IPS Daniel – Pastorala de Sfintele Pasti 2004

? DANIEL

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

INVIEREA DOMNULUI ? SLAVA SFINTEI CRUCI

Pastorala de Sfintele Pasti

?

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL IASILOR

SI MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

PREA CUCERNICULUI CLER, PREA CUVIOSULUI

CIN MONAHAL SI PREA IUBITILOR CREDINCIOSI

DIN ARHIEPISCOPIA IASILOR:

HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,

IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI!

Crucii Tale ne inchinam,

Hristoase, si Sfanta Invierea Ta

o laudam si o marim!

(Din cantarile Sfintelor Pasti)

HRISTOS A INVIAT!

Iubiti credinciosi si credincioase,

Taina Invierii Domnului este nedespartita de Taina Crucii Sale, deoarece Hristos cel inviat din morti este Hristos cel rastignit. Dar atat in Taina Crucii, cat si in Taina Invierii lui Hristos se arata iubirea lui Dumnezeu mai tare decat pacatul si moartea. Astfel, puterea Invierii este ascunsa in Crucea smereniei lui Hristos, iar slava Crucii se arata in Inviere. Iata de ce in noaptea de Pasti, cand preotul vesteste adevarul Invierii arata tuturor Sfanta Cruce impreuna cu lumanarea de Pasti, iar pe cele doua coperti ale Sfintei Evanghelii se afla icoanele Crucii si Invierii Domnului.

Aratand legatura dintre smerenia Crucii si slava Invierii si a Inaltarii lui Hristos, Sfantul Apostol Pavel zice: (Hristos) S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce. Pentru aceea Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui Nume care este mai presus de orice nume. Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal (Filipeni 2, 8-11).

Atat Taina Crucii, cat si Taina Invierii lui Hristos au fost profetite de proorocii Vechiului Testament, iar Sfintii Apostoli, martori ai lui Hristos cel rastignit si inviat, le-au marturisit ca fiind adevaruri mantuitoare si datatoare de viata.

Asa de pilda, proorocul Isaia, luminat de Duhul Sfant, a prezis cu sute de ani inainte Taina Crucii si a Invierii lui Hristos in aceste cuvinte: El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat. Si noi Il socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu, dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat. (?) Si fiindca Si-a dat viata ca jertfa pentru pacat, va vedea pe urmasii Sai, Isi va lungi viata si lucrul Domnului in mana Lui va propasi (Isaia 53, 4-5 si 10).

Iar proorocul si psalmistul David, luminat si el de Duhul Sfant, a profetit Invierea Domnului zicand:

Ca nu vei lasa sufletul meu in iad, si nici nu vei da pe cel cuvios al Tau sa vada stricaciunea. Cunoscute mi-ai facut caile vietii; umplea-ma-vei de veselie cu fata Ta si la dreapta Ta de frumuseti vesnice ma vei satura (Psalm 15, 10-11).

In ziua Pogorarii Sfantului Duh, de sarbatoarea Cincizecimii in Ierusalim, Sfantul Apostol Petru a aratat ca prin Invierea lui Hristos s-a implinit aceasta profetie facuta de psalmistul David: Mai inainte vazand, (David) a vorbit despre Invierea lui Hristos: ca n-a fost lasat in iad sufletul Lui si nici trupul Lui n-a vazut putreziciunea (Fapte 2, 31).

Prin Cruce Hristos a biruit pacatul, iar prin Inviere a biruit moartea.

A fost insa nevoie ca sa biruiasca mai intai pacatul pentru ca moartea a fost urmarea pacatului, dupa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel zicand: plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viata vesnica, in Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 6, 23).

Pacatul primilor oameni, Adam si Eva, prin care a intrat moartea in lume si s-a transmis la toti oamenii, a fost neascultarea de Dumnezeu sau caderea din starea de iubire fata de El, Facatorul lumii si Datatorul vietii.

Sfatuit cu viclenie de sarpe, adica de diavol (cf. Facere 3, 1-6; Ioan 8, 44), Adam a crezut ca poate deveni ca Dumnezeu, fara Dumnezeu, rupand legatura de iubire si ascultare fata de Dumnezeu. Calcand porunca postului si mancand din pomul oprit din rai, Adam a rapit un dar al lui Dumnezeu in loc sa-l fi primit cu binecuvantare de la Dumnezeu la timpul potrivit. Astfel, pentru om, lumea, sau o parte a ei, a devenit mai de pret decat Facatorul ei, iar darul a fost rapit sau furat in starea de uitare, nevedere si nesimtire spirituala a prezentei lui Dumnezeu-Daruitorul. Cand, prin neascultare, sufletul protoparintilor nostri, Adam si Eva, s-a golit de iubire fata de Dumnezeu, atunci el s-a golit si de lumina prezentei lui Dumnezeu in el. Iar pentru ca inainte de caderea in pacat lumina din suflet imbraca si trupul oamenilor, acum, dupa cadere, cu sufletul golit de lumina, ei au vazut ca sunt goi si la trup. Rusinandu-se, Adam si Eva s-au acoperit cu frunze de smochin si s-au ascuns de Dumnezeu (cf. Facere 3, 1-10).

Mai mult, cand Dumnezeu le-a cerut socoteala pentru neascultare, primii oameni nu s-au pocait, nu si-au recunoscut vina, nu si-au asumat raspunderea pentru cele facute, ci Adam a invinuit pe Eva, daruita lui de Dumnezeu, iar Eva a invinuit pe sarpe (cf. Facere 3, 11-13). Astfel, slabirea legaturii de iubire a omului cu Dumnezeu duce la slabirea legaturii de iubire dintre oameni si creeaza dezordine in creatie.

Iar intrucat toti oamenii au mostenit firea aceasta omeneasca bolnava spiritual, a stramosilor cazuti in pacat, adica firea inclinata spre neascultare si uitare de Dumnezeu, inclinata spre lacomie si slava desarta, inclinata spre nepocainta si spre invinuirea altora, ei cad adesea din starea de iubire fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Insa despartindu-se de Dumnezeu-Izvorul vietii, sufletul si trupul omului aflate in starea de pacat se indreapta spre moarte. Pedeapsa si pedagogia mortii sunt stavilire a pacatului si a suferintei produsa de el. Prin moartea trupului, omul nu se mai poate lega patimas de lumea aceasta limitata ca de un idol, ca de o realitate ce se substituie lui Dumnezeu.

