Izvorul Tămăduirii de la Dervent

Biserica Ortodoxă prăznuiește astăzi, 9 aprilie, Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare care este închinată Maicii Domnului și care datează din secolul al V-lea al primului mileniu creștin. Praznicul face referire la vindecarea unui orb care și-a recăpătat vederea după ce glasul Maicii Domnului i-a spus împăratului Leon cel Mare să-l ducă să se spele cu apa dintr-un izvor din apropierea Constantinopolului. Ulterior, pe acel loc, împăratul Leon a ridicat o biserică. Aceasta a primit hramul ‘Izvorul Tămăduirii’.

În țara noastră, sărbătoarea capătă semnificații deosebite în locuri în care tradiția creștină interferează cu informația istorică conferind astfel evenimentului valențe spirituale cu totul speciale. Un asemenea loc este Mănăstirea Dervent din Arhiepiscopia Tomisului, unde slujba praznicului Izvorului Tămăduirii se săvârșește pe locul unde însuși Apostolul nostru, Sfântul Andrei, a făcut să apară un izvor tămăduitor.

Tradiția spune că împăratul Leon (457-474), pe când era tânăr, încă neîncoronat, se plimba printr-o grădină din imediata apropiere a vechii cetății bizantine. Acolo ar fi întâlnit un bătrân orb cu care a discutat mult despre Dumnezeu și Învierea Fiului Său. După un timp, bătrânul l-ar fi rugat pe împărat să-i dea apă și să-l ducă în cetate. Tânărul împărat a căutat în jur un izvor, dar nu a găsit. În momentul acela însă Maica Domnului i-a spus: ‘Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și, luând cu mâini apă tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați’. Așa a găsit tânărul Leon un izvor din care a dat să bea orbului și l-a spălat pe față. Apa l-a vindecat imediat pe orb, iar tânărul Leon a exclamat: ‘Maica Domnului, ești aici! Te-am găsit.’

Tradiția mai spune că împăratul a ridicat pe acel loc o biserică și că Maica Domnului s-a arătat oamenilor vindecându-le suferințele. Mai târziu, împăratul Justinian (526-575), suferind de o boală grea, a venit la acest izvor și s-a vindecat. El a ridicat, drept mulțumire, o biserică, distrusă de turci în 1453. Ruinele acesteia se mai văd încă și acum. Rezistând tuturor vicisitudinilor, creștinescul izvor mai există și astăzi la Constantinopol. Și, ca și în vremurile acelea, în pofida vicisitudinilor, mii de credincioși vin la izvor pentru a primi ajutorul Maicii Domnului.

În amintirea faptelor petrecute în secolul al V-lea la minunatul izvor, Părinții Bisericii au hotărât ca prima vineri de după Paști să fie închinată Maicii Domnului.

Priveghere, Maslu, Acatist și Sfânta Liturghie

Mănăstirea Dervent, poartă importantă și tradițională a creștinismului românesc, posesoarea unui izvor tămăduitor, s-a redeschis aseară la ora 19:00 miilor de credincioși sosiți aici din toată țara și din diasporă, odată cu slujba privegherii. La ora 24:00, preoții au săvârșit Sfântul Maslu chiar la izvorul despre care tradiția spune că ar fi țâșnit din pământ în locul în care Apostolul Andrei a împuns piatra cu toiagul.

Conform tradiției, după cum ne-a relatat părintele arhimandrit Andrei, starețul Mănăstirii Dervent, astăzi, după Acatist și Sfânta Liturghie, pelerinii pornesc în procesiune la minunatul izvor care se află la peste 200 m de biserică. Aici au loc sfințirea apei și botezarea credincioșilor. Ca de fiecare dată, la această sărbătoare de la Dervent este prezent arhipăstorul locului, Înalt Preasfințitul Teodosie.

Ca și în vremurile de început ale sărbătorii, și praznicul de la Dervent este o smerită mulțumire pentru minunile făcute de-a lungul anilor la acest izvor, dar și în multe alte locuri de acest fel din lumea creștină. Agheasma pe care preoții o fac în această zi în toate bisericile ortodoxe amintește de apa vindecătoare din izvoarele pe care Maica Domnului le-a dăruit lumii.

