IPS Daniel interviu despre lansarea Proiectului de dezvoltare rurala la Iasi

Interviu acordat de Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei postului de Radio Trinitas referitor la lansarea Proiectului de dezvoltare rurala la Iasi

Reporter P.C.Diac. Iulian Andrei: Inalt Prea Sfintia Voastra va rugam sa ne spuneti in ce sens Arhiepiscopia Iasilor in special si Biserica Ortodoxa in general se poate implica in implementarea unui proiect de dezvoltare rurala?

I.P.S. Daniel: In primul rand prin constientizarea necesitatii unei dezvoltari rurale armonioase, integrale, care leaga economicul de ecologic de calitatea mediului, care trebuie pastrata in frumusetea ei sau reameliorata daca s-a degradat mediul si desigur dimensiunea cultural spirituala a relatiei om-natura si a relatiilor interumane. Deci avem sa ne gandim nu numai la profitul imediat economic, ci sa avem grija ca atunci cand lucram pamantul, sa nu degradam natura, sa nu o chimizam prea mult, sa nu o poluam prea mult, sau deloc si deci aceasta este cea dintai lucrare a Bisericii. Si anume pleaca de la rugaciunile Bisericii, pentru tarina, pentru holde, de la sfintirea apei, a casei, a fantanii, de la binecuvantarea data roadelor pamantului; avem rugaciuni de tot felul, pentru vreme de seceta, pentru prea multa ploaie sau inundatie. Plecam de la aceste rugaciuni si le insotim cu un comportament adecvat in natura. In popor se spune ‘Omul sfinteste locul’ dar omul poate si pustii locul, in sensul ca il profaneaza, il degradeaza, si in loc sa lase dupa el un paradis, lasa un pustiu, prin modul in care distruge natura sau prin modul in care uita sa infrumuseteze natura. Pamantul despadurit devine aproape pustiu. Padurile, viile, toate culturile care nu mai sunt ingrijite se degradeaza. Deci constientizarea aceasta ca trebuie sa sfintim locul, prin rugaciune si prin munca, prin harnicie si prin darnicie, este foarte necesara si ea poate fi facuta si de preoti sau in primul rand de catre ei. In al doilea rand noi avem posibilitatea de ajuta la dezvoltarea rurala in zona prin faptul ca preotul poate indica, poate recomanda, pe acei oameni care sunt seriosi, care sunt harnici, cinstiti si care doresc nu doar sa primeasca un ajutor financiar, ci care cu acesta si prin acest ajutor financiar pot implementa, pot realiza un program complet de dezvoltare rurala in agricultura. Pentru a-si dezvolta in mod armonios productia pe un teren, omul are astazi nevoie de un tractor, are nevoie de masini, de unelte mai performante. Pentru a obtine bani in aceasta directie cineva trebuie sa-i recomande o solutie. In general cei care ofera bani, care ofera credite, se intereseaza ce fel de om este beneficiarul, este un om cinstit , este un om harnic sau este doar un om doritor de a primi un ajutor fara insa ca acest ajutor sa se transforme intr-o lucrare reala, vizibila si acceptabila sau laudabila.

Reporter: Prin ce organisme se poate face o buna informare cu referire la acest program de finantare rurala?

I.P.S.Daniel: In primul rand noi avem un sector agricol si silvic si in acest sector il avem ca responsabil pe Parintele Benone Dascalu, inginer horticultor, care a facut si studii de teologie.

Mai avem desigur si un alt sector nou infiintat care oarecum este legat de aceasta dezvoltare si anume Sectorul de misiune si prognoza social-pastorala, care studiaza efectul saraciei, somajului, subdezvoltarii acesteia actuale asupra vietii credinciosilor si asupra activitatilor parohiei. Acest sector constata ca acolo unde preotul este prezent si mobilizeaza credinciosii in programe sociale, are nevoie de sprijin material economic. Daca nu sprijinim taranii ca sa redreseze agricultura, atunci ei nu pot sprijini pe preot sa termine biserica de construit sau sa construiasca o casa parohiala sau o casa de praznuire sau sa contribuie la unele programe in favoarea batranilor, saracilor. Oamenii, ca sa poata ajuta Biserica, trebuie sa fie ajutati de ea cu o indrumare, cu un sfat bun si cu un exemplu. Mai ales trebuie sa fie indrumati taranii unde si cum pot primi un ajutor financiar care apoi le permite apoi sa-si cumpere masini sau sa intreprinda o activitate in domeniul agriculturii, zootehniei sau chiar in agroturismul acesta la sat. Deci modul in care noi valorificam fructele, produsele, in calendarul unui turism agricol, poate fi stimulat si de catre preotul sau protopopul din zona. De aceea au fost astazi prezenti aicea aproape toti protopopii din arhiepiscopie, fiindaca ei sunt interesati sa ajute satul, ca satul sa poata apoi ajuta Biserica.

Mai avem de asemenea infiintata cu doi ani in urma o asociatie cu specific agricol si ea se numeste ‘Terra Crucis’. In limba latina s-ar putea traduce tarina Sfintei Cruci. Aceasta asociatie are in vedere elaborarea de proiecte si cautarea de credinte, de posibilitati de finantare pentru activitati care ar putea fi desfasurate de catre parohii impreuna si de catre parohii si manastiri, folosind adesea chiar si unele activitati si productii din silvicultura, de aceea cele doua sectoare (Silvic si Terra Crucis n.n.) sunt unite. Avem mai multe suprafete de padure care deja, prin lemnul lor ajuta parohii, manastiri, schituri sarace cu lemn pentru constructie si lemn de foc, dar mai putem valorifica produse din paduri in obtinerea de sucuri, de dulceata, de diferite preparate de fructe de padure si acestea pot fi integrate in programe de turism religios rural sau agroturism. Toate acestea pot constitui un ajutor atat pentru manastiri cat si pentru parohii, care la randul lor pot ajuta pe oameni sau pot ajuta activitati sociale , caritative, culturale in Biserica.

Reporter: Asadar atat Biserica Ortodoxa Romana in general cat si Arhiepiscopia Iasilor in special poate sprijini astfel de proiecte de dezvoltare!

I.P.S. Daniel: Nu numai ca poate dar trebuie, pentru ca noi avem un exemplu. Intre cele doua razboaie mondiale, preotul si invatatorul au contribuit mult la ridicarea nivelului satului romanesc atat prin cunostinte teoretice, cat si prin incurajare, indemn si sfaturi parctice. Foarte multi invatatori si preoti erau abonati la cate o revista cu profil agricol sau apicol, unii avand stupine la tara cum mai sunt si acum in manastiri. Aceasta arata ca preotul si invatatorul, mai ales acolo unde scoala avea si un lot experimental, erau indrumatori pentru sate, erau lumina satelor. Deci trebuie sa invatam si din traditia noastra proprie, romaneasca dinainte de colectivizare, dar si din nevoia pastorala practica de astazi.

Comentarii Facebook


Știri recente