Adam si Eva au fost scosi din Rai. Neascultarea fata de Dumnezeu nu este o simpla incalcare a unei legi exterioare. Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu pentru a trai in comuniune de viata si iubire cu El. Incalcarea voii lui Dumnezeu, neascultarea produce o tulburare nu numai in relatia noastra cu Dumnezeu, ci o tulburare in relatia noastra cu ceilalti si cu intreaga creatie. Cata vreme erau ascultatori fata de Dumnezeu, Dumnezeu se plimba cu Adam in racoarea serii, mergeau pe acelasi drum; vointele lor nu se contraziceau; Dumnezeu mergea alaturi de om si omul mergea alaturi de Dumnezeu.’

Comentarii Facebook


Știri recente