IPS Parinte Mitropolit Daniel a oficiat o slujba de pomenire pentru Constantin Brancusi

IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi, a oficiat astazi, la Biserica ‘Sf. Mare Mucenic Gheorghe’ – vechea Catedrala mitropolitana din Iasi, o slujba de pomenire pentru Constantin Brancusi, cu prilejul impliniri a 50 de ani de la trecerea la cele vesnice a marelui sculptor crestin-ortodox roman. La finalul slujbei, IPS Parinte Mitropolit Daniel a rostit un cuvant in care a evocat viata, personalitatea si specificul operei lui Brancusi. IPS Sa a vorbit mai intai despre momentul comemorativ de astazi si a mentionat, de asemenea, si alte evenimente legate de opera lui Brancusi comemorate in acest an: ‘In dimineata acestei zile, la ora 02.00, s-au implinit 50 de ani de cand a trecut la Domnul marele sculptor roman crestin-ortodox Constantin Brancusi. Deci, anul acesta se implinesc 50 de ani de cand el a trecut la cele vesnice si tot anul acesta se implinesc 100 de ani de cand a creat cea dintai capodopera a sa, care a marcat un nou inceput in arta, si anume arta esentelor sau a spiritualitatii materiei. Tot anul acesta se implinesc 70 de ani de cand Constantin Brancusi a inaltat, la Tg. Jiu, coloana infinitului sau coloana fara sfarsit. Ansamblul intreg de la Tg. Jiu a fost realizat in anul 1937 si finalizat in anul 1938, cand a fost inaugurat si sfintit de catre preotii din Tg. Jiu’.

IPS Sa a explicat apoi de ce Biserica face pomenirea lui Constantin Brancusi: ‘Pomenirea lui Constantin Brancusi de catre Biserica se face, in primul rand, pentru ca el a fost un fiu credincios al Bisericii si a ramas pana la moarte atasat de Biserica, incat s-a declarat totdeauna ca a fost un crestin ortodox, iar in al doilea rand pomenirea lui se face si pentru ca el este un artist misionar, dar nu unul care pleaca in alta parte doar ca sa mearga sa propovaduiasca Evanghelia, ci este misionar prin ceea ce realizeaza el, prin ceea ce creaza, oriunde ar fi. A realizat opere de arta in care se marturiseste direct si indirect lumina harului lui Dumnezeu care sustine creatia si care devine dinamica si taina vietii umane’.

In continuare, IPS Parinte Mitropolit Daniel a subliniat faptul ca Brancusi a fost un fiu credincios al Bisericii, iar creatia sa a fost inspirata si din universul liturgic ortodox: ‘In tineretea sa, Constantin Brancusi a fost si slujitor al Bisericii in preajma altarului, fara sa fie diacon sau preot, ci cantaret si paraclisier bisericesc. Asa se face ca in timpul anilor de studii la Scoala de Arte si Meserii din Craiova a fost cantaret la Biserica Madona Dudu. El era foarte sarac din punct de vedere material, dar foarte bogat din punct de vedere al credintei si era inzestrat si cu un dar deosebit in a interpreta cantarile bisericesti. Apoi, in timpul studiilor sale la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti a fost cantaret la Biserica Mavrogheni si a cantat si in corul acestei biserici. Avem marturii ale timpului despre vocea sa deosebita si despre maiestria cu care el canta aceste cantari frumoase si profunde din punct de vedere teologic ale Ortodoxiei. Mai tarziu, in 1905, s-a angajat ca paraclisier si cantaret la Biserica ‘Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil’ din Paris, pe cand studia la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Paris. Avem o permanenta infratire intre credinta si arta in viata acestui mare artist, mare sculptor care a revolutionat intreaga arhitectura, in sensul ca el ‘cu dalta sa a taiat in doua istoria artei, istoria sculpturii umanitatii, si anume arta care imita natura si arta care arata esentele, spiritualitatea, fluiditatea spirituala a materiei’, arta care transmite un mesaj duhovnicesc pornind de la interioritatea ei. Deci, acest adevar al vietii lui ne face sa-l consideram pe Constantin Brancusi un fiu credincios al Bisericii si un om care a legat intr-un mod genial arhaicul, traditia veche populara cu noutatea. El este considerat si un parinte al sculpturii moderne. Lui nu-i placea cuvantul de ‘abstract’, ci spunea: cu adevarat reale sunt numai esentele, cele ce nu trec niciodata, nu aparentele, ci realitatea esentiala’.