Hristos-Domnul, Fiul vesnic al lui Dumnezeu facut Om, este Mantuitorul sau Vindecatorul firii omenesti cazute in pacat, pentru ca El a unit in Sine firea omeneasca, cea slabita de pacat si muritoare, cu firea Sa dumnezeiasca, cea sfanta si nemuritoare, datatoare de viata vesnica. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spune: Precum in Adam toti mor, asa in Hristos toti vor invia (1 Corinteni 15, 22).

Hristos-Domnul, desi personal nu a avut nici un pacat, a luat asupra Sa pacatele lumii in intelesul ca a luat firea omeneasca inclinata spre pacat, dar n-a lasat-o sa pacatuiasca, ci a indreptat-o si a sfintit-o, aratandu-o necontenit ascultatoare si iubitoare fata de Dumnezeu-Tatal si iubitoare fata de oameni.

Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti ai Bisericii, mai ales Sfantul Chiril al Ierusalimului si Sfantul Ioan Gura de Aur, au aratat cum prin ascultare si smerenie, Hristos, Noul Adam, si Fecioara Maria, Noua Eva, au indreptat greseala neascultarii lui Adam celui vechi si a Evei celei vechi1.

Pentru ca prin neascultarea Evei si a lui Adam a intrat pacatul in lume, iar prin pacat moartea, acum, prin ascultarea Fecioarei Maria (cf. Luca 1, 38) si prin ascultarea lui Hristos Cel intrupat din ea, a venit izbavirea de pacat (cf. Filipeni 2, 8-11).

Pentru ca prin neascultare, lacomie si dorinta de slava desarta, la mijlocul zilei Adam si-a intins mainile spre lemnul pomului cunostintei binelui si raului din mijlocul raiului, Hristos, Noul Adam, Si-a intins, tot la mijlocul zilei, mainile rastignite pe lemnul Crucii, ca sa vindece firea omeneasca de neascultare, lacomie si slava desarta. Neascultarea lui Adam a adus moarte oamenilor, dar ascultarea lui Hristos pana la moarte pe Cruce aduce oamenilor mantuire si viata vesnica.

Pentru ca prin neascultare Adam se desparte de Dumnezeu – Izvorul vietii, Hristos, Noul Adam, prin ascultare pana la moarte, ramane unit in iubire cu Dumnezeu Datatorul de viata, zicand: Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu (Luca 23, 46), dupa ce mai inainte i-a iertat pe cei care L-au rastignit zicand: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac (Luca 23, 34). De aceea, Crucea lui Hristos a fost numita facatoare de viata . Prin moartea Sa pe Cruce, Hristos cel fara de pacat ridica blestemul mortii ca plata pentru pacat si aduce invierea mortilor. Cu alte cuvinte, daca pacatul neascultarii este moarte, virtutea ascultarii de Dumnezeu este viata adevarata, pentru ca viata adevarata este nu doar viata biologica, ci viata spirituala vesnica, adica iubire sau har al lui Dumnezeu in om: mai buna este mila (iubirea) Ta decat viata , zice psalmistul (Psalm 62, 4).

Pentru ca intr-o gradina (a raiului) Adam a savarsit pacatul neascultarii indepartandu-se de voia lui Dumnezeu, tot intr-o gradina (cea numita Ghetsimani) Noul Adam, Iisus Hristos, a aratat ca voia Sa omeneasca urmeaza voii lui Dumnezeu: nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti (Matei 26, 39 si 42). Iar pentru ca intr-o gradina (a raiului) Adam si-a intins mainile spre pomul oprit, tot intr-o gradina S-a rastignit Domnul pe Cruce (cf. Ioan 19, 41).

Ca urmare a neascultarii de Dumnezeu si a nepocaintei, Adam si Eva au fost scosi din rai, iar talharul cel credincios si pocait a intrat in rai, pentru ca L-a marturisit pe Iisus cel rastignit ca fiind nevinovat, si L-a rugat sa-l pomeneasca in Imparatia Sa: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta . Iar Domnul i-a zis: Astazi vei fi cu Mine in rai (Luca 23, 42-43).

Marturisindu-L pe Iisus ca Domn al unei Imparatii vesnice, talharul a crezut in puterea Sa dumnezeiasca si mantuitoare.

Despre intelesul legaturii dintre caderea lui Adam in raiul pe care l-a pierdut apoi si mantuirea talharului care a dobandit raiul de la Hristos cel rastignit pe Cruce, Sfantul Chiril al Ierusalimului zice: Ce putere te-a luminat, talharule? Cine te-a invatat sa te inchini Celui dispretuit si rastignit impreuna cu tine? O, lumina vesnica care lumineaza pe cei intunecati! (?) Adam prin lemnul pomului cunostintei binelui si raului a cazut, iar tu prin lemnul Crucii intri in rai 2. Iar in alta parte zice: In timpul in care omul, facut de Dumnezeu, a fost izgonit din rai (la mijlocul zilei, n.n.) din pricina neascultarii, tot in acela a fost adus in rai cel credincios, din pricina ascultarii poruncii. Mantuirea deci s-a intamplat in acelasi timp (ceas al zilei, n.n.) in care s-a intamplat si caderea 3.

Intrucat Adam si Eva au savarsit pacatul neascultarii nu din initiativa proprie, ci fiind sfatuiti cu viclenie de sarpe, adica de diavol (cf. Facere 3, 1-6; Ioan 8, 44), Hristos, Noul Adam, prin ascultarea Sa smerita pana la moarte pe Cruce, nu numai ca a sters zapisul pacatului neascultarii, ci a si biruit puterea demonilor mandri, neascultatori si vicleni. De aceea, Sfantul Apostol Pavel ne arata intelesul biruintei lui Hristos prin smerenia Crucii in aceste cuvinte: Stergand (Hristos) zapisul ce era asupra noastra, care ne era potrivnic cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-L pe cruce; dezbracand de putere incepatoriile si stapaniile (demonice, n.n.), le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin Cruce (Coloseni 2, 14-15).

Dupa moartea Sa pe Cruce, Hristos Domnul a fost ingropat intr-o gradina, intr-un mormant nou (cf. Ioan 19, 41), ca de acolo sa invieze daruind viata cea noua, adica viata vesnica, cereasca si netrecatoare celor care iubesc pe Dumnezeu mai mult decat propria lor viata pamanteasca, trecatoare.

