IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a oficiat slujba de Te-Deum la Catedrala mitropolitana din Iasi

Slujba a fost oficiata de catre IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi. In cuvantul de invatatura, IPS Parinte Mitropolit Daniel a explicat mai intai motivele pentru care, in aceasta zi, se savarsesc astfel de slujbe de multumire: ‘Slujba pe care am savarsit-o acum se numeste Te-Deum, care se savarseste indeobste dupa Sf. Liturghie, in ziua de 1 decembrie. Ce insemneaza slujba Te-Deum si de ce se savarseste ea de Ziua Nationala a Romaniei la 1 decembrie, in fiecare an? Te-Deum insemneaza in limba latina ‘Pe Tine Dumnezeule’; Deus este Dumnezeu si Te-Deum este ‘Pe Tine Dumnezeule’, si aceasta slujba de Te-Deum insemneaza ‘Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam’, in semn de multumire si Te rugam in stare de cerere, de invocare a ajutorului Tau pentru prezentul si viitorul poporului si patriei noastre. Asadar, in ziua de 1 decembrie a fiecarui an noi multumim lui Dumnezeu pentru darul sfant si mare al unirii tuturor romanilor intr-un stat national sau unitar. Noi, astazi, continuam ceea ce inaintasii au facut, si anume recunoastem ca darul unitatii este un dar de la Dumnezeu, Care randuieste in asa fel contextul istoric ca el sa fie prielnic refacerii unitatii noastre nationale, pentru ca daca nu era prielnic contextul istoric nu se putea realiza unirea. Tot Dumnezeu a randuit si oameni vrednici care au folosit contextul prielnic unirii si, deci, reintregirii noastre ca neam, ca oamenii acestia sa inteleaga voia lui Dumnezeu si dorinta de secole a poporului roman. De aceea, s-a multumit lui Dumnezeu si pentru contextul istoric si pentru vrednicia persoanelor care au devenit fauritorii unirii’.

De asemenea, IPS Daniel a evidentiat si motivele pentru care se oficiaza slujbe de pomenire a eroilor neamului si a celor care au infaptuit Marea Unire: ‘Darul unirii sau al unitatii nationale poarta pe el semnul crucii ca, de altfel, si stema tarii noastre si imnul nostru de stat, preoti cu crucea in frunte, caci oastea e crestina. Deci, darul acesta al unitatii nationale poarta pe el semnul crucii, adica al jertfei si al invierii, caci noi, ortodocsii, prin sfanta cruce, marturisim deodata jertfa si invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cand zicem: ‘Crucii Tale ne inchinam Hristoase si sfanta invierea Ta o laudam si o slavim’. Noi nu despartim niciodata crucea de inviere, jertfa de speranta. Deci, unitatea nationala poarta pe ea semnul sacrificiului si al sperantei. De aceea, astazi pomenim si pe toi cei care s-au jertfit in timpul razboiului prim mondial pentru realizarea unirii celei mari din 1918. Peste 1 milion de ostasi eroi romani s-au jertfit si jertfa lor a fost rasplatita cu acest mare dar al unitatii noastre ca neam, ca popor crestin. Dar, ne rugam si pentru odihna sufletului fauritorilor unirii, rege si regina, demnitari de stat, conducatori militari, slujitori ai Bisericii si ai societatii civile, fara de care nu era posibila aceasta cultivare a jertfei intr-o floare a invierii si a unitatii noastre nationale. Jertfa si vrednicia celor pe care-i pomenim astazi se afla la temelia prezentului si viitorului poporului si statului roman’.

