IPS Daniel a oficiat astazi slujba de sfintire a bisericii din Cheles.

Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei a oficiat astazi slujba de sfintire a bisericii cu hramul Sfintii, Dreptii si Dumnezeiestii Parinti Ioachim si Ana din localitatea Cheles, judetul Botosani.

Biserica sfintita astazi este prima ridicata in cadrul Parohiei Cheles. Lucrarile la sfantul lacas de cult au inceput in anul 1991 si au fost recent finalizate.

In cuvantul sau de invatatura adresat credinciosilor prezenti la acest eveniment, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei a evidentiat importanta sfintirii unei biserici: ‘Evenimentul sfintirii unei biserici este cel mai mare dintr-o localitate deoarece o biserica se sfinteste o data la 200-300 de ani. Fericiti sunt cei care au ocazia sa participe la un astfel de eveniment si mai fericiti sunt cei care l-au pregatit pentru ca acum se sfinteste toata darnicia si harnicia, credinta jertfelnica si iubitoare de Dumnezeu a celor care au construit si au impodobit aceasta biserica. Slujba de sfintire a unei biserici este o slujba de multe binecuvantari pentru biserica respectiva si pentru toti cei care participa la aceasta sfintire. Biserica aceasta s-a facut prin jertfelnicie, prin darnicie, prin multa osteneala, prin multa munca, prin multa grija, prin multa daruire de sine. Aceasta jertfelnicie a celor care construiesc biserica este posibila pentru ca au credinta puternica, jertfelnica, asemenea mucenicilor sau martirilor. Hristos Domnul nu ne cere sa murim pentru El in fiecare zi, dar ne cere sa ne daruim prin iubire pentru El, pentru ca si El ni Se daruieste noua in iubire, si sa ne daruim unii altora ajutandu-ne unii pe altii cu dragostea cu care Hristos ne iubeste. De aceea, Biserica este locul in care invatam sa iubim dumnezeieste, sa ne lepadam de patimile egoiste si sa nu ne gandim numai la noi insine, ci sa ne gandim si la cei care au nevoie de ajutorul nostru. Biserica poarta pe ea Sfanta Cruce. Crucea este steagul Bisericii; Crucea este stindardul; Crucea este calauza Bisericii. Sfintirea bisericii din localitatea Cheles, acum, in Duminica de dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci, are o semnificatie deosebita, pentru ca in Crucea Mantuitorului Iisus Hristos, cum vom auzi in Evanghelia de astazi, se arata puterea Lui jertfelnica, de viata datatoare, vesnica si nesfarsita.’

Dupa slujba de sfintire a bisericii, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a oficiat slujba Sfintei Liturghii. In cuvantul de invatatura, Inalt Prea Sfintia Sa s-a referit la semnificatiile pericopei evanghelice din aceasta Duminica dinaintea Sarbatorii Inaltarii Sfintei Cruci: ‘Evanghelia de astazi, dupa Sfantul Evanghelist Ioan, face o legatura intre sarpele care a fost inaltat de catre Moise in pustie si inaltarea pe cruce a Mantuitorului Iisus Hristos. Aceasta intamplare a vindecarii de veninul sarpelui a acelor oameni care erau muscati de sarpe era o preinchipuire a Crucii Mantuitorului Iisus Hristos, pentru ca, in antichitate, crucea era un instrument de tortura, de ocara. Dar, Mantuitorul Iisus Hristos, primind a se rastigni pe cruce din iubire pentru oameni, luand asupra Sa pacatele lumii, a transformat crucea din instrument de ocara, de tortura, in Crucea sfanta cea de viata facatoare, caci prin moartea Sa El a biruit moartea si inviind din morti a aratat slava Crucii ca slava a iubirii Sale jertfelnicie. Deci, inaltarea Sfintei Cruci a fost preinchipuita de inaltarea sarpelui in pustie, caci tocmai prin sarpele, prin care venea moartea oamenilor, venea si vindecarea, si prin crucea prin care a venit moartea Mantuitorului ne-a venit noua biruinta asupra mortii. Deci, transformarea aceasta a mortii in viata vesnica arata si transformarea crucii din instrument de tortura, de ocara, de pedeapsa, in izvor de mantuire si de viata vesnica.’

De asemenea, Inalt Prea Sfintitul Daniel a vorbit despre Sfanta Cruce ca semn al iubirii lui Dumnezeu fata de oameni si ca semn al mantuirii: ‘Sfanta Cruce arata cat de mult a iubit Dumnezeu lumea. Sfanta Cruce este semnul iubirii nesfarsite si mai presus de intelegere a iubirii lui Dumnezeu fata de oameni, a iubirii care respecta libertatea oamenilor chiar si atunci cand omul respinge pe Dumnezeu si nu Il primeste. Crucea Mantuitorului Iisus Hristos este iubirea lui Dumnezeu aratata intr-o lume plina de ura si de violenta, pentru ca El a fost omorat prin rastignirea pe cruce ca urmare a invidiei, a urii si a violentei mai marilor carturarilor si fariseilor care Il invidiau pe Mantuitorul Iisus Hristos si Il urau. Mantuitorul este rastignit ca urmare a pacatelor, in primul rand a celor care au aratat violenta, ura, dispret si batjocura fata de El. Dar atat de mare a fost iubirea lui Dumnezeu aratata Mantuitorului Iisus Hristos incat nu a raspuns la ura cu ura, nu a raspuns la rautate cu rautate si nu a raspuns la dispret cu dispret, ci S-a facut smerit si rabdator pana la moarte si inca moarte pe cruce, caci moartea pe cruce era destinata talharilor, raufacatorilor.

Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei a subliniat apoi invataturile care se desprind din pericopa evanghelica din aceasta duminica: ‘Evanghelia de astazi a spus ca Fiul Omului nu a venit sa osandeasca, sa judece, ci sa mantuiasca. Deci, acum este timpul libertatii noastre: El ne cheama si noi raspundem sau nu raspundem; El vine spre noi in multe feluri, iar noi putem sa mergem spre El sau sa fugim de El. El ne respecta libertatea noastra: clopotul trage la biserica si vine cine doreste; preotul predica in biserica si cheama pe credinciosi la mantuire si vine cine doreste. Hristos Domnul nu forteaza pe nimeni, nu mantuieste pe nimeni cu forta, cu sila. El zice: Iata, Eu stau la usa si bat! De aude cineva glasul Meu si deschide, Eu voi intra la el impreuna cu Tatal Meu si vom cina impreuna. In unele tablouri, Mantuitorul Iisus Hristos este prezentat ca un Pastor Care cauta oile pierdute, care bate din poarta in poarta, si spre uimirea celor care vad, poarta nu are deschizatoare in exterior, ci numai in interior; poarta nu poate fi deschisa dinafara, ci numai dinauntru, pentru ca este poarat inimii. Hristos Domnul bate la poarta inimii fiecaruia dintre noi si asteapta; daca noi raspundem iubirii Lui, iubirea Lui in sufletul si casa noastra devine viata vesnica, mantuire, iertare de pacate si bucurie – arvuna Imparatiei lui Dumnezeu. Pentru ca El nu a venit sa judece, sa osandeasca la prima Sa venire, ci a venit sa cheme, sa ridice, sa vindece, sa ajute, sa uneasca pe oameni cu Dumnezeu, la a doua Sa venire, insa, nu mai vine asa cum a venit la prima Sa venire; atunci va veni cu slava si cu putere multa pe norii cerului sa judece viii si mortii a carui Imparatie nu va avea sfarsit. Atunci ne intreaba: Ce am facut cu libertatea noastra? Cum am raspuns la iubirea Lui? Cat de mult am deschis poarta inimii noastre pentru a-L primi pe El? Cat de mult am auzit glasul Lui: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi!? Deci, a doua venire a Mantuitorului este venirea intru slava; prima Sa venire a fost intru smerenie pentru ca respecta libertatea noastra; a doua venire va fi intru slava pentru ca intru prima s-a aratat iubirea Lui si in a doua Sa venire se arata dreptatea Lui si va judeca pe fiecare dupa cat a iubit pe Dumnezeu in rugaciune si pe semenii lui in fapte bune.’

Comentarii Facebook


Știri recente