Despre intelesul duhovnicesc al gradinii in care a fost inmormantat si din care a inviat Hristos-Domnul, Sfantul Chiril al Ierusalimului spune:

Locul unde se afla mormantul era o gradina. Via care a fost sadita acolo a spus: «Eu sunt vita» (Ioan 15, 1). A fost sadita in pamant ca sa smulga blestemul cel intamplat cu Adam (cf. Facere 3, 17). Pamantul a fost osandit sa rasara spini si palamida (cf. Facere 3, 18), dar a rasarit din pamant Via cea adevarata, ca sa se plineasca cele spuse: «Adevarul din pamant a rasarit si dreptatea din cer a privit» (Psalm 84, 12)4.

Insa pentru a ramane ascultator pana la moarte, Hristos-Domnul a indurat de bunavoie multe rele venite din partea oamenilor pacatosi si a demonilor vicleni care Il incercau fie cu ispitele din pustie – adica ispitele lacomiei, ale stapanirii lumii acesteia trecatoare si ale slavei desarte (cf. Matei 4, 1-11), fie cu ispitele durerii, adica ale suferintelor sufletesti si trupesti pricinuite de invidia carturarilor si a fariseilor, de tradarea lui Iuda, de lepadarea lui Petru, de frica ucenicilor care L-au parasit, de aroganta si viclenia lui Irod, de duplicitatea si lasitatea lui Pilat, de batjocura soldatilor, de ignoranta si ratacirea multimilor invrajbite, de batjocura talharului celui nepocait, de scuipari, de loviri cu palmele peste obraz, de loviri cu biciul pe corp, de cununa de spini de pe cap, de lovituri de cuie in palme si picioare, de atarnarea pe lemnul Crucii, de adaparea cu otet, de strapungere cu lancea in coasta. De ce a indurat Domnul toate acestea, ne spune Sfantul Maxim Marturisitorul in cuvintele urmatoare: Acesta a fost… scopul Domnului, ca, pe de o parte, sa asculte de Tatal pana la moarte, ca om, pentru noi, pazind porunca iubirii, iar pe de alta parte sa biruiasca pe diavol, patimind de la el prin carturarii si fariseii pusi la lucru de el 5.

Stiind mai dinainte ca va suferi toate acestea, Hristos-Domnul a patimit primindu-le nu din constrangere, ci de bunavoie, pentru a arata ca iubirea adevarata este mai tare decat pacatul, decat suferinta si decat moartea.

In aceasta privinta, Sfantul Chiril talcuieste astfel slava Crucii lui Hristos ca Taina a mantuirii, ca urcus spre inviere si viata vesnica:

Dupa plecarea lui Iuda, Iisus a spus: «A venit ceasul ca sa Se preaslaveasca Fiul Omului» (cf. Ioan 13, 31). Vezi ca Iisus stia ca Crucea este spre slava Sa proprie? (…). Aceasta nu inseamna ca mai inainte nu avea slava, caci era slavit «cu slava cea dinainte de intemeierea lumii»; dimpotriva, era slavit totdeauna ca Dumnezeu. In timpul Patimii insa a fost slavit pentru ca a purtat cununa rabdarii. Nu si-a dat viata in chip silit, nici n-a fost omorat prin constrangere, ci de bunavoie. Asculta ce spune: «Am puterea sa-Mi dau sufletul Meu si iarasi am puterea sa-l iau» (cf. Ioan 10, 18) (…). Nu S-a rusinat de Cruce, pentru ca mantuia lumea. Cel care a suferit nu era ca toti oamenii, ci Dumnezeu intrupat, Care S-a nevoit in lupta rabdarii. (…) Prin urmare El, Care era Dumnezeu, a ingaduit sa sufere El mai intai acestea de la oameni, pentru ca apoi noi, oamenii, sa nu ne rusinam cand suferim de la semeni pentru El unele ca acestea 6.

Iata de ce, dupa fiecare citire din Sfintele Evanghelii care vorbesc pe larg despre Sfintele Patimi ale Mantuitorului, Biserica Ortodoxa canta: Slava indelung rabdarii Tale, Doamne! Aratand cum Taina Crucii devine Taina a Invierii pentru mantuirea oamenilor, Sfantul Maxim Marturisitorul zice: Toate cele de care S-a lipsit Domnul ni s-au facut noua pricina de lucruri pozitive: astfel, moartea Lui ni s-a facut noua viata, ocara Lui ni s-a facut noua slava 7.

Iar cand Sfantul Ioan Gura de Aur descrie puterea Crucii, aratata in Invierea lui Hristos si in lucrarea lui Dumnezeu in istorie, zice: Pentru a arata puterea Crucii, (Hristos) a spus: «Cand veti inalta pe Fiul Omului, atunci veti cunoaste ca Eu sunt» (Ioan 8, 28). Cu alte cuvinte a spus asa: Cand Ma veti rastigni si veti socoti ca M-ati biruit, atunci mai cu seama veti cunoaste puterea Mea! Da, dupa rastignire, Ierusalimul a fost daramat, jertfele de la templu au incetat (…), predica Evangheliei a inflorit si pana la marginile lumii cuvantul s-a latit; pamantul si marea, lumea locuita si pustia propovaduiesc neincetat puterea lui Hristos 8.

Pentru ca prin Crucea lui Hristos s-a aratat puterea iubirii mantuitoare a lui Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 1, 18), noi cinstim Sfanta Cruce si ne facem semnul ei cand ne rugam, dimineata, la pranz si seara, cand incepem un lucru si cand il terminam, in vreme de necaz si in vreme de bucurie.

Iubiti frati si surori in Domnul,

Pentru a arata ca puterea Invierii era ascunsa in Cruce, adica in iubirea Lui smerita si indelung rabdatoare, Hristos-Domnul cel inviat din morti poarta si dupa slavita Sa Inviere semnele sau stigmatele Crucii pe trupul Sau, adica in mainile, in picioarele si in coasta Sa (cf. Ioan 21, 20 si 27).

Prin aceasta, ni se arata ca Hristos-Domnul cel rastignit si inviat ramane pururea izvorul de iubire si de ajutor pentru toti oamenii care se lupta pentru a pastra dreapta credinta in Dumnezeu si a asculta de poruncile Lui. Cei care au simtit cel mai mult ajutorul lui Hristos cel inviat in vreme de incercare au fost martirii sau mucenicii, dar si toti credinciosii care lupta pentru adevar si dreptate, sau se ostenesc pentru ajutorarea semenilor lor in mod sincer si dezinteresat. Desigur, este grea de purtat crucea adevarului si a dreptatii, a bunatatii si a darniciei, cand minciuna si nedreptatea, rautatea si lacomia pun stapanire pe multi oameni. Este grea de purtat crucea rabdarii si a iertarii semenilor cand acestia ne invidiaza, ne urasc pe nedrept, ne batjocoresc si ne pricinuiesc tot felul de rele. Dar daca ne rugam pentru vrajmasi ca Dumnezeu sa-i indrepteze si sa-i ierte, Hristos Domnul cel rastignit si inviat ne daruieste iubire din iubirea Sa indelung rabdatoare, ne daruieste un har deosebit care ne schimba felul nostru pacatos de-a gandi si de-a simti, de-a vorbi si de-a lucra. Cu alte cuvinte, El ne daruieste harul si lumina lucrarii pentru mantuirea noastra si a semenilor nostri.

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,

Iubirea lui Dumnezeu pentru noi trebuie sa ne indemne la iubire pentru semenii nostri (cf. Ioan 13, 34; 1 Ioan 4, 11; 5, 1). Trebuie sa iubim Biserica lui Hristos, pe fratii nostri in credinta (cf. Romani 12, 10; Galateni 5, 13), familia noastra (cf. Efeseni 5, 25), pe conducatorii nostri (cf. 2 Corinteni 8, 7), pe concetateni (cf. Romani 9, 3, 4; 10, 1), pe toti oamenii (cf. Galateni 6, 10) si chiar pe vrajmasi (cf. Matei 5, 44; Romani 12, 14, 20).

Astazi multi oameni poarta crucea suferintei datorita inmultirii pacatelor, a relelor de tot felul, datorita lacomiei unora si a zgarceniei altora, datorita violentei in familie si in societate, datorita nedreptatii si nepasarii, datorita bolilor si singuratatii, datorita divorturilor si certurilor in familie, datorita parasirii copiilor si batranilor s.a. In aceasta privinta, Hristos-Domnul ne spune ca din pricina inmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci (Matei 24, 12).

Astfel, pentru a purta crucea multor incercari si a simti totusi ajutorul lui Hristos cel rastignit si inviat este necesar sa ne intarim in credinta, sa sporim rugaciunea si sa savarsim fapte de ajutorare a semenilor nostri, sa fim si noi pentru altii un Simon de la Cirene, care a ajutat pe Iisus sa poarte Crucea Sa pe drumul Golgotei (cf. Luca 23, 26). Asa dupa cum credinciosii care au purtat de bunavoie Crucea postului, ca infranare de la unele bucate si de la orice pacat, se bucura de lumina si binecuvantarea Sfintelor Pasti, tot asa si cei care alina suferinta semenilor lor prin rugaciune si cuvant de incurajare, prin fapta buna si darnicie, vor simti lumina si bucuria Invierii lui Hristos in inimile lor si binecuvantarea Lui in viata si casele lor.

Asadar, in aceste zile este bine sa aducem bucuria Sfintelor Pasti in casele de copii orfani si batrani, la patul bolnavilor si acolo unde este singuratate si suferinta, in familiile sarace sau indoliate si intristate. Pretutindeni unde putem face binele, sa-l facem purtand in suflet si in fapte lumina Invierii si bucuria Sfintelor Pasti! Orice osteneala si orice jertfa de acest fel cuprinde in ea lumina pe care o vesteste Biserica Ortodoxa in ziua de Pasti si in fiecare duminica de peste an: Iata, prin Cruce a venit bucurie la toata lumea!

Anul acesta puterea Crucii si lumina Invierii Domnului se revarsa in mod deosebit peste toti cei care cinstesc cu multa evlavie pe Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant, acum cand se implinesc 500 de ani de la mutarea sa la Hristos-Domnul. Stefan cel Mare si Sfant a cunoscut puterea Crucii si a Invierii lui Hristos cand a aparat, cu multe jertfe, timp de 47 de ani, tara sa si credinta crestina, dar si cand a zidit zeci de biserici si manastiri in forma de Cruce si lumanare de Inviere sau in forma de corabie a mantuirii. De aceea, in toata Romania si pretutindeni in lume unde se afla romani dreptmaritori, va fi cinstit binecredinciosul domnitor roman, Stefan cel Mare si Sfant al Moldovei, simbol al vitejiei si al vredniciei poporului roman. Sa mergem cu totii anul acesta la hramurile bisericilor si manastirilor zidite de el, dar mai ales la mormantul sau de la Manastirea Putna, in ziua de 2 iulie, cand se va savarsi Slujba de pomenire a sa, aprobata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la 10 februarie anul acesta (2004) si tiparita acum la Tipografia TRINITAS din Iasi. De asemenea, s-a tiparit Acatistul sau, care poate fi citit in fiecare joi, in semn de cinstire a sa, el fiind uns Domn al Moldovei in Joia Mare a Sfintelor Pasti, la 14 aprilie 1457.

Cu prilejul sfintei sarbatori a Invierii Domnului, va adresam calde si parintesti doriri de sanatate deplina, pace, bucurie si mult ajutor de la Dumnezeu in toata fapta cea buna!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti (2 Corinteni 13, 13).

HRISTOS A INVIAT!

Al vostru catre Hristos-Domnul pentru mantuire rugator,

? DANIEL

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Data in resedinta noastra mitropolitana din Iasi, la sarbatoarea Invierii Domnului, anul mantuirii 2004.

1 Cf. Sfantul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2003, p. 187-270; Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1994, p. 905-1006.

2 Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, p. 212-213.

3 Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, p. 228.

4 Ibidem, p. 228.

5 Vezi Sf. Maxim Marturisitorul, Cuvant ascetic 13, Filocalia romaneasca II, p. 30, citat in antologia Lumina din inimi, Trinitas, Iasi, 2003, p. 47.

6 Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, p. 192 si 199.

7 Sf. Maxim Marturisitorul, Intrebari, nedumeriri si raspunsuri, 12. Filocalia romaneasca II, p. 210, cf. antologiei Lumina din inimi, Trinitas, Iasi, 2003, p. 48.

