Jonathan Jackson: Doar smerenia lui Hristos și iubirea de vrăjmași pot combate ideologiile actuale

Ideologiilor care intră în conflict cu învățătura de credință nu le putem opune o altă ideologie – fie ea și de sorginte creștină. Nu ar face decât să adâncească dezbinarea. Doar Hristos ne unește. Ideologiile le putem combate doar cu smerenia și iubirea Lui, spune Jonathan Jackson, actor și cântăreț american convertit la Ortodoxie.

Actorul a acordat Agenției de știri Basilica un interviu exclusiv în format video. Prezentăm mai jos transcrierea integrală.

Basilica.ro: Este pop-rockul un mod de a predica prin muzică în lumea de azi? Putem prin această muzică să le dezvăluim Ortodoxia oamenilor?

Jonathan Jackson: Este o întrebare foarte bună și mi-e greu să răspund la ea, pentru că necesită multe nuanțe. Aș spune că scopul principal al artei este să trezească inima și mintea. Nu e vorba neapărat de a predica, ci mai degrabă de a revela. Inima omului este tainică în privința căilor prin care cineva este atras spre viața duhovnicească, spre dragostea lui Hristos.

Uneori, dacă artistul este prea concentrat pe ideea de predică, aceasta poate îi poate împiedica pe ascultători să-și deschidă inima. Cred că artiștii trebuie să compună cântece, să scrie și să picteze lucruri care vin din profunzimea personalității lor, din autenticitatea a ceea ce sunt.

Iar dacă acolo este ceva din frumusețea tainică a întâlnirii cu Hristos, aceasta ar trebui să iasă în mod firesc la suprafață.

Am văzut mereu aceasta de-a lungul istoriei. Există o conexiune strânsă între Hristos și arte, e ca și cum ar fi menite unele pentru Celălalt.

Basilica.ro: Nu vă rușinați niciodată să vă mărturisiți credința într-o societate mai degrabă ostilă față de creștinism. Ași fost vreodată ridiculizat pentru credința dumneavoastră?

Jonathan Jackson: Cred că în vremea noastră oricine își exprimă vocal credința în Hristos se va confrunta cu un oarecare grad de împotrivire și persecuție. Cei din industria divertismentului, tinerii care frecventează universitățile, sau angajații.

Va fi o tensiune acolo unde suntem înconjurați de ideologii care se împotrivesc lui Hristos și Revelației Creștine. Există astfel de lucruri, dar nu mă concentrez asupra lor. Oamenii au căile lor și motivele lor atunci cânt trec prin astfel de episoade. Există multă tensiune și presiune în vremea noastră.

Dar cred că soluția nu este să opunem acestor ideologii o altă ideologie, fie ea și de sorginte creștină. Revelația lui Hristos nu este o ideologie. Este revelarea unui Dumnezeu personal.

Cred că trebuie să opunem ideologiilor mila și dragostea, harul și adevărul, nu propria noastră ideologie – aceasta nu ar face decât să adâncească dezbinarea dintre oameni.

Basilica.ro: Ce sfat aveți pentru cei care evită să-și mărturisească credința din acest motiv?

Jonathan Jackson: Oh, ce întrebare grea… Cred că toate acestea se reduc la „îndrăgostirea” de Hristos în plan personal. Tot ce facem izvorăște din acest loc lăuntric și este o călătorie pe alocuri întortocheată.

Aceasta îmi amintește că dacă, prin harul lui Dumnezeu, începem  să avem teamă de Domnul, aceasta se va reflecta mai degrabă prin smerenie, minunare și venerație – căci nu este o teamă lumească de o oarecare  divinitate mânioasă.


Uitați-vă la teama sănătoasă și frumoasă a copilului de părinții săi: nu este teama de ce anume ar putea să-i facă rău aceștia, ci sentimentul pe care ei i-l inspiră când intră în cameră – impun prin faptul că sunt mai mari și mai cunoscători și cu vocea mai puternică.

Dacă relația copilului cu părintele este una sănătoasă, copilul va simți față de cel din urmă o teamă sfântă, asemănătoare „fricii de Dumnezeu”.

Când ne temem de om, ne pierdem teama de Dumnezeu. Iar când avem această teamă frumoasă și sfântă de Domnul , prin harul Duhului Sfânt, nu ne vom mai teme de oameni, un ne va mai păsa ce spun alții despre noi. Cred că pentru acest motiv merită să cerem Sfântului Duh să ne sporească teama aceasta sfântă și frumoasă de Dumnezeu.