IPS Mitropolit Daniel a subliniat apoi specificul operei lui Constantin Brancusi si mesajul creatiei sale: ‘Constantin Brancusi a reusit sa aduca in actualitate valorile eterne ale spiritualitatii. El a incercat toata viata, cu eforturi sustinute, cu reluari, cu slefuire in toate sensurile, sa scoata in evidenta taina sau misterul vietii. Prin arta sa el este unul dintre cei mai optimisti sculptori. Arta lui a fost numita ‘sculptura a luminii’, ‘transparenta spre transcendenta’. Lumina din interiorul creatiei este scoasa in evidenta in tot ceea ce este mister al vietii. El nu sculpteaza pasarea, ci zborul; nu sculpteaza broasca, ci saltatul broastei; cand e vorba de a sculpta persoana, sculpteaza de fapt spiritualitatea persoanei, care este exprimata in taina iubirii eterne, si acesta este modul cel mai profund exprimat in taina sarutului, in taina iubirii ca izvor al vietii. Lumina aceasta a invierii, lumina, pacea si bucuria pe care le da Hristos Cel rastignit si inviat celor care cred in El este continutul esential al mesajului sau. Faptul ca a dorit ca aceasta coloana fara sfarsit sa fie poleita, aurita, luminoasa arata ca intreaga coloana a infinitului este ca o faclie de inviere aprinsa pe pamantul romanesc, ca recunostinta pentru jertfa eroilor, dar si ca aspiratie a poporului nostru si a tuturor popoarelor care cred in Dumnezeu si il slujesc pe El la nemurire, la viata vesnica, la lumina si bucurie in Imparatia lui Dumnezeu’.

De asemenea, IPS Mitropolit Daniel a amintit si despre cateva momente deosebite din preajma trecerii la cele vesnice a lui Constantin Brancusi: ‘Atunci cand Constantin Brancusi se apropia de sfarsit a chemat pe arhiepiscopul Teofil Ionescu de la biserica ortodoxa romana din Paris, s-a spovedit si s-a impartasit, iar la plecare i-a marturisit ca ‘mor neimpacat sufleteste’. Arhiepiscopul a intrebat: ‘De ce?’ El a raspuns: ‘Pentru ca nu pot sa-mi dau sufletul in tara mea’. Deci, a murit cu un dor de tara, deoarece atunci, in plin comunism, in 1957, nu se putea intoarce in tara. In loc sa accepte sa mearga la spital, a spus: ‘Eu raman acasa ca sa-L intalnesc pe Dumnezeu in atelierul meu’, si a cerut ca sa fie mutat patul din camera lui obisnuita in atelierul in care a sculptat peste 40 de ani, unde l-a intalnit pe Dumnezeu. A zis: ‘IL simt pe Dumnezeu aproape’ – atunci cand i-a facut vizita Eugen Ionescu, impreuna cu familia, cu cateva zile inainte de moarte – ‘si atat de aproape iL simt, incat daca intind mana aproape ca iL ating’.

Nu in ultimul rand, IPS Mitropolit Daniel a facut si cateva referiri la ansamblul monumental de la Tg. Jiu, cea mai valoroasa capodopera a lui Constantin Brancusi: ‘Cea mai valoroasa capodopera a sa – ansamblul monumental de la Tg. Jiu – este un ansamblu monumental comemorativ funerar, facut la comanda, la cerere, pentru a cinsti memoria eroilor romani jertfiti pentru patrie in timpul primului razboi mondial. Geniul lui Brancusi consta in faptul ca intreaga sa opera a fost integrata, sintetizata si transfigurata in aceasta ultima mare capodopera a sa, si a devenit dintr-un ansamblu monumental comemorativ, care evoca pe cei morti, un motiv central de meditatie asupra misterului vietii ca iubire eterna, care incepe in lumea aceasta si trece prin poarta sarutului si se inalta vesnic in iubirea si slava Preasfintei Treimi. Singura interpretare sigura pentru noi este aceasta in care arta se ingemaneaza cu credinta, cu spiritualitatea in acest ansamblu care a devenit celebru in toata lumea’.

Comentarii Facebook


Știri recente