8 Sf. Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, ed. cit., p. 981.

©2004 Institutul Cultural-Misionar Trinitas

Webmaster: [email protected]

TRINITAS 2004

? DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IASILOR SI MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

PREA CUCERNICULUI CLER, PREA CUVIOSULUI CIN MONAHAL SI PREA IUBITILOR CREDINCIOSI DIN ARHIEPISCOPIA IASILOR: HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI!

?Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si Sfanta Invierea Ta o laudam si o marim! ? (Din cantarile Sfintelor Pasti)

HRISTOS A INVIAT!

Iubiti credinciosi si credincioase,

Taina Invierii Domnului este nedespartita de Taina Crucii Sale, deoarece Hristos cel inviat din morti este Hristos cel rastignit. Dar atat in Taina Crucii, cat si in Taina Invierii lui Hristos se arata iubirea lui Dumnezeu mai tare decat pacatul si moartea. Astfel, puterea Invierii este ascunsa in Crucea smereniei lui Hristos, iar slava Crucii se arata in Inviere. Iata de ce in noaptea de Pasti, cand preotul vesteste adevarul Invierii arata tuturor Sfanta Cruce impreuna cu lumanarea de Pasti, iar pe cele doua coperti ale Sfintei Evanghelii se afla icoanele Crucii si Invierii Domnului. Aratand legatura dintre smerenia Crucii si slava Invierii si a Inaltarii lui Hristos, Sfantul Apostol Pavel zice: ?(Hristos) S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce. Pentru aceea Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui Nume care este mai presus de orice nume. Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal ? (Filipeni 2, 8-11). Atat Taina Crucii, cat si Taina Invierii lui Hristos au fost profetite de proorocii Vechiului Testament, iar Sfintii Apostoli, martori ai lui Hristos cel rastignit si inviat, le-au marturisit ca fiind adevaruri mantuitoare si datatoare de viata. Asa de pilda, proorocul Isaia, luminat de Duhul Sfant, a prezis cu sute de ani inainte Taina Crucii si a Invierii lui Hristos in aceste cuvinte: ?El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat. Si noi Il socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu, dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat. (?) Si fiindca Si-a dat viata ca jertfa pentru pacat, va vedea pe urmasii Sai, Isi va lungi viata si lucrul Domnului in mana Lui va propasi? (Isaia 53, 4-5 si 10). Iar proorocul si psalmistul David, luminat si el de Duhul Sfant, a profetit Invierea Domnului zicand: ?Ca nu vei lasa sufletul meu in iad, si nici nu vei da pe cel cuvios al Tau sa vada stricaciunea. Cunoscute mi-ai facut caile vietii; umplea-ma-vei de veselie cu fata Ta si la dreapta Ta de frumuseti vesnice ma vei satura? (Psalm 15, 10-11). In ziua Pogorarii Sfantului Duh, de sarbatoarea Cincizecimii in Ierusalim, Sfantul Apostol Petru a aratat ca prin Invierea lui Hristos s-a implinit aceasta profetie facuta de psalmistul David: ?Mai inainte vazand, (David) a vorbit despre Invierea lui Hristos: ca n-a fost lasat in iad sufletul Lui si nici trupul Lui n-a vazut putreziciunea ? (Fapte 2, 31). Prin Cruce Hristos a biruit pacatul, iar prin Inviere a biruit moartea. A fost insa nevoie ca sa biruiasca mai intai pacatul pentru ca moartea a fost urmarea pacatului, dupa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel zicand: ?plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viata vesnica, in Hristos Iisus, Domnul nostru ? (Romani 6, 23). Pacatul primilor oameni, Adam si Eva, prin care a intrat moartea in lume si s-a transmis la toti oamenii, a fost neascultarea de Dumnezeu sau caderea din starea de iubire fata de El, Facatorul lumii si Datatorul vietii. Sfatuit cu viclenie de sarpe, adica de diavol (cf. Facere 3, 1-6; Ioan 8, 44), Adam a crezut ca poate deveni ca Dumnezeu, fara Dumnezeu, rupand legatura de iubire si ascultare fata de Dumnezeu. Calcand porunca postului si mancand din pomul oprit din rai, Adam a rapit un dar al lui Dumnezeu in loc sa-l fi primit cu binecuvantare de la Dumnezeu la timpul potrivit. Astfel, pentru om, lumea, sau o parte a ei, a devenit mai de pret decat Facatorul ei, iar darul a fost rapit sau furat in starea de uitare, nevedere si nesimtire spirituala a prezentei lui Dumnezeu-Daruitorul. Cand, prin neascultare, sufletul protoparintilor nostri, Adam si Eva, s-a golit de iubire fata de Dumnezeu, atunci el s-a golit si de lumina prezentei lui Dumnezeu in el. Iar pentru ca inainte de caderea in pacat lumina din suflet imbraca si trupul oamenilor, acum, dupa cadere, cu sufletul golit de lumina, ei au vazut ca sunt goi si la trup. Rusinandu-se, Adam si Eva s-au acoperit cu frunze de smochin si s-au ascuns de Dumnezeu (cf. Facere 3, 1-10). Mai mult, cand Dumnezeu le-a cerut socoteala pentru neascultare, primii oameni nu s-au pocait, nu si-au recunoscut vina, nu si-au asumat raspunderea pentru cele facute, ci Adam a invinuit pe Eva, daruita lui de Dumnezeu, iar Eva a invinuit pe sarpe (cf. Facere 3, 11-13). Astfel, slabirea legaturii de iubire a omului cu Dumnezeu duce la slabirea legaturii de iubire dintre oameni si creeaza dezordine in creatie. Iar intrucat toti oamenii au mostenit firea aceasta omeneasca bolnava spiritual, a stramosilor cazuti in pacat, adica firea inclinata spre neascultare si uitare de Dumnezeu, inclinata spre lacomie si slava desarta, inclinata spre nepocainta si spre invinuirea altora, ei cad adesea din starea de iubire fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Insa despartindu-se de Dumnezeu-Izvorul vietii, sufletul si trupul omului aflate in starea de pacat se indreapta spre moarte. Pedeapsa si pedagogia mortii sunt stavilire a pacatului si a suferintei produsa de el. Prin moartea trupului, omul nu se mai poate lega patimas de lumea aceasta limitata ca de un idol, ca de o realitate ce se substituie lui Dumnezeu. Hristos-Domnul, Fiul vesnic al lui Dumnezeu facut Om, este Mantuitorul sau Vindecatorul firii omenesti cazute in pacat, pentru ca El a unit in Sine firea omeneasca, cea slabita de pacat si muritoare, cu firea Sa dumnezeiasca, cea sfanta si nemuritoare, datatoare de viata vesnica. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spune: ?Precum in Adam toti mor, asa in Hristos toti vor invia? (1 Corinteni 15, 22). Hristos-Domnul, desi personal nu a avut nici un pacat, a luat asupra Sa pacatele lumii in intelesul ca a luat firea omeneasca inclinata spre pacat, dar n-a lasat-o sa pacatuiasca, ci a indreptat-o si a sfintit-o, aratandu-o necontenit ascultatoare si iubitoare fata de Dumnezeu-Tatal si iubitoare fata de oameni. Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti ai Bisericii, mai ales Sfantul Chiril al Ierusalimului si Sfantul Ioan Gura de Aur, au aratat cum prin ascultare si smerenie, Hristos, Noul Adam, si Fecioara Maria, Noua Eva, au indreptat greseala neascultarii lui Adam celui vechi si a Evei celei vechi1. Pentru ca prin neascultarea Evei si a lui Adam a intrat pacatul in lume, iar prin pacat moartea, acum, prin ascultarea Fecioarei Maria (cf. Luca 1, 38) si prin ascultarea lui Hristos Cel intrupat din ea, a venit izbavirea de pacat (cf. Filipeni 2, 8-11). Pentru ca prin neascultare, lacomie si dorinta de slava desarta, la mijlocul zilei Adam si-a intins mainile spre lemnul pomului cunostintei binelui si raului din mijlocul raiului, Hristos, Noul Adam, Si-a intins, tot la mijlocul zilei, mainile rastignite pe lemnul Crucii, ca sa vindece firea omeneasca de neascultare, lacomie si slava desarta. Neascultarea lui Adam a adus moarte oamenilor, dar ascultarea lui Hristos pana la moarte pe Cruce aduce oamenilor mantuire si viata vesnica. Pentru ca prin neascultare Adam se desparte de Dumnezeu – Izvorul vietii, Hristos, Noul Adam, prin ascultare pana la moarte, ramane unit in iubire cu Dumnezeu Datatorul de viata, zicand: ?Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu? (Luca 23, 46), dupa ce mai inainte i-a iertat pe cei care L-au rastignit zicand: ?Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac? (Luca 23, 34). De aceea, Crucea lui Hristos a fost numita ?facatoare de viata?. Prin moartea Sa pe Cruce, Hristos cel fara de pacat ridica blestemul mortii ca plata pentru pacat si aduce invierea mortilor. Cu alte cuvinte, daca pacatul neascultarii este moarte, virtutea ascultarii de Dumnezeu este viata adevarata, pentru ca viata adevarata este nu doar viata biologica, ci viata spirituala vesnica, adica iubire sau har al lui Dumnezeu in om: ?mai buna este mila (iubirea) Ta decat viata?, zice psalmistul (Psalm 62, 4). Pentru ca intr-o gradina (a raiului) Adam a savarsit pacatul neascultarii indepartandu-se de voia lui Dumnezeu, tot intr-o gradina (cea numita Ghetsimani) Noul Adam, Iisus Hristos, a aratat ca voia Sa omeneasca urmeaza voii lui Dumnezeu: ?nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti? (Matei 26, 39 si 42). Iar pentru ca intr-o gradina (a raiului) Adam si-a intins mainile spre pomul oprit, tot intr-o gradina S-a rastignit Domnul pe Cruce (cf. Ioan 19, 41). Ca urmare a neascultarii de Dumnezeu si a nepocaintei, Adam si Eva au fost scosi din rai, iar talharul cel credincios si pocait a intrat in rai, pentru ca L-a marturisit pe Iisus cel rastignit ca fiind nevinovat, si L-a rugat sa-l pomeneasca in Imparatia Sa: ?Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta?. Iar Domnul i-a zis: ?Astazi vei fi cu Mine in rai? (Luca 23, 42-43). Marturisindu-L pe Iisus ca Domn al unei Imparatii vesnice, talharul a crezut in puterea Sa dumnezeiasca si mantuitoare. Despre intelesul legaturii dintre caderea lui Adam in raiul pe care l-a pierdut apoi si mantuirea talharului care a dobandit raiul de la Hristos cel rastignit pe Cruce, Sfantul Chiril al Ierusalimului zice: ?Ce putere te-a luminat, talharule? Cine te-a invatat sa te inchini Celui dispretuit si rastignit impreuna cu tine? O, lumina vesnica care lumineaza pe cei intunecati! (?) Adam prin lemnul pomului cunostintei binelui si raului a cazut, iar tu prin lemnul Crucii intri in ra ?2. Iar in alta parte zice: ?In timpul in care omul, facut de Dumnezeu, a fost izgonit din rai (la mijlocul zilei, n.n.) din pricina neascultarii, tot in acela a fost adus in rai cel credincios, din pricina ascultarii poruncii. Mantuirea deci s-a intamplat in acelasi timp (ceas al zilei, n.n.) in care s-a intamplat si caderea?3. Intrucat Adam si Eva au savarsit pacatul neascultarii nu din initiativa proprie, ci fiind sfatuiti cu viclenie de sarpe, adica de diavol (cf. Facere 3, 1-6; Ioan 8, 44), Hristos, Noul Adam, prin ascultarea Sa smerita pana la moarte pe Cruce, nu numai ca a sters zapisul pacatului neascultarii, ci a si biruit puterea demonilor mandri, neascultatori