O spun din nou, este vorba despre relația personală de iubire cu Hristos. Și nu suntem noi cei care L-am iubit primii. El este cel Care ne-a iubit primul, după cum ne spune Sf. Ioan în Evanghelia sa. El ne-a iubit primul. Este revelația primirii frumosului, binelui, milei și iubirii lui Hristos.

Dacă noi credem cu adevărat că El S-a suit de bunăvoie pe Cruce nu numai pentru păcatele lumii, ci și personal pentru mine și pentru tine, ca și cum nu ar mai fi fost vorba de nimeni altcineva. Atât de personală este semnificația faptului că Hristos a luat asupra Sa păcatele noastre.

Această descoperire dă naștere unei iubiri și recunoștințe incredibile, iar din acest punct de vedere sfinții și Părinții Bisericii ne arată de unde să luăm curaj. Este revelația milei și harului lui Dumnezeu.

Basilica.ro: Cinstiți în mod special un anumit sfânt român?

Jonathan Jackson: Ce întrebare minunată, având în vedere că facem parte dintr-o parohie românească de aproximativ un an, ceea ce reprezintă o experiență incredibilă pentru mine și parohia mea. Abia acum aflu despre unii sfinți români.

În mod interesant, acum îmi vin în minte doi care nu au fost canonizați încă. Totuși eu și numeroși alți oameni credem că vor fi: Părintele Gheorghe Calciu și Părintele Arsenie Boca.

Despre părintele Gheorghe Calciu am aflat în urmă cu câțiva ani și am fost copleșit de povestea vieții sale. Am urmărit și documentarul despre viața lui și am întâlnit câțiva oameni care l-au cunoscut. Este un mărturisitor și sfânt al vremurilor noastre.

De curând am aflat câte ceva și despre Părintele Arsenie Boca și am fost profund impresionat de ceea ce am simțit odată cu întâlnirea pe care am avut-o cu povestea vieții sale. După ce i-am citit viața am fost la liturghie și am simțit ceva foarte profund. Simțeam foarte mult har, astfel că sunt nerăbdător să aflu cât mai multe despre el și alți sfinți români.

Un prieten minunat al nostru ne-a dat de curând o listă cu sfinți români despre care merită să ne informăm, lucru pe care abia aștept să îl fac.

Basilica.ro: Ce sfânt ocrotitor aveți? Familia dumneavoastră are și ea vreun sfânt ocrotitor?

Jonathan Jackson: Ocrotitorul meu este Sf. Ioan Teologul. Am simțit dintotdeauna o legătură profundă cu el încă din vremea când încă nu știam ce înseamnă comuniunea cu sfinții. Am crescut fără Revelația creștină în viața ,ea, dar mă simțeam apropiat de Sf . Ioan, Evanghelia lui fiind preferata mea în anii de formare. Am simțit mereu o legătură profundă cu el și cu epistolele sale cuprinse în Noul Testament.

Apropierea sa de Maica Domnului este și ea tainică și puternică. Când Hristos îi spune Sf. Apostol și Evanghelist Ioan: „Iată mama ta”, și îi spune Fecioarei Maria: „Femeie, iată fiul tău!”

E o mare taină aici și simt că Sf. Ev. Ioan mă ajută să mă apropii de Maica Domnului, fiindcă eu nu am fost educat să o cinstesc. Astfel, sunt recunoscător că rugăciunile sfântului mă ajută în relația mea cu Născătoarea de Dumnezeu.

Sunt binecuvântat și onorat că am ajuns în Grădina ei din Sfântul Munte de mai multe ori. A fost o binecuvântare de nedescris să experimentez harul Maicii Domnului.

Nu avem un sfânt al familiei. Sf. Nicolae, făcătorul de minuni, este ocrotitorul spiritual al fiului nostru cel mai mare. Sf. Mc. Anastasia este ocrotitoarea fiicei noastre. Iar Sf. Ap. Tit este ocrotitorul celui mai mic fiu al nostru. Sf. Elisabeta Feodorovna a Rusiei este ocrotitoarea soției mele.

Avem o icoană extraordinară pe care am primit-o în dar și pe care o prețuim enorm, în care sunt pictați toți acești sfinți.

