IPS Mitropolit Daniel a oficiat slujba Parastasului pentru PF Patriarh Teoctist, la 9 zile de la mutarea sa la Domnul

IPS Daniel, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, a oficiat astazi, impreuna cu un sobor de ierarhi, in Catedrala patriarhala din Bucuresti, o slujba de pomenire pentru PF Patriarh Teoctist, la 9 zile de la mutarea sa la Domnul. Din sobor au mai facut parte IPS Arhiepiscop Nicolae al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, PS Vincentiu Ploiesteanu si PS Ciprian Campineanul, episcopi vicari patriarhali, PS Sebastian Ilfoveanul si PS Varsanufie Prahoveanul, episcopi vicari ai Arhiepiscopiei Bucurestilor. De asemenea, la slujba de pomenire au participat si numerosi credinciosi. La final, IPS Parinte Mitropolit Daniel a tinut un cuvant de invatatura in care a explicat semnificatiile slujbei de pomenire pentru PF Parinte Patriarh Teoctist la 9 zile de la mutarea sa la Domnul.

Prea Sfintiile Voastre,

Prea Cuviosi si Prea Cucernici Parinti,

Iubiti credinciosi si credincioase,

In aceasta zi a IX-a de le trecerea la Domnul a PF Parinte Patriarh Teoctist am facut slujba de pomenire potrivit traditiei Bisericii noastre. Semnificatia spirituala, duhovniceasca sau teologica, a acestei pomeniri se leaga de faptul ca, in credinta noastra, cei care au slujit Domnului in viata si s-au rugat Lui, atunci cand trec din lumea aceasta in lumea cealalta nu sunt singuri, ci sunt impreuna cu ingerii din ceruri. De aceasta semnificatie se poate vorbi atunci cand noi savarsim Parastasul la 9 zile. Se stie ca atunci cand sfintim biserica si atunci cand savarsim Sf. Liturghie, inainte de intrarea in altar cu Evanghelia, ca si inainte de intrarea in biserica ortodoxa care urmeaza sa fie sfintita, se spune: ‘Stapane, Doamne Dumnezeule, care ai pus in ceruri cetele ingerilor si a arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fa ca impreuna cu intrarea noastra sa fie si intrarea sfintilor Tai ingeri, care impreuna cu noi slujesc si impreuna slavesc bunatatea Ta. Ca Tie se cuvine slava, cinste si inchinaciune Tatalui si Fiului si Sfantului Duh’. Deci, de doua ori, la savarsirea sfintirii bisericii, inainte de a intra in biserica, si la savarsirea Liturghiei, inainte de a intra cu Evanghelia in altar, se afirma aceasta credinta puternica, si anume ca in Biserica noi nu ne rugam singuri, ci ingerii din ceruri se roaga cu noi si noi ne rugam impreuna cu ei. Nu exista o despartire intre Liturghia cereasca si cea de pe pamant, ci este o unitate si o legatura. Cu atat mai mult, cineva care a slujit zeci de ani Sf. Liturghie impreuna cu ingerii, va fi dupa trecerea din viata aceasta la viata cea vesnica impreuna cu ingerii. Asa cum se spune si in una din rugaciunile slujbei de la inmormantarea preotului: ‘Sa il aseze Dumnezeu impreuna cu sfintii si cu ingerii’. Asa si noi credem ca sufletul adormitului intru fericire Parintelui nostru Teoctist, Patriarhul Romaniei, se afla in rugaciune in fata Preasfintei Treimi, impreuna cu ingerii si impreuna cu toti sfintii care il iubesc pe Dumnezeu, care l-au slujit si care il lauda pururea pe pamant si in ceruri.

Aceasta pomenire ne arata ca, in Biserica, taina comuniunii credinciosilor, si mai ales a slujitorilor Bisericii, in Duhul Sfant, cu Dumnezeu, Preasfanta Treime si cu toti sfintii, este mai tare decat moartea. Rugaciunea, in Ortodoxie, se explica prin aceea ca iubirea exprimata, cand dorim viata vesnica, mantuire si viata vesnica celor dragi ai nostri, este mai tare decat moartea, mai tare decat despartirea sufletului de trup, pentru ca cea mai puternica legatura este legatura sufletului cu Dumnezeu, Izvorul vietii. Dar, aceasta despartire a sufletului de trup este provizorie, asa cum ne invata rugaciunile pe care le-am ascultat astazi, si anume pana ‘la obsteasca inviere’, cand iarasi se va reface, in chip mai presus de intelegere, unitatea dintre suflet si trup, trupul transfigurat, induhovnicit.