si vicleni. De aceea, Sfantul Apostol Pavel ne arata intelesul biruintei lui Hristos prin smerenia Crucii in aceste cuvinte: ?Stergand (Hristos) zapisul ce era asupra noastra, care ne era potrivnic cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-L pe cruce; dezbracand de putere incepatoriile si stapaniile (demonice, n.n.), le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin Cruce? (Coloseni 2, 14-15). Dupa moartea Sa pe Cruce, Hristos Domnul a fost ingropat intr-o gradina, intr-un mormant nou (cf. Ioan 19, 41), ca de acolo sa invieze daruind viata cea noua, adica viata vesnica, cereasca si netrecatoare celor care iubesc pe Dumnezeu mai mult decat propria lor viata pamanteasca, trecatoare. Despre intelesul duhovnicesc al gradinii in care a fost inmormantat si din care a inviat Hristos-Domnul, Sfantul Chiril al Ierusalimului spune: ?Locul unde se afla mormantul era o gradina. Via care a fost sadita acolo a spus: «Eu sunt vita» (Ioan 15, 1). A fost sadita in pamant ca sa smulga blestemul cel intamplat cu Adam (cf. Facere 3, 17). Pamantul a fost osandit sa rasara spini si palamida (cf. Facere 3, 18), dar a rasarit din pamant Via cea adevarata, ca sa se plineasca cele spuse: «Adevarul din pamant a rasarit si dreptatea din cer a privit» (Psalm 84, 12)?4. Insa pentru a ramane ascultator pana la moarte, Hristos-Domnul a indurat de bunavoie multe rele venite din partea oamenilor pacatosi si a demonilor vicleni care Il incercau fie cu ispitele din pustie ? adica ispitele lacomiei, ale stapanirii lumii acesteia trecatoare si ale slavei desarte (cf. Matei 4, 1-11), fie cu ispitele durerii, adica ale suferintelor sufletesti si trupesti pricinuite de invidia carturarilor si a fariseilor, de tradarea lui Iuda, de lepadarea lui Petru, de frica ucenicilor care L-au parasit, de aroganta si viclenia lui Irod, de duplicitatea si lasitatea lui Pilat, de batjocura soldatilor, de ignoranta si ratacirea multimilor invrajbite, de batjocura talharului celui nepocait, de scuipari, de loviri cu palmele peste obraz, de loviri cu biciul pe corp, de cununa de spini de pe cap, de lovituri de cuie in palme si picioare, de atarnarea pe lemnul Crucii, de adaparea cu otet, de strapungere cu lancea in coasta. De ce a indurat Domnul toate acestea, ne spune Sfantul Maxim Marturisitorul in cuvintele urmatoare: ?Acesta a fost… scopul Domnului, ca, pe de o parte, sa asculte de Tatal pana la moarte, ca om, pentru noi, pazind porunca iubirii, iar pe de alta parte sa biruiasca pe diavol, patimind de la el prin carturarii si fariseii pusi la lucru de e ?5. Stiind mai dinainte ca va suferi toate acestea, Hristos-Domnul a patimit primindu-le nu din constrangere, ci de bunavoie, pentru a arata ca iubirea adevarata este mai tare decat pacatul, decat suferinta si decat moartea. In aceasta privinta, Sfantul Chiril talcuieste astfel slava Crucii lui Hristos ca Taina a mantuirii, ca urcus spre inviere si viata vesnica: ?Dupa plecarea lui Iuda, Iisus a spus: «A venit ceasul ca sa Se preaslaveasca Fiul Omului» (cf. Ioan 13, 31). Vezi ca Iisus stia ca Crucea este spre slava Sa proprie? (…). Aceasta nu inseamna ca mai inainte nu avea slava, caci era slavit «cu slava cea dinainte de intemeierea lumii»; dimpotriva, era slavit totdeauna ca Dumnezeu. In timpul Patimii insa a fost slavit pentru ca a purtat cununa rabdarii. Nu si-a dat viata in chip silit, nici n-a fost omorat prin constrangere, ci de bunavoie. Asculta ce spune: «Am puterea sa-Mi dau sufletul Meu si iarasi am puterea sa-l iau» (cf. Ioan 10, 18) (…). Nu S-a rusinat de Cruce, pentru ca mantuia lumea. Cel care a suferit nu era ca toti oamenii, ci Dumnezeu intrupat, Care S-a nevoit in lupta rabdarii. (…) Prin urmare El, Care era Dumnezeu, a ingaduit sa sufere El mai intai acestea de la oameni, pentru ca apoi noi, oamenii, sa nu ne rusinam cand suferim de la semeni pentru El unele ca acestea?6. Iata de ce, dupa fiecare citire din Sfintele Evanghelii care vorbesc pe larg despre Sfintele Patimi ale Mantuitorului, Biserica Ortodoxa canta: Slava indelung rabdarii Tale, Doamne! Aratand cum Taina Crucii devine Taina a Invierii pentru mantuirea oamenilor, Sfantul Maxim Marturisitorul zice: ?Toate cele de care S-a lipsit Domnul ni s-au facut noua pricina de lucruri pozitive: astfel, moartea Lui ni s-a facut noua viata, ocara Lui ni s-a facut noua slava?7. Iar cand Sfantul Ioan Gura de Aur descrie puterea Crucii, aratata in Invierea lui Hristos si in lucrarea lui Dumnezeu in istorie, zice: ?Pentru a arata puterea Crucii, (Hristos) a spus: «Cand veti inalta pe Fiul Omului, atunci veti cunoaste ca Eu sunt» (Ioan 8, 28). Cu alte cuvinte a spus asa: Cand Ma veti rastigni si veti socoti ca M-ati biruit, atunci mai cu seama veti cunoaste puterea Mea! Da, dupa rastignire, Ierusalimul a fost daramat, jertfele de la templu au incetat (…), predica Evangheliei a inflorit si pana la marginile lumii cuvantul s-a latit; pamantul si marea, lumea locuita si pustia propovaduiesc neincetat puterea lui Hristos?8. Pentru ca prin Crucea lui Hristos s-a aratat puterea iubirii mantuitoare a lui Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 1, 18), noi cinstim Sfanta Cruce si ne facem semnul ei cand ne rugam, dimineata, la pranz si seara, cand incepem un lucru si cand il terminam, in vreme de necaz si in vreme de bucurie.

