Izvoare și documente despre Taina Maslului de ieri și de azi

Taina Sfântului Maslu își găsește loc cu greu în majoritatea lucrărilor dedicate Sfintelor Taine. Există foarte puține cărți în care poți identifica mai mult de câteva pagini repetitive asupra acestei Taine de o importanță majoră în cultul Bisericii Ortodoxe. Care sunt cauzele acestei lipse de eficacități teologice în această direcție și cum ar putea ea să fie remediată pe viitor?

La o căutare sumară asupra Tainelor în general, putem identifica enorm de multe lucrări dedicate Tainei Euharistiei, Tainei Botezului, Mirungerii și Cununiei. Se găsesc de asemenea multe cărți despre Taina Pocăinței. Taina Preoției nu beneficiază de multe lucrări în mod direct, dar sunt numeroase apariții care discută fie lucrarea pastorală a preotului, fie tratatele despre preoție ale unor Sfinți Părinți importanți, precum Grigorie Teologul, Efrem Sirul sau Ioan Gură de Aur. Când încercăm să ne îndreptăm atenția asupra Tainei Sfântului Maslu, avem parte de un șoc. Până anul acesta, când Sfântul Sinod a proclamat anul 2012 An omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor, lipsa de lucrări și studii asupra acestei Taine se resimte serios. Spre deosebire de Biserica Romano-Catolică, unde se regăsesc măcar 15-20 de cărți și câteva zeci de studii dedicate în general istoriei Tainei Maslului, profunzimii sale teologice sau dezvoltării sale liturgice, în Biserica Ortodoxă ne confruntăm cu o criză de materiale profundă. Nu resursele sunt cele care ne împiedică să publicăm mai mult, ci poate o lipsă de interes care se explică într-un fel sau altul. Din exterior, se pare că totul rezidă pur și simplu într-o ignorare indirectă cauzată de lipsa de repetitivitate a Tainei în diverse spații ortodoxe. Spre exemplu, Taina Maslului este celebrată în anumite zone din diaspora extrem de rar. Din nefericire, existau anumite parohii care oficiau Taina Maslului doar atunci când se confruntau cu bolnavi în stare gravă, dar evitau celebrarea Tainei în fiecare săptămână în cadrul comunității extinse.

Problemele din diaspora

Trebuie să recunoaștem înainte de toate un adevăr dureros. Majoritatea teologilor ortodocși ai secolului al XX-lea, fie că vorbim de ruși (Georges Florovsky, John Meyendorff, Alexander Schmemann, Cyprian Kern etc.) sau greci (John Romanides, Ioannis Zizioulas etc.), și-au scris lucrările în diaspora. Situația dificilă din anumite țări (cum era cazul Rusiei, aflată sub conducere comunistă) a condus teologii ortodocși în exil. Acest exil nu a fost deloc unul atât de dur pe cât se anunța. Rând pe rând au apărut instituții faimoase precum Holy Cross College, Saint Vladimirâs Seminary sau Saint Serge, dar și lucrări teologice de o anvergură mondială. Teologia ortodoxă a secolului al XX-lea s-a născut în exil, departe de ținuturile naționale ale autorilor, cu mici excepții (așa cum a fost cazul părintelui Dumitru Stăniloae). Diaspora ortodoxă însă s-a confruntat de la bun început cu multe probleme. În primul rând, ea a trebuit să supraviețuiască în mediul occidental, care nu îi era deloc familiar. Cultura diferită, aspectele teologice diferite, mediul în sine păreau la început obstacole de neînvins. Cu toate acestea, libertatea de gândire existentă în Occident a transformat toate aceste aspecte dificile în oportunități. Ortodoxia a început să rodească într-un mod impresionant, dar a început totodată să se confrunte cu o serie de întrebări noi. Prima întrebare care a apărut a fost dacă este nevoie de o adaptare a propriilor practici la noul mediu și în ce formă trebuie aceasta să aibă loc. Ortodoxia nu s-a abătut de la propria practică liturgică și învățătură de credință nici un moment. Cu toate acestea, anumite probleme au început să apară, iar Taina Maslului a fost afectată din câteva puncte de vedere.

În SUA există parohii ale unor Biserici Ortodoxe care celebrează Maslul doar o dată pe an, și anume în Miercurea Mare. În restul anului, slujba este ținută doar în cazul în care parohia cuprinde un credincios sau mai mulți cu anumite probleme de sănătate (detalii în această privință pot fi regăsite în cursul lucrării lui Paul Meyendorff, ‘Taina Sfântului Maslu’, trad. Cezar Login, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2011). Așadar, Taina Maslului nu mai este celebrată în cadrul bisericii decât foarte rar. Se preferă vizita la domiciliul bolnavului sau la spital. Nu trebuie să considerăm această Sfântă Taină pur și simplu o slujbă de vindecare din punct de vedere fizic, uitând că prin ea se acordă și iertarea păcatelor uitate de fiecare dintre noi. Celebrarea rară, ignoranța clericilor și laicilor în această privință și lipsa de interes perpetuă nu pot conduce la apariția mai multor lucrări pe această temă.

Din nefericire, așa cum subliniam și în cursul materialelor anterioare, nici tradiția patristică și nici cea scripturistică nu sunt prea bogate în comentarii și detalii despre Taina Sfântului Maslu. Cu toate acestea, în ultimii ani, au apărut tot felul de editări de manuscrise importante, precum Molitfelnicul episcopului Serapion de Thmuis, cel al Tradiției Apostolice scris de Sfântul Ipolit al Romei sau lucrările anonime deosebit de importante: Testamentum Domini și Constituțiile Apostolice. Toate aceste lucrări prezintă rugăciuni și descrieri ale formelor incipiente ale Tainei Maslului. Ele au nevoie de prezentări exacte și pline de substanță care să evidențieze legătura dintre cultura liturgică primară a Bisericii și cea ulterioară. De asemenea, tot în ultimii ani au apărut lucrări care au evidențiat dezvoltarea liturgică a Tainei Maslului, precum cartea profesorului Paul Meyendorff, ‘Taina Sfântului Maslu’ (vezi mai sus). Se simte nevoia de noi sinteze de istorie liturgică și exegeză teologică asupra Tainei Maslului, iar acest fapt este unul acut în momentul de față. Din nefericire, tot ceea ce avem în momentul de față se rezumă la două-trei cărți și până în 10 studii de specialitate. Unele dintre aceste studii sunt foarte vechi și trebuie confruntate în lumina noilor descoperiri de documente patristice importante.

Am evidențiat în cursul acestei secțiuni mai multe aspecte ale Tainei Maslului care pot fi considerate importante. Taina Maslului trebuie tâlcuită în amănunt. Ea are nevoie de o prezentare istorică, liturgică și exegetică profundă, care să țină cont de noile descoperiri de manuscrise patristice din epoca primară a Bisericii. De asemenea, este foarte bine că această misiune nu mai revine în principal teologilor ortodocși din diaspora, așa cum s-a întâmplat în cursul secolului al XX-lea, când condițiile politice dificile au condus la un exod în masă al acestora spre Occident sau dincolo de ocean. Această misiune aparține în principal teologilor aflați în granițele propriei națiuni, atât pe plan pastoral, cât și misionar. Ea va contribui la crearea unei înțelegeri mai profunde în general, nu doar a credincioșilor, ci și a clericilor asupra Tainei Maslului, o Taină extrem de importantă.

FOTO: Filă din Molitfelnicul episcopului Serapion de Thmuis

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 16 august 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente