IPS Daniel – Pastorala de Craciun 2004

NASTEREA LUI HRISTOS – VINDECAREA DE INSTRAINARE

Pastorala de Craciun

† DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IASILOR SI MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

PREA CUCERNICULUI CLER, PREA CUVIOSULUI CIN MONAHAL SI PREA IUBITILOR CREDINCIOSI DIN ARHIEPISCOPIA IASILOR: HAR SI PACE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI!

„Nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna-cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19)

Iubiti credinciosi si credincioase,

Taina Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos pe care o serbam de Craciun este taina inceputului vindecarii noastre de instrainare. Dumnezeu a facut omul dupa chipul Sau, adica persoana chemata la comuniune de iubire si viata vesnica cu Persoanele Sfintei Treimi: „Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra” (Facere 1, 26). Creat dupa chipul lui Dumnezeu cel iubitor si nemuritor, omul era chemat sa devina nemuritor daca iubeste pe Dumnezeu – Izvorul si Daruitorul vietii vesnice. Insa fiind ispitit de Satana care luase forma sarpelui, omul a voit sa fie ca Dumnezeu, dar despartit de Dumnezeu, prin incalcarea poruncii lui Dumnezeu. Astfel, omul a cazut din starea de iubire fata de Dumnezeu si a slabit legatura de viata vesnica sau comuniunea cu Dumnezeu. Daca ascultarea omului fata de Dumnezeu era viata, neascultarea lui a devenit moarte (cf. Romani 6, 23). Sfanta Scriptura ne arata ca inainte de pacat omul era apropiat de Dumnezeu, iar dupa ce a pacatuit el s-a indepartat si s-a ascuns de Dumnezeu (cf. Facere 2, 8-11). Inainte de pacat, omul avea harul lui Dumnezeu prezent in cugetul si in inima sa, precum si in jurul sau, fiind imbracat in lumina harului ca intr-un vesmant luminos. Sfantul Grigore Palama († 1359) arata ca „omul dintru inceput nu se afla gol, ci era imbracat intr-un vesmant de adevarata slava”. Cand insa, prin neascultare, sufletul omului s-a golit de lumina harului divin, atunci s-a dezbracat si trupul lui de lumina harului. Prin urmare, Adam a vazut ca este gol la trup, adica traieste mai mult trupeste decat duhovniceste, mai mult unit cu lumea materiala decat cu Dumnezeu Facatorul lumii. Cand prin pacat omul rupe armonia cu Dumnezeu Facatorul lui, el pierde si armonia cu fapturile: cu semenii si cu natura inconjuratoare (cf. Facere 2, 12-14). Intrucat omul uita de Dumnezeu si nu mai asculta de El, Dumnezeu devine exterior omului, El devine un strain de care omul se teme si se ascunde. Astfel, pacatul este inceputul instrainarii omului de Dumnezeu si de scopul propriei sale existente: viata vesnica. Instrainarea pe care o aduce pacatul este insingurare, inchidere egoista in sine, iubire de sine mai mult decat daruire de sine altora. Instrainarea aceasta este o saracire si o racire a relatiilor spirituale ale omului cu Dumnezeu si cu semenii lui. Vidul spiritual al insingurarii spirituale il face pe om sa se lipeasca de lumea materiala, limitata si trecatoare, ca de ultima si singura realitate, pe cand rugaciunea il deschide pe om spre Dumnezeu cel nemarginit si netrecator, il unifica spiritual si ii transforma insingurarea in comuniunede viata sfanta. Pentru a-l vindeca pe om de instrainare, adica de uitarea si indepartarea de Dumnezeu care duc la moarte, Fiul cel vesnic al lui Dumnezeu se face Om. „Si fata mea a luat, ca sa nu-mi mai intorc fata de la El” se spune intr-un vechi poem crestin: (Odele lui Solomon, secolul al II-lea). Fiul lui Dumnezeu se face trup, (cf. Ioan 1, 14), pentru ca omul sa se faca purtator de Duhul, invata Sfintii Parinti ai Bisericii. Iar Duhul Sfant este trimis in lume de Tatal si de Fiul pentru ca sa lucreze infierea oamenilor in Dumnezeu, prin har (cf. Galateni 4, 6; Romani 8, 15-17). Sfintii Apostoli arata cu multa staruinta ca prin Intruparea si Nasterea Sa ca Om, Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel vesnic, vine sa ne apropie de Dumnezeu – Tatal, in Duhul Sfant, pentru ca omul sa nu se mai instraineze de Dumnezeu – Izvorul vietii si al fericirii vesnice. In acest inteles Sfantul Apostol Pavel scrie efesenilor ca „prin El (prin Hristos) avem si unii si altii (adica iudeii si neamurile n.n.) apropierea catre Tatal, intr-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna – cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos (…) spre a fi locas al lui Dumnezeu in Duh” (Efeseni 2, 18 – 20 si 22). Vedem, asadar, ca rostul Intruparii si Nasterii lui Hristos din Fecioara Maria este locuirea lui Dumnezeu in oameni si a oamenilor in Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu cel vesnic se face Om pamantean, purtand trup marginit si muritor, pentru ca omul sa se faca partas la viata vesnica a lui Dumnezeu cel ceresc, nemarginit si nemuritor. De aceea, acelasi Sfant Apostol Pavel spune ca „intru El (Hristos) locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii” (Coloseni 2, 9). Iar cand vorbeste mai direct despre scopul acestei locuiri a plinatatii Dumnezeirii in Hristos-Omul, Sfantul Apostol Pavel zice: „Hristos sa Se salasluiasca prin credinta, in inimile voastre, inradacinati si intemeiati fiind in iubire, (…) si sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu”(Efeseni 3, 17 si 19). Dar intr-un inteles si mai adanc, prin Intruparea si Nasterea Sa ca Om, Fiul cel vesnic al lui Dumnezeu implineste dorinta si planul lui Dumnezeu-Tatal de infiere a oamenilor in Dumnezeu-Fiul, prin lucrarea harului Sfantului Duh: „Intru El (Hristos) ne-a si ales (Dumnezeu), inainte de intemeirea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui, mai inainte randuindu-ne, in a Sa iubire, spre infierea intru El, prin Iisus Hristos, dupa buna socotinta a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau, care ne-a fost daruit noua prin Fiul Sau cel iubit. (Efeseni 1, 4-6). Acelasi adevar al infierii omului prin harul dumnezeiesc, ca urmare a venirii lui Hristos in lume, ni-l arata si Sfantul Ioan Evanghelistul cand zice: „Si celor cati L-au primit pe Hristos, care cred in numele Lui, le-a dat puterea ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut” (Ioan 1, 12-13). Infierea oamenilor in Dumnezeu se face in Biserica prin harul Sfantului Botez in numele Sfintei Treimi (cf. Matei 28, 19), deoarece Sfanta Treime a lucrat taina Intruparii Fiului lui Dumnezeu ca Om (cf. Luca 1, 35) si, de asemenea, Sfanta Treime S-a aratat la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos in Iordan (cf. Matei 3, 16-17; Marcu 1, 10-11; Luca 3, 22). Aratand ca Botezul este taina infierii oamenilor prin harul Sfantului Duh, Sfantul Apostol Pavel ne lamureste zicand: „crezand in El (in Hristos) ati fost pecetluiti cu Sfantul Duh al fagaduintei, care este arvuna mostenirii noastre, spre rascumparare celor dobanditi de El si spre lauda slavei Sale” (Efeseni 1, 13-14). „Si pentru ca sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre, care striga: Avva, Parinte” (Galateni 4, 6). Asadar, Fiul lui Dumnezeu S-a facut Om, pentru ca pe oameni sa-i faca fii ai lui Dumnezeu dupa har (cf. Ioan 1, 12-13), prin salasuirea harului Duhului Sfant in cei care cred in Hristos Fiul lui Dumnezeu si cheama in rugaciune pe Dumnezeu din ceruri numindu-L Tatal nostru. Deci, prin harul infierii pe care ni l-a adus Hristos prin venirea Sa in lume noi nu mai suntem straini de Dumnezeu, ci fii dupa har ai Tatalui ceresc, „impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19), „ in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalp si temelie a adevarului” (1 Timotei 3, 15 si Romani 8, 29), frati ai lui Hristos (cf. Evrei 2, 11-12), templu al Sfantului Duh (cf. 1 Corinteni 3, 16 –17) in care locuieste Dumnezeu, potrivit cuvintelor Sfantului Apostol Pavel adresate corintenilor: „noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis ca ‹‹Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu (…) si voi fi voua Tata, si veti fi Mie fii si fiice›› zice Domnul Atottiitorul” (2 Corinteni 6, 16 si 18).

Iubiti frati si surori in Dommnul,

Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos ca taina a inceputului vindecarii noastre de instrainare ne cheama la fapte prin care sa aratam ca suntem fii iubiti, dupa har, ai Tatalui ceresc, frati in Hristos si locas al Sfantului Duh. Noi ne vindecam de instrainarea de Dumnezeu cand intarim si imbogatim comuniunea sau legatura noastra cu El prin rugaciune si prin fapte bune. De aceea, trebuie sa ne rugam dimineata cand ne trezim si seara cand ne culcam, dar si inainte si dupa terminarea unei lucrari. In popor se spune: „Totdeauna lucrul tau sa-l incepi cu Dumnezeu”. Trebuie sa ne rugam inainte de-a manca si dupa mancare. Trebuie sa ne rugam in vreme de bucurie si in vreme de necaz. Sa ii multumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El si sa ii cerem ajutorul in toate imprejurarile si nevoile vietii. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel ne indeamna zicand: „Rugati-va neincetat” (1 Tesaloniceni 1, 17). Totusi, rugaciunile noastre sunt mai puternice cand ne rugam nu numai acasa, ci mai ales impreuna cu Biserica. Rugaciunile din sfintele slujbe ale Bisericii, savarsite de preoti impreuna cu toti credinciosii, sunt o permanenta intarire in credinta si in iubire frateasca, este izvor de sfintenie si de fapte bune. Intrucat Biserica este „casa lui Dumnezeu” (1 Timotei 3, 15) sau a Sfintei Treimi, cu cat participam mai des la slujbele Bisericii cu atat simtim mai mult ca suntem fii ai Tatalui ceresc, frati in Hristos (cf. Romani 8, 28-29) si templu al Sfantului Duh (cf. 1 Corinteni 3, 16-17; 2 Corinteni 6, 16; Efeseni 2, 21), chemati a fi partasi la slava vesnica a lui Dumnezeu (cf. Ioan 17, 24; Filipeni 3, 21; Coloseni 3, 4). Multi crestini crestini ortodocsi din Moldova sunt acum ajutati sa se roage mai mult, deoarece prin intermediul Radioului TRINITAS din Iasi pot asculta zilnic rugaciunile de dimineata si de seara, precum si Sfanta Liturghie savarsita in Catedrala mitropolitana din Iasi, unde se afla si moastele Sfintei Cuvioase Parascheva . Acum Radio TRINITAS emite in localitatile: Iasi, Suceava, Putna. Darabani, Piatra Neamt, Vaslui, Bacau, Moinesti, Onesti si Toplita, iar in viitorul apropiat si in alte parti ale Romaniei. Astazi, intr-o lume din ce in ce mai lipsita de pace sufleteasca si de comuniune, nu trebuie sa ne instrainam de Biserica si de viata ei, ci sa o ajutam si sa o iubim ca fii si fiice ale ei. Chiar si atunci cand mergem in strainatate, sa cautam o biserica ortodoxa romaneasca pentru a ne ruga in duminici si sarbatori acolo, pastrand legatura cu Biserica Mama din Romania. Foarte adesea instrainarea de Biserica stramoseasca a poporului roman devine si instrainare de identitatea noastra proprie, de istoria, cultura si spiritualitatea neamului nostru. Instrainarea de Biserica si de viata crestina ortodoxa devine uneori si instrainare de propria noastra familie, parasind credinta ortodoxa si trecand la alte credinte. Dar si divortul dintre sot si sotie, abandonarea copiilor de catre parinti si abandonarea parintilor in varsta de catre fiii sau fiicele lor sunt forme dureroase ale instrainarii de familie si de noi insine, cu urmari negative pentru intreaga societate. Vedem adesea ca instrainarea aduce insingurare si suferinta, pe cand rugaciunea multa si iubirea frateasca aratata in fapte bune de ajutorare a oamenilor aduc viata si bucurie in familie si in societate. In aceste zile de sarbatoare sa ajutam spiritual si material mai ales oamenii singuri, copiii si batranii, bolnavii si saracii, pentru ca ei sa poata simti iubirea lui Hristos care ne face pe toti fii iubiti ai Tatalui ceresc. Ca si in anii trecuti, in noaptea de 31 Decembrie 2004 spre 1 ianuarie 2005 ne vom ruga cu totii in bisericia, vom multumi lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El si ii vom cere ajutorul Sau pentru Noul An 2005 in care intram. Cu prilejul Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou si Botezului Domnului, Va dorim tuturor sanatate si pace, bucurie si mult ajutor de la Dumnezeu in toata lucrarea buna si folositoare! Tuturor va adresam traditionala urare La multi ani! si Sarbatori fericite! In incheiere, va binecuvantam parinteste si duhovniceste cu rugaciunea apostolica si liturgica: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu – Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!” (II Corinteni 13, 13).

Al vostru al tuturor catre Hristos – Domnul rugator si de tot binele doritor,

† Daniel Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Data in resedinta noastra mitropolitana din Iasi, la Sarbatoarea Nasterii Domnului, anul mantuirii 2004.

Nota: 1 Cf. Parintele Galeriu, Sfantul Grigore Palama si Traditia rasariteana, in Sf. Grigore Palama, Omilii, Ed. Anastasia, Bucuresti, 2000, p. XXII;

Comentarii Facebook


Știri recente