Iubiti frati si surori in Domnul,

Pentru a arata ca puterea Invierii era ascunsa in Cruce, adica in iubirea Lui smerita si indelung rabdatoare, Hristos-Domnul cel inviat din morti poarta si dupa slavita Sa Inviere semnele sau stigmatele Crucii pe trupul Sau, adica in mainile, in picioarele si in coasta Sa (cf. Ioan 21, 20 si 27). Prin aceasta, ni se arata ca Hristos-Domnul cel rastignit si inviat ramane pururea izvorul de iubire si de ajutor pentru toti oamenii care se lupta pentru a pastra dreapta credinta in Dumnezeu si a asculta de poruncile Lui. Cei care au simtit cel mai mult ajutorul lui Hristos cel inviat in vreme de incercare au fost martirii sau mucenicii, dar si toti credinciosii care lupta pentru adevar si dreptate, sau se ostenesc pentru ajutorarea semenilor lor in mod sincer si dezinteresat. Desigur, este grea de purtat crucea adevarului si a dreptatii, a bunatatii si a darniciei, cand minciuna si nedreptatea, rautatea si lacomia pun stapanire pe multi oameni. Este grea de purtat crucea rabdarii si a iertarii semenilor cand acestia ne invidiaza, ne urasc pe nedrept, ne batjocoresc si ne pricinuiesc tot felul de rele. Dar daca ne rugam pentru vrajmasi ca Dumnezeu sa-i indrepteze si sa-i ierte, Hristos Domnul cel rastignit si inviat ne daruieste iubire din iubirea Sa indelung rabdatoare, ne daruieste un har deosebit care ne schimba felul nostru pacatos de-a gandi si de-a simti, de-a vorbi si de-a lucra. Cu alte cuvinte, El ne daruieste harul si lumina lucrarii pentru mantuirea noastra si a semenilor nostri.

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,

Iubirea lui Dumnezeu pentru noi trebuie sa ne indemne la iubire pentru semenii nostri (cf. Ioan 13, 34; 1 Ioan 4, 11; 5, 1). Trebuie sa iubim Biserica lui Hristos, pe fratii nostri in credinta (cf. Romani 12, 10; Galateni 5, 13), familia noastra (cf. Efeseni 5, 25), pe conducatorii nostri (cf. 2 Corinteni 8, 7), pe concetateni (cf. Romani 9, 3, 4; 10, 1), pe toti oamenii (cf. Galateni 6, 10) si chiar pe vrajmasi (cf. Matei 5, 44; Romani 12, 14, 20). Astazi multi oameni poarta crucea suferintei datorita inmultirii pacatelor, a relelor de tot felul, datorita lacomiei unora si a zgarceniei altora, datorita violentei in familie si in societate, datorita nedreptatii si nepasarii, datorita bolilor si singuratatii, datorita divorturilor si certurilor in familie, datorita parasirii copiilor si batranilor s.a. In aceasta privinta, Hristos-Domnul ne spune ca ?din pricina inmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci? (Matei 24, 12). Astfel, pentru a purta crucea multor incercari si a simti totusi ajutorul lui Hristos cel rastignit si inviat este necesar sa ne intarim in credinta, sa sporim rugaciunea si sa savarsim fapte de ajutorare a semenilor nostri, sa fim si noi pentru altii un Simon de la Cirene, care a ajutat pe Iisus sa poarte Crucea Sa pe drumul Golgotei (cf. Luca 23, 26). Asa dupa cum credinciosii care au purtat de bunavoie Crucea postului, ca infranare de la unele bucate si de la orice pacat, se bucura de lumina si binecuvantarea Sfintelor Pasti, tot asa si cei care alina suferinta semenilor lor prin rugaciune si cuvant de incurajare, prin fapta buna si darnicie, vor simti lumina si bucuria Invierii lui Hristos in inimile lor si binecuvantarea Lui in viata si casele lor. Asadar, in aceste zile este bine sa aducem bucuria Sfintelor Pasti in casele de copii orfani si batrani, la patul bolnavilor si acolo unde este singuratate si suferinta, in familiile sarace sau indoliate si intristate. Pretutindeni unde putem face binele, sa-l facem purtand in suflet si in fapte lumina Invierii si bucuria Sfintelor Pasti! Orice osteneala si orice jertfa de acest fel cuprinde in ea lumina pe care o vesteste Biserica Ortodoxa in ziua de Pasti si in fiecare duminica de peste an: Iata, prin Cruce a venit bucurie la toata lumea! Anul acesta puterea Crucii si lumina Invierii Domnului se revarsa in mod deosebit peste toti cei care cinstesc cu multa evlavie pe Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant, acum cand se implinesc 500 de ani de la mutarea sa la Hristos-Domnul. Stefan cel Mare si Sfant a cunoscut puterea Crucii si a Invierii lui Hristos cand a aparat, cu multe jertfe, timp de 47 de ani, tara sa si credinta crestina, dar si cand a zidit zeci de biserici si manastiri in forma de Cruce si lumanare de Inviere sau in forma de corabie a mantuirii. De aceea, in toata Romania si pretutindeni in lume unde se afla romani dreptmaritori, va fi cinstit binecredinciosul domnitor roman, Stefan cel Mare si Sfant al Moldovei, simbol al vitejiei si al vredniciei poporului roman. Sa mergem cu totii anul acesta la hramurile bisericilor si manastirilor zidite de el, dar mai ales la mormantul sau de la Manastirea Putna, in ziua de 2 iulie, cand se va savarsi Slujba de pomenire a sa, aprobata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la 10 februarie anul acesta (2004) si tiparita acum la Tipografia TRINITAS din Iasi. De asemenea, s-a tiparit Acatistul sau, care poate fi citit in fiecare joi, in semn de cinstire a sa, el fiind uns Domn al Moldovei in Joia Mare a Sfintelor Pasti, la 14 aprilie 1457. Cu prilejul sfintei sarbatori a Invierii Domnului, va adresam calde si parintesti doriri de sanatate deplina, pace, bucurie si mult ajutor de la Dumnezeu in toata fapta cea buna!

?Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti ? (2 Corinteni 13, 13).

HRISTOS A INVIAT!

Al vostru catre Hristos-Domnul pentru mantuire rugator,

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Data in resedinta noastra mitropolitana din Iasi, la sarbatoarea Invierii Domnului, anul mantuirii 2004.

Note 1 Cf. Sfantul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2003, p. 187-270; Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1994, p. 905-1006. 2 Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, p. 212-213. 3 Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, p. 228. 4 Ibidem, p. 228. 5 Vezi Sf. Maxim Marturisitorul, Cuvant ascetic 13, Filocalia romaneasca II, p. 30, citat in antologia Lumina din inimi, Trinitas, Iasi, 2003, p. 47. 6 Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, p. 192 si 199. 7 Sf. Maxim Marturisitorul, Intrebari, nedumeriri si raspunsuri, 12. Filocalia romaneasca II, p. 210, cf. antologiei Lumina din inimi, Trinitas, Iasi, 2003, p. 48. 8 Sf. Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, ed. cit., p. 981.

Comentarii Facebook


Știri recente