Așezarea sărbătorii închinate Maicii Domnului în această zi nu este întâmplătoare. În Vinerea Patimilor, Maica Domnului a stat lângă Crucea lui Hristos, din care au izvorât viață și mântuire. Din acest motiv, Vinerea Izvorului Tămăduirii simbolizează, prin Maica Domnului, harul vindecător al lui Hristos. De aceea, Fecioara Maria este cinstită într-un mod deosebit, ca aceea care mijlocește rugăciunile credincioșilor.

Drumul duhovnicesc spre Izvorul Sfântului Andrei

Drumul de la biserică la izvorul tămăduitor de la Dervent este într-un alt fel un drum al mântuirii, un drum duhovnicesc spre locul împărtășirii cu Mântuitorul Iisus Hristos. Această cale orientată spre Răsărit, ‘urcând ușor și drept spre cerul azuriu al Dobrogei și căutând Ierusalimul Ceresc’, cum spune un părinte al locului, ne pune în stânga, cam pe la jumătatea ei, spre alegere, perspectiva celeilalte căi: cea spre buruieneala locului și a zilei, spre mlaștina de jos, din buza Dunării, spre neunde. Un altfel de drum, șerpuitor, plin de neprevăzut, spre prăpastie, care ne lasă aparent descoperiți în fața măreției lucrării Celui din Începuturi. Dar tocmai această posibilă opțiune sălbatică ne dă dimensiunea exactă a puterii lui Hristos și a relației noastre cu El. Această cărare spre neunde ne redescoperă forța credinței în Mântuitor. De aceea mergem mai departe, spre izvor. Un loc binecuvântat, simplu, protejat de un paraclis ridicat în cea mai firească dăinuire a stilului vechii arhitecturi dobrogene.

Față către față cu Apostolul începuturilor noastre creștine

Sub bolțile paraclisului, ne redescoperim pe noi românii cei din veacuri, cu toate ale noastre. Aici, la Izvorul Tămăduirii neamului nostru, vedem trecând prin fața ochilor pe însuși Apostolul Andrei, împărtășind cuvântul Evangheliei lui Hristos, însetatului popor de la Istru. Episoadele acelui început se desfășoară în fața ochilor noștri, de la gestul lui Andrei, al datului cu bățul în piatră, asemenea celui al lui Moise, pentru ca apa să țâșnească afară pentru însetații vremii. Apoi, botezul strămoșilor noștri, încununarea martirică a ucenicilor Primului chemat în antica cetate a Derventului, vindecarea miraculoasă a unui ciobănaș surdomut, chipul părintelui Elefterie care ne amintește despre osteneala marelui preot pentru ridicarea acestui lăcaș sfânt, iar pe peretele interior al zidului din față al paraclisului, icoana hramului celui mai cunoscut de credincioșii mănăstirii: Izvorul Tămăduirii.

‘De sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, în mănăstirea noastră, credincioșii se împărtășesc din vindecările apei izvorului tămăduitor, care în această zi primesc, alături de mijlocirile Maicii Domnului, și pe cele ale Sfântului Apostol Andrei. Pentru noi, pentru obște, dar și pentru miile de credincioși care vin an de an aici, acest hram ne aduce bucuria împlinirii rugăciunilor noastre către Maica Domnului, ocrotitoarea credincioșilor, monahilor și a Mănăstirii Dervent’, ne mărturisește părintele arhimandrit Andrei, starețul mănăstirii.

Izvoare tămăduitoare din alte mănăstiri românești

În țara noastră există mai multe izvoare ale tămăduirii în jurul cărora, cu prilejul acestui praznic, mii și mii de creștini vin să se împărtășească din binefacerile apei sfințite. Amintim printre ele izvorul de la Biserica Greacă din Brăila, unde tradiția spune că, acum câteva sute de ani, în timpul unor reparații la biserică, de sub altar a izvorât un fir de apă, despre care credincioșii spun că este vindecătoare de boli trupești și sufletești. La Mănăstirea Ghighiu din județul Prahova există un alt izvor tămăduitor, lângă care se află o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, adusă din Siria. Se spune că episcopul sirian care a adus icoana ar fi căzut în genunchi în mănăstire pentru a cere iertare Maicii Domnului pentru că a luat icoana de unde se afla. A doua zi, în acel loc a izvorât un izvor.

Și la Mănăstirea Horăicioara din județul Neamț există un izvor cu apă vindecătoare și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Mai trebuie amintit și izvorul de la Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă din județul Argeș, despre care se spune că începe să izvorască chiar în ziua praznicului de astăzi (Articol realizat de Dumitru Manolache și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 9 aprilie 2010).

Comentarii Facebook


Știri recente