Nu avem un sfânt ocrotitor al familiei. Poate că vom avea cândva.

Basilica.ro: Trăim vremuri în care corectitudinea politică devine prevalentă și contrazice uneori învățătura ortodoxă. Ce părere aveți despre această tendință și ce sfat aveți pentru creștini în legătură cu aceasta?

Jonathan Jackson: Ajungem din nou la dezbinarea din cultura noastră actuală. E foarte dificil, pentru că din nou lucrurile trebuie nuanțate.

Una dintre dificultățile noilor medii de comunicare, printre care și rețelele de socializare online, este că oamenii și-au pierdut abilitatea de a purta conversații și dialoguri bazate pe un profund respect reciproc, iar oamenii s-au retras fiecare în colțul lui ideologic și nu fac în principal decât să arunce cu pietre unii în alții.

Cred că rolul creștinilor ortodocși este să caute Calea Împărătească. Hristos este cel Care ne unește. Este Chipul Dumnezeului nevăzut și icoana omului adevărat, a umanității adevărate. Iată ceva ce nu trebuie pierdut din vedere.

Totodată, Hristos a spus că a venit să aducă „sabie”. Este ceva legat de nevoia de a rămâne în adevăr.

În general, cred că corectitudinea politică a scăpat de sub control și înăbușă libertatea de expresie și libertatea multor oameni de a se conecta între ei, iar aceasta este o mare problemă.

Repet, însă, soluția problemei nu este să adoptăm un duh militant și legalist. Creștinii ortodocși nu trebuie să adopte mentalitatea fariseică de a combate dificultățile lumii.

Tot ce trebuie să facem este să rămânem conectați la Sfânta Tradiție, la viețile sfinților și la viziunea Sfinților Părinți ai Bisericii: aceea că Biserica este Spitalul al bolnavilor și că pe calea mântuirii primim Terapie Divină. Să-l lăsăm să arunce cu piatra spre lume pe acela dintre noi care este fără de păcat, știți?…

Toți avem păcatele noastre. Unul dintre cele mai frumoase lucruri din Ortodoxie este că ea ne învață să ne concentrăm pe propria nevoie de Dumnezeu și pe propria pocăință: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”.

Înainte de împărtășire, ne rugăm în fiecare duminică: „…dintre care cel mai păcătos sunt eu”. Aceasta ni s-a predat.

Părintele Arsenie (Boca) spunea ceva care repetă și afirmațiile Sfinților Siluan și Paisie, ceva despre care vorbesc toți sfinții zilelor noastre și e important să-i ascultăm: că smerenia este cea mai înaltă dintre virtuți.

Sfântul Paisie și Sfântul Siluan: smerenia lui Hristos și iubirea de vrăjmași. Doar acestea vor mai putea mișca oamenii care sunt, îmi permit să o spun, reprogramați și posedați de ideologii. Doar acestea vor mai putea trage oamenii înapoi din mentalitatea de turmă și frenezia ideologică – fie ea de dreapta, de stânga, sau de orice alt fel.

Ceea ce îi va mai putea salva de aceasta este smerenia lui Hristos și iubirea de vrăjmași. Aceasta este frumusețea despre care Dostoievsky spune că va salva lumea.

Mă rog cu smerenie să nu pierdem duhul  Ortodox, care este adevărata slavă. Mă rog cu smerenie să nu pierdem adevărata slavă a smereniei lui Hristos și a iubirii de vrăjmași. Acestea nu pot fi mimate.

Aici este adevărata luptă duhovnicească: să ne vom iubim vrăjmașii, să ne rugăm pentru cei care ne persecută și să nu-i judecăm pe ceilalți – în tot acest timp rămânând în adevăr și păstrând Revelația.

Făcând aceasta, în cele din urmă oamenii vor începe să întrevadă această frumusețe și apoi poate că și-o vor și dori în viețile lor.

E nevoie să rămânem puternici și curajoși, dar și înțelepți. De fapt, înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii, după cum spune Domnul.

(Se închină – n. ed.) Iertați-mă pentru tot ce nu a fost în Duhul Sfânt din ceea ce am spus. Mă rog la Dumnezeu să vă binecuvânteze. Și vă rog să vă rugați pentru mine, continuând totodată să ne bucurăm împreună de biruința lui Hristos asupra morții.

Vă iubesc!

Vezi și:

Foto credit: Captură de ecran

Comentarii Facebook


Știri recente