IPS Daniel s-a referit apoi la contextul infaptuirii Marii Uniri de la 1 decembrie 1918: ‘In data de 9 aprilie, stil nou, 1918, dupa ce Sfatul tarii de la Chisinau a hotarat unirea Basarabiei cu Romania, atunci arhimandritul Gurie, la sfarsitul acestei hotarari istorice, a savarsit slujba de Te-Deum, de multumire adusa lui Dumnezeu pentru realizarea acestui mare deziderat, si anume acela al reintregirii poporului roman, prin unirea Basarabiei cu Romania. Avem, deci, un Te-Deum in primavara, in 27 martie, stil vechi, sau 9 aprilie, stil nou, savarsit la Chisinau imediat dupa proclamarea unirii de catre Sfatul tarii. In acelasi an, la 28 noiembrie, stil nou, la Cernauti, in sala sinodala a Mitropoliei din Cernauti, s-a hotarat de catre congresul general al Bucovinei unirea cu patria mama si acolo, in sala sinodala, s-au inaltat lui Dumnezeu rugaciuni pentru acest dar sfant al unirii. In ziua urmatoare, in 29 noiembrie, delegatia bucovinenilor congresului general al Bucovinei, condusa de Iancu Flodor si de Ion Nistor au venit aici, la Iasi, unde se afla regele, regina, guvernul si ambasadorii unor state europene si ai SUA si s-au rugat mai intai in aceasta Catredrala, in 29 noiembrie, si apoi delegatia a fost primita de catre rege si guvern cu mult entuziasm si cu multa bucurie. Tot in 1918, cateva zile mai tarziu, la Alba Iulia, in data de 1 decembrie, a fost proclamata de catre Marea Adunare de la Alba Iulia, unirea cu Romania. Adunarea, care era compusa din 1228 de delegati, s-a intrunit dupa Sf. Liturghie si dupa slujba de Te-Deum savarsita intre cele doua biserici romanesti, reprezentative pentru Transilvania, si anume Biserica Ortodoxa si Biserica Greco-Catolica. Dupa slujba de Te-Deum, dupa acest act de multumire si de cerere in acelasi timp adresat lui Dumnezeu, s-a proclamat unitatea si demnitatea noastra nationala’.

In finalul cuvantului de invatatura, IPS Parinte Mitropolit Daniel a tinut sa sublinieze ca, desi, pe termen scurt idealul romanilor este integrarea in Uniunea Europeana, pe termen nelimitat atentia trebuie indreptata spre cultivarea spiritualitatii noastre nationale: ‘Acum, cand se pare ca cel dintai deziderat al tarii noastre este integrarea europeana, trebuie sa ne amintim de faptul ca unitatea noastra nationala se datoreaza mai intai de toate credintei crestine si ca integrarea europeana este un ideal pe termen scurt si ca nu este suficient sa ramanem la acest ideal, ci trebuie sa pastram idealul nostru pe care Hristos ni l-a fixat prin botez, ca popor crestin, si anume dincolo de integrarea europeana sa ne gandim la idealul nostru pe termen nelimitat, si anume cultivarea spiritualitatii romanesti ca o contributie la valorile europene si universale. Deci, daca ne gandim numai la integrare si nu ne gandim si la cultivarea spiritualitatii romanesti ca act de demnitate si de daruire a noastra in folosul Europei intregi, atunci idealul nostru este prea limitat si prea scurt. Sa rugam pe Bunul Dumnezeu ca deodata cu integrarea noastra in Europa sa cultivam identitatea noastra, in cooperare si comuniune cu alte popoare si, mai ales, sa nu uitam identitatea noastra crestina, pentru ca numai datorita acestei credinte puternice a poporului roman si a experientei puterii crucii si invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, noi am ajuns la demnitate si unitate nationala. Asa cum este scris pe Arcul de Triumf, de la Bucuresti, si anume ‘Dupa secole de suferinta crestinesti indurate am ajuns la unitate nationala’. Crestinesti indurate, si anume cu jerfta si cu speranta. Sa nu despartim niciodata sacrificiul de speranta si nici sa ne inchipuim ca putem realiza ceva frumos si inaltator fara daruire de sine. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca, pe langa unitatea nationala si integrarea europeana, sa cultivam afirmarea noastra ca popor crestin in Biserica Mantuitorului Iisus Hristos, Care propovaduieste iubirea lui Dumnezeu fata de toti oamenii si mantuirea tuturor spre slava Preasfintei Treimi si a noastra mantuire. Amin!’

Comentarii Facebook


Știri recente