Deci, aceste pomeniri ale mortilor nu sunt simple inventii si nu sunt doar niste cutume si niste traditii inventate pe masura imbogatirii unui folclor religios, ci in toate rugaciunile noastre se exprima insasi Taina Bisericii lui Hristos, pe care nici portile iadului nu o pot birui. Noi marturisim credinta ortodoxa in slujba Parastasului, si cand spunem: ‘Pomenirea lor din neam in neam’, adica din generatie in generatie, ‘si le fa lor vesnica pomenire’, insemneaza ca noi suntem deja ancorati in viata vesnica. Rezultatul sau recompensa pentru credinta este in primul rand arvuna vietii vesnice. Aceasta este viata vesnica: sa-L cunoastem pe Unicul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos, pe Care El L-a trimis. Aceasta cunoastere se face in Sf. Duh, Care ne indeamna si Care Se roaga impreuna cu noi.

Aceasta pomenire este o pomenire din dragoste fata de cel care a trecut la Domnul, si acum, in aceste 40 de zile, iubirea noastra duhovniceasca se arata prin intensitatea rugaciunii si prin meditatia asupra a ceea ce a fost lumina, a fost binecuvantare in viata fiecarui om, si noi, pomenindu-l pe cel care a trecut la Domnul, pastram legatura duhovniceasca si in acelasi timp sufletul nostru se largeste. Nu ne gandim numai la noi, ci ne gandim la ceea ce am mostenit de la altii si ceea ce a ramas in noi ca lumina, ca zidire duhovniceasca. Cand pomenim pe parintii nostri, pe fratii nostri, pe toti binefacatorii nostri, noi ii pomenim pentru ca ii simtim prezenti in noi, prin mostenirea spirituala care a ramas. Noi nu ne dam seama totdeauna decat atunci cand nu mai este persoana iubita prezenta cu trupul cat de mult, in sufletul nostru, am acumulat fiecare din ceea ce a daruit fiecare din punct de vedere duhovniceste prin rugaciune, prin sfatul bun, prin indrumarea sanatoasa si inteleapta, prin rugaciunile celor care au slujit lui Dumnezeu pe pamant si slujesc in ceruri prin grija fata de Biserica si fata de tot ceea ce este manifestarea credintei crestine.

Cu aceste sentimente de iubire fiasca, de recunostinta si in acelasi timp de dorinta a comuniunii cu sfintii si cu dreptii, am savarsit slujba Parastasului la implinirea a 9 zile de la trecerea la Domnul a Parintelui nostru Patriarh Teoctist. Am vazut in aceste zile cum in toata tara, la indemnul Sf. Sinod, credinciosii, preotii, manastirile de calugari si de maici, intreaga suflare, chiar si crestini de alte confesiuni, au inaltat rugaciuni de pomenire, de cerere de odihna cu dreptii si cu sfintii pentru PF Parinte Patriarh Teoctist. Aceasta insemneaza ca rugaciunea este cea mai inalta si cea mai inalta forma de recunostinta si de pretuire a cuiva, pentru ca cerem mantuirea si viata vesnica impreuna cu sfintii, cu dreptii. Aceasta recunostinta, care se arata prin rugaciune, este in acelasi timp o binefacere pentru intreaga Biserica, deoarece ne aduna in comuniune, ne aduna in iubirea lui Dumnezeu si intreolalta, pentru ca sa simtim Taina Bisericii care are in ea arvuna vietii vesnice mai tare decat iadul, mai tare decat moartea.

Bunul Dumnezeu sa aseze cu dreptii sufletul Parintelui nostru Patriarh Teoctist si sa-i dea odihna vesnica, iar tuturor celor care l-au iubit, l-au pretuit, atat din tara, cat si din strainatate, si-au manifestat pretuirea aceasta prin venirea aici sau prin trimiterea mesajelor, sa-i rasplateasca cu binecuvantarile Sale ceresti, pentru ca aceste momente solemne ale inmormantarii au fost si momente de comuniune pentru noi, romanii, pentru toti parintii si fratii din Bisericile Ortodoxe surori si o pretuire deosebita chiar din partea altor confesiuni si chiar a unor tari care nu au populatie majoritar crestina. Prin aceasta s-a aratat demnitatea Bisericii noastre si pretuirea pe care Parintele Patriarh a primit-o din partea celor care l-au cunoscut si l-au stimat.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca aceasta traditie a noastra de rugaciune pentru cei adormiti in Domnul sa devina o lucrare misionara, o lucrare prin care noi vestim prezenta Duhului Sfant in Biserica, care ne aduna laolalta si mai ales ne da memorie vie sa nu uitam pe cei care au pastorit Biserica, pe cei care au contribuit la cresterea noastra spirituala si pe cei care au facut mult bine in jurul lor, in jurul tuturor. Deci, cu aceste cuvinte rugam pe Hristos Domnul sa odihneasca cu dreptii sufletul adormitului intru fericire Parintele nostru Patriarh Teoctist si sa ii daruiasca odihna impreuna cu slujitorii vrednici, care a slujit lui Hristos nu numai in zile bune, ci si in zile de mare incercare, care a condus Biserica pe drumul mantuirii, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin!

Daniel,

Mitropolit al Moldovei si Bucovinei,

Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane

Comentarii Facebook


Știri recente