IPS Daniel, inconjurat de un sobor de preoti, a oficiat astazi slujba Sfintei Liturghii la Catedrala Mitropolitana din Iasi

IPS Daniel Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, inconjurat de un sobor de preoti, a oficiat astazi, in Duminica Sf. Ioan Scararul, slujba Sfintei Liturghii la Catedrala Mitropolitana din Iasi. In cadrul cuvantului de invatatura, IPS Daniel a vorbit despre semnificatia pericopei evanghelice citite astazi, in care este prezentata vindecarea unui copil demonizat: ‘Evanghelia pe care am auzit-o astazi este Evanghelia Duminicii a IV-a din Sfantul si Marele Post al Sfintelor Pasti. In aceasta Evanghelie vedem cum Sfintii Parinti ai Bisericii au vrut sa ne arate o lumina in plus pentru aceasta perioada a urcusului nostru duhovnicesc interior spre lumina si slava Sfintei Invieri. In Evanghelia de astazi se vede cum Mantuitorul nostru Iisus Hristos, cearta si in acelasi timp ajuta, mustra si in acelasi timp vindeca, arata cum oamenii trebuie sa lupte in lumea aceasta marcata de pacat, de indoiala, de credinta putina si de multe duhuri rele. Neamul de demoni care refuza sa paraseasca copilul bolnav din pruncie, pe tanarul acesta bolnav din copilarie, este, spune Mantuitorul, un soi de demoni muti si surzi, care nu spun nimic dar vorbesc intr-un fel prin chinuirea persoanelor umane peste care au pus stapanire. Soiul acesta de demoni se caracterizeaza printr-o lipsa de comunicare, lipsa de auzire si se manifesta printr-o rautate multa, prin placerea de a chinui pe om. Copilul care sufera in Evanghelia de astazi pare sa fie un lunatec, pare sa fie un epileptic, dar dincolo de bolile amintite, el este chinuit de unduh necurat, mut is surd. Tatal copilului spune ca de fapt din pruncie acest fiu al sau este chinuit de diavol si foarte adesea il arunca in foc si in apa ca sa-l piarda. Vedem aici deodata suferinta copilului si durerea tatalui. Nu stim daca acest copil avea mama dar cel care l-a prezentat Mantuitoruluia fost tatal sau. Acest tata, desi din multele lui incercari, de a face ceva pentru fiul sau, de a-l elibera de sub stapanirea duhului celui necurat, de a-l vindeca, si nereusind, s-a imputinat in speranta sa. A inceput sa se indoiasca, s-a imputinat in credinta, de aceea a zis catre Mantuitorul ‘De poti face ceva ajuta-ne noua! Fie-ti mila de noi!’. Nu a zis fie-ti mila de el sau fie-ti mila d e mine ci ‘Ajuta-ne, fie-ti mila de noi!’ Cu alte cuvinte fie-ti mila de copilul care este demonizat dar si de mine care patimesc din dragoste de tata pentru acest copil chinuit atat de greu si care adesea este in pragul de a fi pierdut, de a fi distrus de chinul bolii. Vedem cu alte cuvinte ca suferinta copilului a devenit ingrijorarea si durerea tatalui, de aceea a folosit pluralul ‘Fie-ti mila de noi!Ajuta-ne!’. Mantuitorul avand deodata mila de copil si dorind sa intareasca in credinta pe tatal i-a zis: ‘De crezi, toate sunt cu putinta celui credincios’ si atunci tatal copilului a simtit indirecta mustrare a Mantuitorului pentru indoiala sa si pentru putina sa credinta. Spune Evanghelia ca strigand cu lacrimi tatal copilului a zis: ‘Cred Doamne ajuta necredintei mele!’. El si-a dat seama ca un obstacol in vindecarea copilului era putina lui credinta si indoiala sa dar cand Mantuitorul l-a indemnat sa fie mai credincios el indata a raspuns strigand cu lacrimi. Lacrimile erau cele ale pocaintei iar strigarea era cea a durerii. Unind durerea de tata cu pocainta ca nu este suficient de credincios, a zis ‘Cred Doamne, ajuta necredintei mele!’ prin aceasta Evanghelia ne arata ca foarte adesea nu ni se da vindecare pentru ca avem credinta prea slaba. Dar atunci cand intarim credinta prin pocainta, ea devine mai puternica. Si atunci strigam, nu doar spunem Mantuitorului, si strigam din adancul sufletului nostru Cred Doamne ajuta necredintei mele!’

IPS Daniel facut precizari si cu privire la fixarea acestei evanghelii in perioada Sfantului si Marelui Post al Pastelui: ‘Evanghelia a fost fixata de Sfintii Parinti in aceasta duminica a IV- a din Safntul si Marele Post pentru a ne arata importanta pocaintei, a rugaciunii, a credintei puternice si mai ales a postului. Sa unim rugaciunea cu postul pentru a putea sa ne eliberam de duhurile cele rele care ne chinuie prin boala sau prin patimi, prin desfigurarea noastra duhovniceasca, prin caderile pe care ni le aduc demonii in toata vremea si in tot felul. Rugaciunea unita cu postul are o putere deosebita pentru ca in starea de post noi nu mai contam pe starea noastra fizica si pe nimic din jurul nostru ci ne hranim prin rugaciune mai multa cu hrana duhovniceasca a prezentei Lui Dumnezeu in noi.’

La finalul cuvantului de invatatura IPS Daniel a vorbit despre Sf. Ioan Scararul care este cinstit astazi: ‘Pentru a ne intari si mai mult in credinta facem pomenirea Sfantului Ioan Scararul care a trait intre anii 578- 649 si a scris cartea minunata numita ‘Scara Virtutilor’. Ei bine, Sf. Ioan Scararul, care este pomenit in fiecare an la 30 martie, este pomenit si in aceasta duminica a Sfantului si Marelui Post ca dascal al pocaintei si al virtutilor. Prin pomenirea sa de astazi Biserica ne indeamna sa urcam ca pe o scara prin virtutile credintei puternice, prin iubirea cea duhovniceasca fata de Dumnezeu si fata de semeni pentru ca cea dintai treapta este smerenia iar cea mai inalta este iubirea duhovniceasca.’

Comentarii Facebook


Știri recente